Jurnal saptamanal

 O dimineata de luni cu un soare vesel dupa ploile de azi -noapte. Suntem in a patra zi cu ploi dupa aproape o luna de seceta. Porumbul si gradina pare fericita mai ales ca ploile au fost linistite, doar cateva au inceput cu rafale de stropi mari ca sa ne aminteasca ca e vara totusi. Mazarea are pastaia plina si ma cam striga sa o culeg. Am terminat de pus rasadurile in gradina, iar agrisele sunt mari dar tot acre asa ca le mai las sa stea la soare. Capsunile sunt pe final de sezon si au fost destul de multe si pentru mancat zilnic, si pentru dulceată. Trandafirul de dulceată inca mai deschide cate ceva flori zilnic. Dupa ce mi-a daruit flori pentru 5 litri de sirop acum ma ajuta sa strang si pentru o portie de dulceata. Si daca anii din urma am tot ratat culesul nucilor verzi din cauza ploilor, anul acesta s-au hotarat ele sa aplece crengile copacului, cat sa incomodeze parcatul masinii pe pod, ca sa le culegem. Au fost suficiente pentru 2,5 kg de dulceata aromata. Ciresele au fost deranjate rau de zapada tarzie din primavara asa ca am doar cateva de gust. Cu un drum la Iasi, am reusit sa gasesc cirese mari si proaspăt culese la Sârca si sa am in beci peste treizeci de borcane de compot. În schimb zmeura si murele sunt pline de flori. Oare cum e compotul de zmeura sau mure?

In gradina am terminat de pus rasadurile si, ca noutate anul acesta, am brocoli si conopida pentru prima data. O sa va povestesc la toamna aceasta noua aventura. Ceapa si radacinoasele cresc vesele in timp ce cartofii se lauda cu florile lor colorate si vesele de la ploaie. 

Al meu fecior a terminat sesiunea la master (tot cu provocari), lucreaza la disertație si a decis sa se inscrie si la un master de management cu o componenta IT. Explicatia lui a fost ca acum e timpul, cat inca e tanar, retine usor si nu are obligatii familiale. M-a bucurat decizia lui si mai ales maturitatea cu care a luat aceasta decizie.

Se apropie finalul cursului meu de dezvoltare personala. A fost cu multe provocari mai ales ca am intrat in curs cu gandul ca nu am nimic de rezolvat in relația cu banii si ca e doar o etapa in drumul meu spre acreditare ca coaching. A fost o lectie generala pentru mine deoarece am descoperit unele convingeri limitative care funcționau ca o frana si erau bine pitite in subconstient, sustinute de rationamente logice. Iar provocarile au venit ca furtuni de emotii. De data asta am preferat sa las emotiile sa isi faca de cap si chiar sa ma bucur de izbucnirea lor. Am trecut mai usor de fiecare etapa decat atunci cand incercam sa le controlez/gestionez. De la jumatatea lui iulie incep cursul de acreditare care imi va ocupa tot restul anului. Abia astept sa vad ce provocari vor mai fi si ce emotii vor mai iesi la iveala. Ma bucur ca tot acest parcurs de aproape un an in cursuri se resimte in atmosfera din casa si implicit in atitudinea tuturor membrilor familiei. Toti anii in care am citit psihologie aplicata au creat baza pentru a intelege tot ce se lucreaza in curs precum si pentru a lucra mai usor cu mine. Lucru in grup accelereaza intelegerea, asigura sustinerea si validarea emotiilor si creeaza acel mediu propice dezvoltarii. Ma bucur de fiecare hotarare luata de a urma un curs chiar daca fiecare decizie a fost cu incertitudinii, cu o oarecare teama (oare merita?) si cu multe intrebari. La fiecare final de curs am avut certitudinea ca a meritat fiecare banuț. Fiecare curs (gratuit sau cu plata) a avut rolul de a lega informatiile pe care le adunasem de-a lungul anilor fie cu informatii noi, fie cu metode de aplicare. 

Si ca un exemplu legat de cum functioneaza aceste reguli simple, azi am primit niste bani dintr-o sursa total surprinzatoare. Suma nu e mare dar situatia e amuzantă. In timpul cursului multă lume anunta ca fie au avut recalculari de taxe, fie au descoperit motivul pentru care aveau o plata incarcata si astfel au platit mai putin un serviciu, chestii de astea legate de bani. Si la noi au fost vesti de cresteri salariale in viitor dar imi doream si eu o confirmare rapida a faptului ca imi fac bine temele. In timp ce imi scriam „temele” dimineata, sotul urmarea stirile si printre accidente si ploi, s-a vorbit despre acele certificate primite imediat dupa revolutie de toate persoanele ce implinisera 18 ani pentru a investi in „marea privatizare”. Pe atunci eram proaspat studenta asa ca le-am pus si eu, la spartul targului, la un SIF. Am si pierdut certificatele cu pricina și pana prin 2008 primeam anual niste sume mici ca dividente din acele actiuni. Intr-un an am primit 24 lei si chiar ma gandeam ca a costat mai mult expedierea lor prin posta. Asa ca dimineata, de curiozitate am scultat stirea și am cautat pe net sa vad la ce banca ar trebui sa ma prezint cu buletinul sa vad daca am ceva sume de ridicat. Situatia mi se parea amuzanta. Oricum nu puteam ridica decat pe ultimii 3 ani (termenul pentru prescriere). Am ajuns in oras, m-am prezentat la banca cu pricina cu buletinul si surpriza: am luat bani (vreo 200 lei cumulat pe 2020 si 2021). Pentru 2022 ar trebui sa merg din nou la finalul lunii iulie. Deci sistemul funcționeaza. Mi-am primit confirmarea de care aveam nevoie ca sa continui „temele” si dupa terminarea cursului.

La voi cum merge treaba?