Final de an 2024

 De regula retrospectiva anului o faceam la inceputul anului urmator dar anul asta am vrut sa il inchei cu o retrospectiva ca sa pot incepe 2025 cu intentii si obiective. 

In postarea precedenta am povestit despre cum a fost anul 2024 faptic. Acum as vrea sa adauga cum m-am simtit in acest an.  Stiu ca peste tot se vorbeste despre desprinderea de nevoia de validare. Si se pune cumva la colt aceasta nevoie, fapt care aduce dupa sine vinovatia si uneori chiar rusinea.  De ce? Pentru ca e natural sa avem nevoie de validare. Pentru ca suntem persoane sociale iar traiul in comunitate vine cu o calibrare la grup, calibrare pe care nu o poti face fara raspunsul celorlalti, si oricat ne-am da pe dupa degete aceste raspunsuri poti fi validari sau critici, fie ele constructive sau mai acide, dar tot invitatie la schimbare raman. Asa ca da, avem nevoie de validare din jur ca sa stim ca ceea ce facem, facem bine. Nu e normal sa depindem de validare, sa cautam validarea in mod continuu si constant, asa cum nu e normal ca tot ce facem, sa fie pentru validarea celor din jur. Sa nu confundam validarea a ceea ce facem, care e normala intr-o anumita masura, cu validarea noastra ca persoana, care se duce spre zona unui comportament toxic.

Inceputul anului 2024 a venit cu validari pentru mine. Discursul de la Gala „Primeste Schimbarea”, invitatia de a face parte din echipa „Academiei de Coaching”, scoala pe care abia o terminasem, au fost validari pentru mine. Acele semne ca ceea ce fac, fac bine. Iar asta m-a motivat sa fac mai mult, sa ma implic mai mult, sa ma bucur mai mult de ceea ce fac, de ceea ce ofer. Apoi au venit alte validari. Inchei anul o o lista de femei minunate care, alaturi de mine si de mica comunitate adunata in jurul meu au facut pasi uriasi in a se cunoaste, a se prioritiza, a-si gasi drumul spre bucuria sufletului. Imi dau lacrimile cand le ascult cu cate bucurie povestesc despre ceea ce fac, despre cum si-au invins unele frici, despre cum s-au redescoperit. Si da, imi doresc sa ascult cat mai multe povesti de felul acesta in 2025.

M-am simtit ca o adolescenta cand am depus actele pentru inscrierea la facultate. Am retrait emotiile admiterii iar afisarea rezultatelor a semanat cu multe alte admiteri din viata mea (liceu, facultate) dar de data asta nu au mai fost nemultumiti prin preajma mea, persoane care sa se simta dezamagiti de loc, pozitie sau nota mea. Eram doar eu care s-a bucurat de succes si cei dragi ai mei care s-au bucurat pentru mine. As zice ca am reusit sa rescriu povestea asta pana in acest punct. Pentru ca in ultimile luni am descoperit multe povesti din perioada primei facultati pe care e nevoie sa le „rescriu”. Atunci eram un copil speriat, care s-a simtit abandonat in marele oras studentesc, intimidat de tot sistemul si presat sa se adapteze la conditii nu prea dragute. Eram prea preocupata de un soi de supravietuire ca sa ma pot bucura de succesul meu de atunci si am luat multe decizii care atunci mi s-au parut proaste dar ale caror consecinte m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum.
Au fost si multe bucurii de suflet: cadoul primit de ziua mea nu atat ca valoare ci ca numar de persoane care s-au gandit la mine, vizitele unor persoane dragi, discutiile interminabile cu doamnele din comunitatea mea, chiar si saluturile din fiecare dimineata de pe grup care ma fac sa incep ziua cu bucurie. 
Si pentru ca cineva m-a intrebat ce e recunostinta as putea spune ca e o stare chiar daca se ajunge la ea cu ajutorul unei rutine zilnice. Recunostinta e o emotie spontana care dureaza relativ putin dar care poate fi cultivata si atunci poate fi o stare permanenta.  E acea emotie din care putem aduce lucruri multe si frumoase in viata noastre. Si pot spune ca vorbesc din experienta.
Anul 2024 a fost incununat de emotiile de la Biserica aduse de copiii din comunitate atat de Craciun (colinde) cat si de An Nou (datini si obiceiuri).
Asa ca inchei 2024 cu recunostinta pentru totate intamplarile, pentru toate emotii si pentru toti oamenii minunati in prezenta carora m-am aflat in acest an!

La multi ani!

2024

 Si uite ca a venit si finalul lui 2024.

Ca si anul trecut, incerc un bilant de final de an in a doua zi de craciun. E ziua in care incepe sa se simta linistea sarbatorilor si a finalulului de an. Un an destul de incarcat cu de toate. Scriam la inceputul lui, aici, cam ce imi doream de la 2024 si cu mici exceptii am cam bifat toata lista. Nu am reusit sa scriu atat de mult cat mi-am dorit dar in rest totul a fost mai mult decat imi imaginam la inceputul anului. Iar cuvantul anului s-a resimtit in toate. Cumva totul a inceput sa se aseze in prorpia matca. Inca ma gandesc la cuvantul ce ar putea sa imi guverneze 2025. Este unul ce tot apare dar voi vedea zilele viitoare daca este cel potrivit.

Deocamdata multumesc si sunt recunoscatoare anului ce sta sa se incheie pentru toate oportunitatile oferite. 

Am inceput ianuarie cu un minicurs gratuit pe FB care m-a scos bine din zona de confort si care a continuat cu un curs de 9 saptamani pe care l-am sustinut din dorinta de a oferi si altora acea eliberare data de concedierea impostorului din mintea noastra. Finalul lunii ianuarie a venit cu un taifun de emotii pentru ca m-am urcat pentru prima data pe o scena si am vorbit despre emotiile mele, atat cele care m-au condus la acel moment cat si cele care erau pe punctul de a ma coplesi atunci. A fost un moment greu de uitat pentru ca atunci am dus unele relatii de la zona online la cea offline. Cele doua seri petrecute la Bucuresti au fost nu doar speciale ci chiar motivatia de a face ceea ce incepusem timid la finalul lui 2023. Asa incat am inceput februarie sub semnul succesului. A fost luna in care mi-am luat masinuta si am demarat proiectul gratuit de pe whatsapp care este inca functional si imi aduce multe satisfactii. E locul in care se intalnesc virtual doamne absolut minunate fie pentru a sta la povesti din 2 in 2 saptamani fie de a comenta cartonase de dezvoltare personala dimineata la cafea, e locul unde vindecam emotii si ne straduim sa devenim, zi dupa zi, variante mai bune ale noastre, locul in care dam sens trecutului si creionam un viitor in care bucuria sa isi gaseasca locul mai des. Si tot februaria a fost luna in care am intrat ca mentor in Academia de Coaching, cursul in care m-am format ca coach. A fost provocator din multe puncte de vederea dar m-a ajutat nu doar sa vad lucrurile din alta perspectiva ci si sa ma vad din alta perspectiva. Mai ales ca inceperea cursului a fost amanata din motive medicale.

Martie a inceput cu bucurii. Pe intai martie am intampinat primavara, dimineata in comunitatea parohiei cu o sarbatorita iar apoi, seara, la o receptie eleganta cu oameni frumosi. A fost luna dedicata curtii dar si unui noi curs scurt de iertare la inceput de post si am terminat cu finalizarea cursuluid espre impostor si primele intalniri in Academie. Am ales sa nu mai demarez alte proiecte pe partea de coch si dezvoltare personal pana la finalizarea cursului din Academie. A fost un martie asezat, cu vreme amestecata care mi-a creat contextul de a ma ocupa atat de activitatile online cat si de cele din gospodarie.
Aprilie a venit cu nebunia frumoasa a primaverii, cu plantat, semanat si joaca iedutilor. Finalul lunii aprilie a venit cu pregatirea sarbatorilor Pascale si oricat m-am planificat sa le fac in tihna, tot pe ultima saptamana m-am ocupat de tot. Iar mai a continuat in acelasi ton: sarbatorile pascale si gospodaria cu plante, semanat, rasadit dar si animalute si pui. Si astea printre timp deoarece am facut parte din biroul electoral local unde am petrecut destul de mult timp. 

Iunie a inceput cu alegerile locale, a continuat cu ziua lui Matei care a fost prins intre examene si banchet iar apoi cu explozia de fructe si borcane. Cumva iunie vine cu startul borcaniadei anuale iar productia de cirese si visine de anul asta a vrut sa compensenze lipsa din anii precedenti.

Iulie a venit cu multa treaba dar si multe plimbari, cu citit mult si cu organizare. Biroul meu a inceput sa capete forma printre treburile din gospodarie si plimbari lungi de relaxare. A fost o luna cu festivaluri, concerte si locuri noi vizitate dar si cu inscrierea la facultate.

August, ca tot e ultima luna din anul bisericesc a venit ca o furtuna de bucurie si impliniri. A debutat cu sarbatorirea unui an de la revenirea sotului meu pe calea lui, a continuat cu Hramul Bisericii, cu admiterea la facultate, o petrecere frumoasa si l-am incheiat cu o iesire de o noapte la Slanic Moldova unde ne-am intalnit cu oameni frumosi, cu finalizarea cursului din academie dar si cu lansarea unui program de incredere in sine „Personaj principal sau figurant in viata ta”. 

Septembrie a venit cu asezare, cu altfel de emotii, cu timp pentru mine, cu citit si acumulare informatii. Septembrie a venit cu multe culori si arome de toamna, cu bilantul anului agricol, cu inventarierea din beci, camara si hambare. Septembrie a fost, ca de obicei, cu recentrare, cu cursul nou dar si planificarea provocarii de octombrie. In timp ce octombrie a venit cu inceprea anului universitar, cu modulul doi din ”Personaj principa sau figurant in viata ta”, cu un nou proiect in care sunt mentor, cu decoruri de toamna si reorganizare. Octombrie vine si cu recoltari dar si cu pregatirea terenulurilor pentru iarna.

Noiembrie se anunta destul de linistit dar a venit cu publicarea (intai pe Amazon) si apoi fizic a agendei pe 2025, cu lansarea editiei a doua a programului despre iertare (imbunatatita) dar si cu demararea  provocarii d epe blog ”Calatoria spre Craciun”. Astea pe langa o calatorie la Iasi cu buburuza mea, prima zapada, amintiri si doruri dar si multe carti citite, terminarea biroului meu intr-o prima forma, pregatirile de iarna de prin curte si planurile de sarbatori.

Decembrie a venit cu avalansa de liste, cu decoruri si curatenie, cu bucurie atat acasa cat si la Biserica, cu daruri primite si oferite, cu colinde si colindatori. Decembrie a fost cumva incununarea intregului an. Un an in care m-am provocat si m-am bucurat deopotriva. Un an in care aparent a fost mai mult PROVOCARE decat ASEZARE dar la finalul caruia simt ca toate s-au asezat la locurile lor intr-un fel sau altul...

2024 a fost anul in care am invatat ca pot si sunt recunoscatoare pentru tot ce mi-a adus si m-a invatat.

2025  va fi anul caruia deja ii sunt recunoscatoare pentru tot ce imi va aduce.

„Calatoria spre craciun” - saptamana 5

 Daca saptamana trecuta am incurcat imagiunile, pentru saptamana asta nu am avut timp sa il pun.. Asa ca chiar daca e cu intarziere, cartonasul saptamanii este despre detalii.

Este despre a face totul cu drag, de a pune un strop de dragoste in tot ce facem.

„Calatoria spre Craciun” - saptamana 4

 Iata ca am ajuns si in saptamana a patra.

Cumva e penultima saptamana. Saptamana in care ne ocupam de noi si de cei dragi. Este saptamana cu programari la coafor, la unghii, la masaj sau cosmetica. Daca aceasta calatorie spre craciun o incepem si o terminam cu curatenia sufleteasca (spovedit si impartasit), aceasta saptamana e dedicata trupului si felului in care ne simtim si aratam. 
Tot in aceasta saptamana ne ocupam si de cadouri si cumparaturi. 

Inarmati cu liste din care oricum vom mai sari ca „calculele de acasa nu se potrivesc cu cele din targ” dar care ne vor ghida prin hatisul magazinelor si a rafturilor, plecam la vanatoarea de comori.

Va recomand liste facute de acasa atat pentru aprovizionare cat si pentru cadouri chiar daca la un moment dat vor fi doar repere.

Programati si o pauza de cafea fie cu cineva drag, fie cu o prietena astfel incat aceasta saptamana sa fie una de incarcat bateriile pentru ultima suta de metri de pregatiri. Puteti ca pe finalul ei sa va oferiti si momente de liniste pentru a linisti mintea si sufletul. Acestea pot fi o plimbare, o slujba la biserica, o baie parfumata si inspumata sau un film bun de craciun cu cei dragi alaturi.

O saptamana spornica si cu bucurii sa aveti!

Jurnal de advent - 7/12

 O zi de sambata cu ploaie marunta. 

O zi cu oragnizare, cu trebaluit prin casa si bifat/refacut liste. 

Jurnal de advent - 6/12

 A fost o zi incarcata emotional.

Dimineata a venit cu strat alb de zapada. Nu gros, dar suficient cat sa acopere tot. S-a topit spre pranz dar a ramas imaginea de dimineata cu totul alb. Imi place cum se vad muntii de la fereastra dormitorului. Nu a fost senin sa vad Ceahlaul dar se vedeau in departare dealurile subcarpatice pudrate cu alb. Spre pranz, in timp ce imi faceam postarile pe grupuri si pe FB, au revenit amintiri dintr-o perioada in care nu prea ma intorc cu mintea... Chiar daca amintirile nu au venit cu emotii puternice am aplicat pasii predati in cursul de iertare pe fiecare eveniment amintit, pe principiul ca orice amintire poate ascunde o lectie sau o neiertare mai subtila ca altfel nu ar fi revenit... 

Dupa pranz m-am bucurat ca un copil facand cumparaturi pentru un pustiulica de 3 ani pe care nu il cunosc dar pentru care am vrut sa fiu un ajutor al Mosului. Cand am ajuns acasa, Matei a intrebat daca nu am luat nimic pentru mamica lui asa ca voi trimite pachetul luni ca sa pun ceva si pentru mamica.

Seara a venit cu schimbarile de pe scena politica care au adus dupa sine usoare ingrijorari si o atentie sporita la discutiile din jurul evenimentelor.

Si iarasi au revenit amintiri ale unui craciun mai vechi, care a venit tot cu schimbari pe care, atunci le credeam bune, dar privind la ultimii 35 de ani vedem doar zbatere, cautari si ... interese. 

Acum ceva vreme ascultam ceva previziuni pentru perioada urmatoare si mi-a ramas in minte „urmeaza o perioada foarte buna, dar inainte pare ca e nevoie de trecut prin iad pentru purificare daca nu ai facut-o inca”... Astazi, privind stirile mi-am amintit, dar ma gandeam ca uneori iadul e doar in mintea noastra si daca reusim sa purificam gandurile poate ca lucrurile se aseaza usor si frumos...
Inchei ziua de Sf Nicolae cu gandul la „lucrurile se aseaza usor si frumos” si o sa imi tot repet asta in urmatoarea perioada....

Jurnal de advent - 5/12

 Ziua de joi a fost plina. 

De la lista de sarcini care parea scurta dar se pare ca timpul alocat e din ce in ce mai mare, un drum in oras si ceva treburi organizatorice. Ziua s-a incheiat cu ultima intalnire din programul „Iertare si Ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”. A fost o seara emotionanta, cu multe constientizari, cu o recapitulare si impresii impartasite.
Cititnd ce scriu si ce am scris in urma imi dau seama ca literele nu se mai aseaza pe coala virtuala asa ca inainte. Cumva exista o oboseala care ma impiedica sa astern pe hartie tot ce simt. Poate ca au fost prea multe emotii in ultima vreme si am nevoie cumva de o pauza emotionala pentru ca acestea sa se aseze...

Jurnal de advent - 4 decembrie

 O noua zi de decembrie.

O zi la fel de umeda si fara soare. 
O zi cu pasi mici pe calea realizarii obiectivelor mele.
O zi in care mi s-a (re)confirmat ca „scopul nu scuza mijloacele”.

O zi cu bucuria de a fi la locul potrivit si la momentul potrivit. O zi in care m-am bucurat de grija celor din jurul meu. O zi in care am gasit luminitele pentru balcon (am tot mutat cutiile cu decorurile de craciun si nu reuseam sa le localizez), in care am visat, am zambit si m-am bucurat.

Jurnal de advent - 3 dec

 A fost o zi aglomerata. O zi cu multe bucurii. 

Daca ieri a ajuns bradul la Biserica, astazi, impreuna cu un grup de gospodine si gospodari am pregatit Biserica de sarbatori. De la curatat covoare si sters lemnaria pana la globurile din brad, toate au fost facute cu zambete, cu glume si cu voie buna....
In paralele in curte s-a lucrat la amenajarea intrarii in curte. 

De maine revin la programul de curatenia de acasa. In program, saptamana asta este despre bucatarie si baie, doar ca eu am doua bucatarii (cea mare - de vara - si cea mica din casa) asa ca sunt la bucataria de vara, spatiul unde voi pregati preparatele din carnea de porc dar si bucatele de sarbatori.

In aceasta seara a fost ultima intalnire lucrativa din cursul de iertare. A fost cu bucurie si impartasire iar memoria mea mi-a „livrat” o amintire de la 12 ani, cu un puternic impact emotional de care uitasem cu desavarsire: 
O pustoica bruneta, care urca treptele scenei unde se desfasura serbarea de final de an. Alaturi de ea, era sora ei mai mica pe fruntea careia se vedeau o gramada de cicatrici. Atitudinea ei a fost cea care m-a impresionat pentru ca era demna dar si sfidatoare. Daca nu as fi stiut ca nu trecuse nici un an de cand isi pierdusera mama intr-un accident de masina cand se intorceau de la mare, as fi zis ca e aroganta. Dar la mai putin de un an de cand mama ii murise in brate si fusese la un pas de a-si pierde si sora, urca demna si stoica, sfidand pe toata lumea pentru a dansa la serbarea de final de an unde obtinuse inca o coronita. Atunci i-am admirat puterea, acum stiu cata fragilitate se ascundea sub acea atitudine si cum dansul era singura „normalitate” din viata ei de copil de doar 10 ani. Nu cerea nici mila, nici compasiune ci doar pastrarea acelei iluzii de normalitate care o tineau pe linia de plutire. Astazi ii mai vad chipul pe retelele sociale si ii admir puterea si determinarea de a lasa o urma frumoasa pe unde trece prin viata. 

Afara,vremea e umeda si cu ceata, soarele isi face rar simtita prezenta iar sinuzita mea isi face de cap: nasul e mai mult infundat decat liber. Ma bucur ca e doar nasul implicat in poveste....
Se pare ca ziua de astazi  fost despre luminite... 

Jurnal de advent

 Daca in noiembrie v-am provocat la o postare pe zi care sa includa si o recunostinta, in decembrie va provoc la o postare pe zi in care sa mentionati o activitate ce anticipeaza craciunul. Fie ca amintiti de pregatirile de craciun, decoruri de craciun, cadouri de craciuni sau de bucurii, e important sa ne amintim ca e o perioada de bucurie.

Nu stiu daca voi reusi sa scriu zilnic dar voi fi blanda cu mine si ma voi bucura de fiecare zi in care voi putea scrie

Pot sa povestesc astazi ca am dat startul la decorurile de craciun cu ghirlanda luminoasa de la grinda din salon. A fost cu provocari, deoarece m-am urcat pe manerul canapelei pentru a aseza globurile si m-am dezechilibrat ceea ce a dus la modificarea fomei manerului.

De fapt ultima perioada a tot fost cu tot felul de provocari ceea ce a facut sa ma simt obosita. Iar asta ma face neatenta si fac tot felul de nefacute...

„Calatoria spre craciun”- saptamana 3

 Deja au trecut 2 saptamani din aceasta minunata perioada. Am intrat intr-un oarecare ritm si anticipam un ritm mai alert pentru urmatoarea perioada. Sapatamana aceasta este despre zonele „fierbinti” din casa. Acele zone necesare zilnic: baia si bucataria. Oricum pe aici o sa trecem si in ajunul craciunului, dar acum, vom face partea mai nevazuta a acestor zone: dulapuri, sertare, zone mai putin accesibile sau unde ajungem mai rar spre deloc. E un moment potrivit de a elibera zonele, de a arunca sau dona ce nu mai e de folos, de a verifica termenele de garantie si de a reface listele de aprovizionare.

Sa nu uitam sa ne bucuram, sa decoram si sa petrecem timp cu familia.

E un timp al bucuriei.

Faceti din curatenia de sarbatori o declaratie de dragoste pentru voi insiva, pentru cei dragi, pentru casa voastra. Nu uitati ca acea casa este extensia si proiectia sufletului vostru. Ingrijitiva de casa ca de sufletul vostru si de suflet ca de casa.

Iubirea si bucuria este cheia in tot ce facem.

„Calatoria spre craciun” - saptamana 2

 

Teoretic am terminat curatenia in dormitor. Asta nu inseamna ca nu voi reveni la dormitor mai aproape de craciun ci ca am terminat curatenia in dulapuri si sertare, acele locuri de care nu am timp atunci cand fac curat in casa. O ocazie numai buna de a sorta si a mai elibera din spatiu. Fie ca am aruncat, fie ca am donat ce nu am folosit in acest an, am eliberat din spatiu, am sters si am reasezat. Cumva si gandurile si emotiile mele au trecut prin acest proces. Intai s-au invalmasit si mi-au adus o stare de oboseala iar apoi au aparut ganduri, amintiri, explicatii care m-au ajutat sa inteleg ca totul a fost spre binele meu, spre formarea mea in omul de astazi. Si asa durerile, dorul si multe alte emotii mai putin dragute au fost eliberate astfel incat sa faca loc bucuriei in sufletul meu.. 
Saptamana viitoare urmeaza spatiile comune si probabil prima decoratiune isi va face prezenta in salon. Momentul in care pun ghirlanda la grinda din salon e momentul cand simt ca vin sarbatorile si probabil, anul acesta, o voi pune vineri, inainte de Sf. Andrei. 
Am simtit nevoia de o perioada (cam 2 saptamani) fara decoruri de sezon in casa. Am strans decorurile de toamna si am lasat un pic de timp si spatiu pana a le pune pe cele de craciun.
Voi cum stati cu pregatirile?

Postarea zilei - 21 noiembrie

E zi de sarbatoare in satucul dintre dealuri unde am crescut.
E hramul bisericii in care am crescut si in care m-am cununat.
E ziua in care, bunica, acum 98 de ani a venit pe lume, chiar daca in certificat e trecuta cu o zi mai tarziu. 
Si e la o zi distanta de ziua in care a plecat „la deal”, la bunicul. 

E o zi speciala. 

O zi cu multe amintiri si multe doruri. 

Dor de o lume mai buna, dor de brate primitoare, dor de drag si de bine.

Si astazi m-am trezit cu alb in jur. O imensitate de alb curat si pufos. Ieri adunam frunze iar azi e zapada.

Si poate nu intmplator, aseara a sunat telefonul. Un nume pe care nu l-am mai vazut de un de zile. 

Am raspuns si a fost doar o propozitie pe langa salut. 

Dar e un inceput. 

Si ca de fiecare data sper ca de data asta poate va fi altfel. 

Dar datile din urma, pe care nu le mai contabilizez de multa vreme au fost la fel. 

Acelasi tipar... 

Si ma intrebam zilele trecute cand s-a format acel tipar...

De unde e preluat acel tipar.

Si uite ca am aflat.

Nu sunt foarte incantata dar macar stiu.

Ce voi face cu el? 

Voi vedea...

Acum ma bucur de zapada.

Ma bucur de liniste.

Ma bucur de focul din semineu si de cartea inceputa.

Ma bucur de placintele cu varza primite ieri...

E sarbatoare!

E prima zi de colinde!

Se apropie cea mai frumoasa perioada din an: Craciunul.

Ce poate fi mai minunat de atat?

„Calatoria spre craciun” - prima saptamana

 Chiar daca prima saptamana „intreaga” a inceput deja mai e timp pentru a face sarcinile din aceasta saptamana.

E vorba despre zonele de dormit deoarece ele au multe dulapuri, e cu schimbarea de sezon a hainelor, cu ordinea prin dulapuri dar si stersul pe dupa dulapuri si prin ganduri si emotii.

Unele ne pregatim de spovedit asa ca o ordonare a gandurilor e binevenita...

„Calatoria spre craciun” - editia a doua

 Mai tineti minte calatoria spre craciun de anul trecut?

A fost o calatorie in pasi mici astfel incat sa ne putem bucura de sarbatorile de iarna. O calatorie care pe mine m-a ajutat sa nu ma simt coplesita si obosita de sarbatori. O calatorie care m-a ajutat sa ma bucur de craciun pe toata perioada postului.

Anul acesta am intarziat cu postarile de inceput dar probabil asa a fost sa fie.

Ce ziceti?

Incercati?

Postarea zilei -15 noiembrie

 O zi frumoasa de toamna. Cu soare bland, cu vant si temperaturi joase.

Prima zi de post, prima zi a calatoriei spre craciun.

Primele zile sunt despre organizare. 

Unul dintre obiectivele anului acesta a fost sa fiu mai organizata. Ma gandeam ca nu l-am atins deoarece am multe restante. Apoi am vazut un video in care spunea ca daca il rogi pe Dumnezeu sa iti dea rabdare iti va da o gramada de oportunitati pentru a-ti testa rabdarea. Asa ca, se pare ca si eu am primit o gramada de oportunitati de a-mi testa capacitatea de ma organiza. Asta inseamna mai multe sarcini. Si daca ma uit in urma constat ca in ciuda restantelor, sunt un pic mai organizata raportat la numarul de sarcini pe care le am.

Si multumesc Domnului ca odata cu noi directii care, in ultimii doi ani, au avut nevoie de toata atentia noastra (ca sa nu zic implicare), s-au mai redus unele activitati in gospodarie pentru ca, mi s-a parut mie, nu „s-au aliniat planetele”. Si ca sa nu bat campii fara sa inteleaga nimeni nimic, cu putin timp inainte ca visul sotul meu sa se implineasca, am fost nevoiti sa renuntam la vacuta, dar am ramas cu vitica, care a avut nevoie de cei doi ani in care sa creasca pana la maturitate si in care „mulsul” nu a mai fost  pe lista de treburi zilnice. La fel s-a intamplat si cu sectorul porcilor, unde scroafa avuta nu a vrut sa faca purcei asa ca, timp de aproape 2 ani, la capitolul porci a fost doar dat manacare si facut curat. Anul asta am luat alte doua porcute si cred ca va reveni capitolul „fatat si intarcat purcei” de anul  viitor. Ca sa nu spun ca o doamna vulpe a avut grija ca si „adunatul oualor” sa nu mai fie pe lista de sarcini zilnice dar ne revenim anul viitor si pe aceasta directie.

Eu zic ca am reusit sa integram in viata de zi cu zi activitatile noastre personale astfel incat sa putem sa ne organizam fara a ne simti coplesiti. Asta nu inseamna ca nu mai sunt perioade din an cand simtim ca avem nevoie de pauza, sau cand prioritizam o activitate in defavoarea alteia. Pentru ca uneori pe ritmul gospodariei care are minime si maxime se suprapun ritmurile activitatilor noastre care si ele la randul lor au minime si maxime si asta inseamna perioade pe care le vom simti mai intense urmate clar de perioade in care avem nevoie de pauze. De exemplu perioada de sesiune de iarna (invatat) se suprapune cu inceputul postului mare (unde eu am un curs nou iar sotul este foarte ocupat) care aduce dupa sine primavara cu campania de semanat dar si cu pitici/puiuti si la capre si la vaca si la pui si poate si la purcei. Aparitia piticilor in gospodarie e o perioada destul de solicitanta dar atat de frumoasa... Nimic nu e mai relaxant ca privelistea iedutilor care alearga si se joaca, sau a puilor mici care descopera furnicile, sau a vitelului mic care te priveste candid si care se dezechilibreaza cand incearca sa dea cu capul in pulpa vacii si nu o nimereste.

Avantajul planurilor anuale, atunci cand exista o ciclicitate anuala, este ca nu te plictisesti deloc. Dezjavantajul este ca nu poti „corecta” o planificare decat anul urmator. Lectiile sunt anuale.

Postarea zilei - 13 noiembrie

 Aseara a nins!

A nins cu fulgi mari si pufosi!

Prima ninsoare din iarna 2024-2025 a fost scurta dar frumoasa.

Azi a iesit soarele. A fost ca si cum doamna Iarna ne-a spus ca e pe aproape, sa ne rezolvam restantele si sa ne pregatim de stat la caldura. Asa ca am profitat de soarele caldut si m-am ocupat de strans resturi vegetale de prin curte si sa le dau foc.

A fost zi cu activitati fizice care mi-au facut bine si la suflet si la minte. Ma bucur de caldura focului, de un ceai fierbinte si oboseala fizica.

Maine incep programul „Iertare si Ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”. E varianta imbunatatita a celui din primavara de la inceputul postului. Sunt nerabdatoare sa vad cum se formeaza grupul pentru aceasta calatorie. Si de poimane demarez provocarea ”Calatorie spre craciun”... 

Incepe cea mai frumoasa perioada a anului si sunt recunoscatoare pentru asta!

Postarea zilei - 11 noiembrie

 A fost o zi soare in suflet. 

M-am ocupat mai mult de postari si de scris materiale. Dupa o zi cu pauza din online, aveam nevoie sa recuperez. Am incheiat seara cu o intalnire cu doamne faine dar oboseala si-a spus cuvantul si am uitat sa inregistrez intalnirea. 

Ziua de ieri a fost cu peripetii. Dupa mult timp am plecat singura la drum pana la Iasi. De fapt pana pe Bucium. Buburuza mea s-a comportat impecabil la drum, muzica faina in difuzoare doar eu am fost cu capul in nori. Mi-am zis sa ocolesc traficul din oras si sa merg pe ocolire. Si normal ca a fost o decizie nu prea stralucita ca m-am trezit dupa o ora, pe coclauri cu tot cu maps-ul deschis. A fost nevoie sa ma opresc, sa inchid si sa redeschid maps-ul ca sa imi arate inca 24 de minunte de mers pana la destinatie. Iesirea din Iasi spre Bucium s-a schimbat mult in ultimii 16 ani de cand nu am mai fost prin zona. Doar serpentinele au ramas. Pana si teama mea de serpentine s-a mai schimbat si mi-a facut ceva probleme la coborare. In schimb, la intoarcere am trecut prin Iasi fara nici o probloema. Mai multe semafoare ca pe vremuri, mai multe benzi pe traseu dar am iesit in mai putin de jumatate de ora. Drumul pana acasa a fost linistit si am ajuns destul de repede. Muzica veche in difuzoare, sotul in apelul telefonic, telefonul in suportul de pe bord, luminile oraselor, cerul instelat mi-au facut drumul frumos. M-am bucurat de plimbare, de eveniment, de oamenii frumosi de la eveniment si de ziua de toamna cu toate amintirile ce si-au facut aparitia. 

Sunt recunoscatoare pentru tot!

Postarea zilnica - 6 noiembrie

 Am luat o pauza fortata de la postari ieri. 

Din cauza unor lucrari in zona, s-a rupt fibra optica pe la ora 9 dimineata. Am sunat la firma de furnizare servicii prin cablu si ni s-a spus ca echipa e in teren si lucreaza intens la rezolvarea problemei. La ora 15 eram in oras langa sediul local al firmei cu pricina si echipa de muncitori era la o cafea. Toti cei 4-5 muncitori erua rezemati de masina de interventie. Serviciile pe cablu au revenit azi dimineata la cateva minute dupa ce am revenit cu un telefon in care am precizat despre „munca intensa” a echipei din ziua precedenta, dar dupa ce am fost asigurata ca este inregistrata convorbirea. 

Aseara am fost recunoscatoare pentru faptul ca „sunt de moda veche” si inca mai am stocat in calculator muzica si filme. Am putut sa ma bucur de ele in condintitii de „deconectare” de la internet.

Ziua de astazi a inceput cu o mare bucurie: a venit masina de lemne. Iar pe dupa-amiaza a sunat baiat care ne mai ajuta la treaba in curte ca poate veni maine la crapat si stivuit lemnele. Singurul domeniu la care sunt un pic intaziata este curatatul gradinii. Sper sa mai tina vremea ca sa pot termina si asta zilele urmatoare.

Si am mai avut o bucurie pe ziua de astazi cand am gasit gaini in piata. Anul acesta am avut „bucuria” de a avea in vizita, destul de des, o cumatra vulpe care mi-a redus drastic efectivul de gaini. Astazi am reusit sa mai refac un pic numarul astfel incat cozonaculd e craciun sa fie galben si gustos de la ouale din gospodarie.

Pe seara am reusit sa incarc pe Amazon „Agenda sufletului tau”. Este o agenda-jurnal pentru 2025 facuta pentru nevoile mele, asa cum am simtit-o eu, cu nelipsita rubrica de planificare pe ore a zilei, cu pagini de jurnal pentru fiecare zi dar si cu mici rubrici care sa creasca sau sa consolideze incredere in sine si bucuriile zilei. Am incheiat ziua cu un email la editura pentru a scoate si un tiraj mic pe hartie.

copertile agendei

Doar raceala, care a venit in vizita duminica seara cu nas infundat, si care azi si-a adus o prietena buna - tusea - mi-a redus un pic zambetul.

Sunt recunoscatoare pentru tot ce am reusit sa fac!

Postarea zilei - 4 noiembrie

 A fost o zi frumoasa, de stat in casa, la caldura. 

Soarele a fost bland si cald dar am avut un vanticel obraznic care s-a jucat toata ziua cu frunzele uscate cazute si cu tot ce a mai putut ridica de jos. Iar eu am petrecut ziua la birou la cursuri online. 

De fapt am inceput ziua cu o plimbare pe jos de la Biserica spre casa. M-am bucurat de privelistea peste valea in care locuiesc dar si de muntii ce se vad in departare. Apoi am intrat la cursuri. Prin pauze m-am ocupat si de putina treaba in casa dar si de amenajarea biroului care merge in pasi de melc. Daca sambata am pus perdelele noi, azi am pus covorul in fata canapelei si o masuta mica. Apoi am asezat o parte din carti „pe teme” astfel incat sa le gasesc usor. Pasii sunt mici dar imi place rezultatul. Maine vreau sa asez ghivecele cu flori si sa trec la dulapurile de de acte. Imi doresc sa termin cu biroul saptamana asta. Apoi urmeaza spatiul dedicat magazinului si mai imi doresc un colt pentru „sport” pentru care am ceva idei si sunt curioasa cum se vor concretiza...

Sunt recunoscatoare pentru informatiile noi si cunostintele nou dobandite dar si pentru ideile creative care apar mult mai usor si se concretizeaza mult mai repede....

Postarea zilei - 3 noiembrie

 O zi calda de duminica.

Soarele invaluie cald pamantul. E duminica, zi de mers la bicerica. E o zi speciala pentru ca astazi am facut pomenirea mamei unei doamne dragi de departe. Si am avut si ajutoare iar asta a fost cu multa bucurie. Si nu a fost doar atat pentru ca astazi s-au sfintit noi odoare pentru biserica iar atmosfera a fost emotionanta.

Pai daca tot vorbesc despre recunostinta si motive pentru a fi recunoscatoare, probabil m-a auzit  Doamne Doamne si  imi tot da motive de recunostinta sau imi arata motivele pentru care sunt recunoscatoare.

Astazi a fost o zi cu multe recunostinte in sufletul meu fie ca le-am zis, scris sau doar le-am simtit...

Postarea zilei - 2 noiembrie

 O zi care a inceput cu un soare caldut si molcom. 

Dupa rutina diminetei am intrat la un curs. De data asta ca mentor. Au fost 3 ore fascinante cu povesti uimitoare a unor femei uluitoare. Sunt povesti motivationale, povesti din care invat mereu cata putere exista in spatele unor zambete, cata forta in spatele unor chipuri frumoase. Dupa curs, cand am deschis usa am descoperit ca vremea s-a uitat in calendar si a vazut ca deja e 2 noiembrie asa ca s-a adaptat. Un vant rece dansa pe sub stratul gros de nori. Frunze uscate zburau suparate prin aer. Pasarile s-au adapostit zgribulite si nu se mai auzeau. Doar stoluri de ciori alergau prin vazduh anuntand apropierea iernii. O vreme de stat la gura sobei cu lucru de mana sau o carte buna...

Sunt recunoscatoare pentru vremea care ma trimite la gura sobei, pentru oamenii frumosi ce apar in viata mea si pentru lectiile de viata.

Provocarea lunii noiembrie

 E al treilea an in care ma provoc la o postare pe zi in luna noiembrie despre recunostinta. Cred ca e singura sarbatoare „importata” care imi place prin mesajul pe care il transmite iar eu am extins-o la toata luna noiembrie. 

Acum cativa ani vedeam recunostinta dintr-o alta perspectiva, mai mult de relationare interumana decat de emotie/sentiment... Eram focalizata pe a avea si a face in timp ce a fi si a simti  erau undeva in coada listei de prioritati. Ca orice adolescent copletit de emotii le-am pus bine la cutie in ideea ca actiune ne defineste ca oameni iar succesul e definit prin posesie. A fost nevoie de un cutremur in viata mea pentru a invata ca a fi si a simti sunt esentiale, ca doar ele iti aduc bucuria sincera si durabila dar mai ales acea stare de liniste sufleteasca si impacare...

Acum, chiar daca recunostinta face parte din viata mea in orice minut, imi place ideea de a-i acorda o luna pe an pentru a o consemna aici, pe blog, si nu numai.

Asa ca, in culorile toamnei, va provoc la o postare pe zi care sa cuprinda si un gand de recunostinta.

V-as recomanda si sa scrieti in comentarii daca va inscrieti in provocare dar si in ziua in care faceti postarea cu provocarea astfel incat sa ne putem inspira una de la alta.

Un noiembrie plin de recunostinte va doresc!

”Caminul meu un colt de rai” - concluzii

 A trecut si nuna octombrie. 

O alta provocare terminata!

In ciuda faptului ca am avut un octombrie extrem de aglomerat si ma gandeam ca nu voi putea face provocarea m-a surprins faptul ca tocmai provocarea m-a ajutat sa imi iau mici ragazuri de incarcat bateriile. Probabil fara aceasta provocare, as fi ajuns epuizata emotional la final de luna. Multumita acestei provocari, in forma ei atat de usoara am reusit sa raman creativa si chiar sa pun pe hartie cateva proiecte interesante pentru luna noiembrie.

Cum ati simtit aceasta provocare? 

Cat ati putut face din ea?

Ce va placut cel mai mult?

„Caminul meu un colt de rai” - ultima saptamana

 

Si incet, incet am ajuns si la ultima saptamana din octombrie. Astazi deja ora s-a schimbat, e o zi mai lunga ce marcheaza o noua borna a drumului spre sarbatorile de iarna.  Zilele sunt mai scurte, serile mai lungi iar noptile din ce in ce mai reci. Caldura in casa deja se face simtită indiferent de forma de incalzire a casei. Si pentru ca petrecem din ce in ce mai mult timp in casa, cu familia, haideti sa fie „impreuna” si nu alaturi. Haideti sa schimbam de la „colegi” in aceeasi locuinta la „impreuna” in camin. 

Cum facem asta?

Facand lucruri impreuna. Pentru cateva ore, in fiecare seara, renuntam la ecrane si facem ceva impreuna. Poate fi gatit impreuna. Poate fi ceva cu totul nefolositor cum ar fi biscuiti (dulci sau sarati). E o activitate in care va jucati cu formele, faina si aromele. Daca va uitati la filmele de craciun de pe Diva o sa vedeti mereu o activitate/traditie din a face fursecuri in diverse forme, ornate cu diverse culori/glazuri/decoruri. De fapt e o activitate care se face impreuna si care aduce la un loc elemente care duc la un confort emotional: sustinere, ajutor, apartenenta, auzit, vazut, ascultat, inteles. Aceasta activitate poate dezlega limbile celor introvertiti, le poate crea mediul de intelegere si incredere care sa ii faca sa impartaseasca din emotiile si trairile lor. Asa cum ii poate face mai intelegatori si empatici pe cei care de obicei sunt critici si rigizi  pentru a asculta ce li se spune, pentru a intelege si a schimba ceva in dinamica familiei. E o activitate care uneste familia, care le asigura celor mai tineri o nevoie primara: nevoia de apartenenta, nevoia de a simti ca fac parte din ceva mai mare care ii sprijina la nevoie si ii ocroteste.

In acelasi scop puteti adauga o seara de jocuri in familie. Un joc de masa (remmy, monopoly, etc) sau un joc de grup (mima) in care nimeni nu se supara, in care scopul este o seara petrecuta impreuna si nu o competitie, poate crea acelasi sentiment de apartenenta.

O alta seara poate fi de film in care fiecare isi da cu parerea sau comenteaza ce se intampla pe ecran. Poate fi o seara educativa atat pentru tineri pentru ca sfaturile nu sunt date direct ci prin intermediul personajelor cat si pentru adulti care isi pot intelege copii din alta perspectiva, mai relaxata, dar poate fi  si o metoda de impartasire in cuplu a ideilor, convingerilor, nevoilor sau gandurilor.

Nu uitati sa notati in jurnal cum ati simtit aceste activitati, ce v-au invatat, ce dureri in suflet au fost „activate”, ce doruri sau amintiri. E o modalitate de introspectie foarte buna.

Fila de jurnal - octombrie (2)

 Mai e putin si se termina luna octombrie. 

A fost ca o tornada din care nu am putut nici sa ma opresc si nici sa ies din ea. Doar m-am lasat purtata de curent incercand sa ma adaptez, sa integrez si sa descopar bucuria in tot. Facultatea a inceput cu o nebuloasa specifica inceputului de scoala, cu orar in miscare continua, cu grupuri multe de whatsapp, cu o platforma necunoscuta si cu multe sincope. Incet, incet, orarul se aseaza, apar si teme de seminar, proiecte de semestru, materie de invatat si multe carti de citit. In acelasi timp, curtea, casa si mai ales gradina are nevoie de atentie pentru a fi pregatite de iarna. De treburile zilnice nu mai amintesc pentru ca organizarea in casa e deficitara. Ea a suferit cel mai mult in procesul meu de reorganizare. Imi place sa cred ca incep sa sa ma obisnuiesc cu noul program si de la zi la zi ma organizez din ce in ce mai bine. Ma bucur de fiecare etapa, de fiecare colt de curte asezat, de fiecare dimineata insorita. 

In acelasi timp am decis sa merg si la stomatolog iar zambetul meu e in plina reorganizare. As zice ca e in ton cu sarbatoarea imprumutata ce urmeaza. Asta ca la Craciun sa zambesc increzatoare. 

Urmeaza o saptamana libera de cursuri in online ceea ce imi da ragaz sa pregatesc materialele pentru ce am pregatit in luna noiembrie pe partea de dezvoltare personala. 

Uneori am impresia ca pun prea multa presiune pe mine, uneori chiar devin irascibila si morocanoasa dar imi place mult ceea ce fac si imi doresc doar sa pot sa le fac pe toate si sa ma bucur de toate in aceeasi masura.

Si daca pana de curand imi doream o clona ca sa le fac pe toate luna asta ma gandeam la mai multe....

”Caminul meu un colt de rai”- saptamana 4

 

Si octombrie se apropie de final. Se anunta ca urmeaza o saptamana calda. Iar o zi calda de octombrie inseamna pe aici doar temperaturi mai mari in jurul pranzului. Profita de soarele cadut de pranz pentru o ultima cafea cu o prietena pe o terasa incalzite de soarele molcom, o prietena cu care nu e nevoie sa spui prea multe ca sa te inteleaga. Sau in serile ce au devenit mai lungi fa o plimbare si admira magazinele unde incep sa apara poadoabe de craciun. Admira, pipaie hainele pufoase, probeaza daca vrei, lasa imaginatia sa isi faca de cap si apoi opreste-te la o ciocolata calda. Fa un dar si bucura-te de bucuria celui ce il primeste. Fa-ti un dar si incarca-te de bucurie. Sau pur si simplu petrece seara cu o ceasca de ceai cald si o carte buna intr-un pled calduros. Sau te poti rasfata cu o baie parfumata. Alege cel mai parfumat spumant de baie, adauga un pic de ulei de trandafiri in baie si lasa-te rasfatata de aroma si invaluirea calda a apei.

Saptamana asta este despre bunatate si bucurie.

Adauga la lumanarea aprinsa, muzica in surdina si zambete, un strop de bucurie pentru sufletul tau sau pentru voi doi. Fie ca iti iei un ragaz pentru tine, fie ca iesi cu cel drag in oras, aminteste-ti de visurile din adolescenta, de prima intalnire, de motivele pentru care ati ales sa fiti impreuna. O plimbare impreuna, o cafea pe terasa pe care ati iesit candva cand tot universul era in ochii celuilalt, o prajitura sau o masa acolo unde ati iesit la primele intalniri va vor readuce din amintire emotiile de atunci. Va vor reaminti de voi doi plini de vise si sperante, de voi cei care inca nu erati cocosati de griji si responsabilitati. Vedeti ce visuri s-au implinit, ce visuri au ramas doar visuri si cautati-le pe acelea ce inca mai au sens si pe care puteti sa le realizati. 

Visati!

Visati la ce v-ar bucura sufletul acum. 

Si cautati primul pas spre acel vis...

Notati-l in jurnal ca sa puteti urmari pasii spre el...

Pastrati cat mai mult bucuria...

Notati-o in jurnal pentru a va reaminti de ea!

„Caminul meu un colt de rai” - saptamana 3

 

E o saptamana „politicoasa”. 

O saptamana in care punem muzica si zambim.

O saptamana cand exersam politetea chiar si atunci cand spunem lucruri mai putin dragute. Si exersam politetea mai ales cu cei dragi si cu noi insine. 

Ati observat ca atunci cand iesim din casa ne aranjam si ne punem un zambet frumos, dar cand intram inapoi in casa ne imbracam cu ce avem dar mai ales dispare zambetul si devenim morocanosi, agasati si plictisiti? Ca le oferim celorlalti cea mai buna versiune a noastra dar celor dragi cea mai nesuferita versiune?

Cum ar fi daca saptamana asta le oferim celor dragi si oglinzii (adica noua) cea mai buna varianta a noastra? 

Incercati sa va redescoperiti in raport cu cei dragi, oferindu-le cea mai buna versiune a voastra. 

Priviti-va in oglinda si oferiti-va cel mai frumos zambet, cea mai frumoasa imagine a voastra! La urma urmei sunteti cea mai importanta persoana din viata voastra pentru ca sunteti singura cu care va petreceti tot timpul....

Puneti muzica, aprindeti lumanarea, bucurati-va de decoratiunile de toamna, iesiti la plimbare uneori si mai ales zambiti!

Si ca sa va iasa zambetul, gasiti in fiecare zi 3 motive pentru care va apreciati si notati-le in jurnal. 

Fila de jurnal - octombrie (1)

 A trecut deja prima saptamana din octombrie. 

A fost cu multe ploi. Ploi repezi si abundente care au venit cu tunete ca de vara. Ploi marunte de final de toamna cu aroma de zapada si textura de lapovita. Ploi cu vant si furtuna de nu mai stiam ce se aude afara. Ploi de toamna linistite care au intesificat aroma de iarba, de struguri si gutui. Dar si zile calde in care soarele mangaia pamantul si ajuta iarba sa creasca. 

In curte se vede iarba verde, proaspat crescuta presarata de frunze colorate de toamna. Astept sa se  linisteasca ploaia ca sa pot aduna nucile, alunele si gutuile cazute de la vant.

In casa am inceput sa facem focul seara. Imi place contrastul caldurii din casa cu vremea rece si ploioasa de afara. A revenit ciocolata calda ca vedeta serii si am pus si cate un film de craciun care sa completeze atmosfera. Si normal ca am facut si noi comenzi de carti care sa ne insoteasca in perioada rece mai ales ca a fost cu reduceri in acest final de saptamana.

In gospodarie incercam sa terminam treburile planificate pentru anul acesta dar intarziate din cauza altor activitati mai urgente. Pentru ca a fost primul an in care am avut recolta de floarea soarelui au aparut noi provocari pentru a o depozita. Intentionam sa facem si ulei. Apoi a mai fost de reorganizat beciul deoarece avem o productie foarte buna de cartofi si cu ocazia asta am reorganizat si camara de pe beci. 

Pe partea de dezvoltare personala, cursul sustinut de mine „Personaj principal sau figurant?” e la inceputul celui de-al doilea modul in timp ce am inceput ca mentor „cum sa fii propriul tau coach”, curs din cadrul Academiei de Coaching unde m-am format eu. Mai pregatesc cateva surprize pe aceasta parte asa ca adun materiale si citesc foarte mult. Am inceput si facultatea cu multa curiozitate, o alta modalitate de a invata pentru a deveni o varianta mai buna a mea.

Si pentru ca acest proces continuu vine si cu provocari din cand in cand, am cateva zile care m-au pus pe ganduri pentru ca mi-au revenit in minte intamplari dintr-o anumita perioada din viata mea din care, credeam eu, ca mi-am invatat lectia. Se pare ca mai sunt subtilitati care se vor vazute.

La capitolul obiective pentru aceasta luna cred pun pregatirea curtii si gradinii pentru iarna, recoltatul porumbului si depozitarea lui, ceva modificari la bucatarie si ceva grija de mine - programare la medic iar obiectivul cel mai important este sa ma bucur de tot.

„Caminul meu un colt de rai” - saptamana 2

 

 A doua saptamana din octombrie. 

Imi place momentul cand aprind lumanarea de toamna in casa. E momentul ce imi aminteste ca vara s-a dus, ca ziua e mai scurta, seara e mai lunga si stam tot mai mult impreuna in casa. E momentul cand constientizez ca femeia e sufletul casei iar starea ei de spirit se rasfrange in toata casa asa ca e nevoie de liniste in suflet ca linistea sa domneasca in casa. E cumva momentul cand imi reamintesc ca eu sunt importanta in caminul nostru, ca zambetul meu e molipsitor. 

Si daca e toamna si e cu liniste sufleteasca e musai sa fie cu recunostinta. Recunostinta pentru toamna, pentru camin, pentru cei dragi, pentru anul ce se apropie de final, pentru tot ce am reusit din ce ne-am propus dar si pentru ce nu am reusit pentru ca, poate nu era timpul lor, dar cu siguranta va fi.

Recunostinta e emotia care ne implineste visele. Recunostinta e emotia care ne arata micile bucurii din viata noastra. Recunostinta e cea care ne ajuta sa vedem bucuriile din viata noastra. Obiceiul zilnic de a fi recunoscători pentru ziua care incepe si de a scrie seara momentele de recunostinta de peste zi ne ajuta sa iesim din starea de victimizare („nu mai pot”, „numai eu le fac pe toate”, ”de ce mi se intampla mie?”, ”nu am timp/bani/haine/etc!”, „nu ma intelege/ajuta nimeni!”) si sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare clipa a vietii. 

Faceti mici aranjamente prin casa si fiti recunoscatoare pentru materiale, pentru toamna, pentru timpul petrecut realizand frumuseti, pentru rugaciunea scurta spusa cand va uitati la lumanare. Iar rugaciunea de multumire e mult mai puternica decat altele. Bucurati-va de acel moment in care faceti aranjamentul pentru ca e un moment in care sunteti atente doar la creatia acelui aranjament, cand mintea e goala de griji si probleme si e centrata pe a crea frumusete. Si apoi mai faceti unul, si inca unul....

„caminul meu un colt de rai” - saptamana 1

 Chiar daca octombrie a venit cu frig, se anunta zile mai caldute asa ca as vrea sa incepem provocarea lunii octombrie cu contemplarea naturii si adunatul materialelor naturale pentru decoruri. E un moment bun pentru a linisti mintea concentrandu-ne pe frumusetea naturii si momente efemere: zambetul unui copil vazut in parc, un fluture, o frunza de o culoare mai altfel, o crenguta cu forme ciudate, un pamatuf de iarba, castane sau flori de toamna. Puteti trece si prin piata sa va incarcati cu aromele fructelor si legumelor de toamna, sa admirati bogatia de culori si sa simtiti belsugul toamnei. Puteti cumpara sau nu, dar macar simtiti recunostinta unei toamne bogate. Cautati decoruri care sa va aminteasca toate astea atunci cand le priviti si aduceti toamna in casa voastra.

Si ca sa ramana in amintire, scrieti impresiile si emotiile in jurnalul vostru (agenda sau blog). Poti fi ancore de abundenta si recunostinta pe care sa le folositi atunci cand aceste emotii sunt greu de amintit.

O saptamana minunata sa aveti!

„Caminul meu un colt de rai”

Incercam sa imi dau seama de cand e provocarea pe bloguri si am gasit o prima postare in  2011 la un an dupa un octombrie provocator despre care gasiti detalii aici iar mai tarziu poveste si poze. Asa ca provocarea s-a lipit manusa. Nu cred ca am multi ani in care sa fi sarit aceasta provocare dar in ultimii am modificat-o un pic. Asa ca de maine va astept sa povestiti despre cum simtiti voi aceasta provocare.

Pentru mine, luna octombrie e luna in care incerc sa termin treburile pe afara in asteptarea iernii. E perioada in care pregatesc casa pentru a petrece mai mult timp in interior, perioada placintelor cu mere, a biscuitilor cu dovleac, a ceaiurilor fierbinti si aromate. Dupa ce am descoperit decoratul de toamna ca educatoare l-am adaptat pentru casa pentru a aduce si in camin emotia recunostintei pentru abundenta toamnei. Iar recunostinta are nevoie de un ritm mai lent, de momente de contemplare a naturii, de marturii despre ea fie pe paginile unui caiet, fie pe cele ale unui blog, si de impartasire cu cei dragi. Si cum o deprindere are nevoie de cel putin 21 de zile pentru a fi acceptata de subconstient, iar un obicei de cateva luni pentru a fi implementat, octombrie e un moment bun de a incepe.

Asa ca haideti sa incepem!

Fila de jurnal 2/septembrie

 A trecut si a doua saptamana din septembrie.

 Si a venit cu toamna, cu ceata si ploi. Pentru mine a fost o saptamana linistita, de aseazare dupa o vara agitata. O vara in care nu de putine ori m-am simtit coplesita. O vara in care am facut multe dar se pare ca organizarea nu a fost chiar punctul meu forte. O vara in care, prinsa in tot felul de proiecte am avut impresia ca m-am ratacit la un moment dat, ca ceea ce fac pentru mine nu mai fac cu drag. Am citit mult dar nu pentru suflet ci pentru a aduna/acumula informatii. Casa si curtea a fost lasate pe un loc mai jos in lista de prioritati iar asta m-a obosit cumva. Am vorbit cu oameni, multi, am cunoscut oameni frumosi, am ascultat si sustinut cu drag multe persoane pana in punctul in care am simtit ca ma pierd. Poate si pentru ca programul meu din toamna aceasta este despre a te pune pe primul loc, aveam nevoie sa vorbesc din experienta si dintr-o experienta recenta. Saptamana asta am schimbat focusul pe mine. Saptamana asta am fost mai atenta la ce simt, la ce nevoie am eu si tot ce am facut am facut cu drag. 

In casa am trecut pe curatenie si eliberare. Acea curatenie in care sa pun mana pe fiecare lucru, sa reorganizez fiecare sertar si raft si fiecare element sa fie asezat cu drag la locul lui. Am scos cartile din dormitor. Mi-am lasat doar o carte pe care o citesc acum (am cred ca 5 incepute si treceam de la una la alta in functie de nevoie). Am inceput sa aduc decorurile de toamna pe masura ce termin reorganizarea dar cate unul ca sa ma bucur de fiecare si sa simt unde e locul lui. Normal ca am inceput acest proces cu spalat perdelele si sters geamurile pentru mai multa claritate. Si intentia pusa la inceputul acestui proces a fost sa imi fac curat in ganduri si in emotii odata cu curatenia din casa. Inca nu am terminat dar simt deja linistea cum isi face loc in suflet si deja am idei despre modificari prin casa in aceasta toamna spre disperarea sotului meu. M-a ajutat si un frigider care s-a stricat si care mi-a aratat ce e nevoie sa mai schimb si ploaia care m-a tinut mai mult in casa.

Apoi am inceput programul „Personaj principal sau Figurant in viata ta?”. Un program care implica multa energie pentru ca e frumos si transformational. Deja am avut doua intalniri din acest program si am vazut si rezultate inca de la momentul in care evaluam situatia. Imi place grupa, imi plac legaturile ce se formeaza intr-un astfel de program, imi place calatoria cu fiecare pas al ei.

Din pacate unele persoane din preajma mea au simtit aceasta schimbare de focus a mea iar cele care au ceva rani emotionale active in aceasta perioada au resimtit-o ca fiind o respingere, un abandon sau chiar tradare sau nedreptate. Ceea ce e bine, pentru ca pot vedea ce mai au de vindecat fie singure, fie alaturi de mine pentru ca eu continui sa fiu acolo cand e nevoie de mine, la un clic distanta.

Am auzit/citit la un moment dat ca sunt persoane care ies din relatii fara sa se uite in urma si fara sa se gandeasca la ce simte celalalt. Eu zic ca daca te simtit respins, abandonat, tradat su nedreptatit nu e despre cel ce ai tu impresia ca a plecat ci e despre tine si ranile tale. Poate ca rolul celuilalt a fost doar sa iti arate acele rani ca tu sa le poti vindeca. Si daca te duci tu spre celalat e posibil sa vezi ca de fapt nu s-a schimbat nimic, ca relatia e aceeasi chiar daca a existat o pauza sau o neintelegere mai mica sau mai mare. Ceea ce pentru tine a fost taifun de emotii, pentru celalalt a fost doar o adiere. In general daca ceva te doare, e despre tine...

In ceea ce ma priveste, respectul este una din valorile mele principale, asa ca respect si decizia celuilalt de a fi sau a nu fi in viata mea. Mi s-a atras atentia la un moment dat ca ar fi un soi de respingere pasiva ce vine din frica de a nu fi respinsa si m-am observat dar se pare ca e din limitele sanatoase. Asa cum eu am uneori nevoie de spatiu consider ca fiecare are nevoie de spatiul lui si de timp ca sa se observe, sa simta, sa vindece sau pur si simplu sa aseze emotii si ganduri. Si cei ce ma cunosc stiu ca ma duc spre ei daca simt eu ca au nevoie de mine, dar la fel de bine astept sa vina spre mine daca simt ca au nevoie de asta.... 

Oricum astazi e o zi care ma duce cu gandul la efervescenta inceputului de an scolar in copilarie, la maini patate de nuci, la flori culese din gradina, la caietele carora le puneam coperti si etichete, la mirosul de caiete noi, la camasile albe sau albastre apretate si calcate si la sarafanele de uniforma  asezate frumos pe umeras in asteptarea primei zile de scoala.

E o zi inceputa cu o cana mare de cafea fierbinte si aromanta de toamna (dovleac, scortisoara si ghimbir), muzica in surdina, fereastra deschisa pentru a auzi ploaia, o carte buna si o stare de bine, de recunostinta pentru tot ce a fost si ce va fi sa vina. 

Astept sa ma suprinda restul zilei precum si ziua de duminica. 

De luni inapoi la organizare si la treburile toamnei in curte, gradina si camp...