am terminat de zugravit o camera

E ziua de Sf. Ilie. Bunica ma intreaba daca am terminat de aranjat in casa. Am zambit pierduta cu gandul la casuta mea. Initial am decis ca gletuim toata casa deoarece nu ma pricep la reparatii pereti din lut. Am inceput o camera dar timpul si bugetul ne-au cam incurcat socotelile. Asa ca inca eram intr-o situatie provizorie.
- Vin maine sa ti ajut sa lichesti si sa varuiesti chilerul, se aude glasul bunicii. Dulcele grai moldovenesc mi-a readus zambetul pe buze.
- Iar razi di mine? Nu asa sa zice? se revolta bunica mea.
Marti de dimineata, inarmata cu o galeata de balega de cal imi intra pe poarta. Cat "calca" ea lutul eu strang de prin casa. Uitandu-ma la ea cum face ma gandesc ca pot face camera noastra in lut si var clasic. E fosta "odaie de curat" si crapaturile sunt mai mici iar peretii nu miros a fum. Imi pregatesc si eu o galetusa cu lut proaspat facut si dupa ce depasesc momentul de a baga mana in lutul moale amestecat cu balega de cal incepe sa imi placa operatiunea. Glumind pe seama "impachetarilor" cu lut intr-un salon de infrumusetare am terminat de reparat camera in timp ce bunica a terminat de reparat debaralele (chilerele) din spate. Pe seara am plecat in oras si am luat culoare la var, vopsea si pensule.
A mai trecut o zi si peretii sunt varuiti intr-o nuanta de portocaliu, grinzile si tocurile la usi si la ferestre sunt maro. Dar a aparunt o noua problema: scandurile de la tavan sunt cam rare si curge din pod. Tot bunica isi aminteste ca are niste resturi de carton gips de cand a renovat ea casa. Asa ca din bucatele si un pic de ipsos sotul meu a facut un tavan alb cu grinzi maro inchis.
E vineri seara si stam amandoi in camera, mandri de munca noastra si intrebandu-ne ce facem cu lutul de pe jos. Ca solutie ne gandim sa indreptam, "lichim" si punem mocheta. Asa ne gaseste mama venita in vizita sa ne vada tavanul.
- Mai am, ramas, cateva cutii de parchet, poate va ajunge. Vine ea cu o solutie.
- Mai avem si o placa de OSB. O punem sub mobila daca nu ne ajunge.
Duminica ne prinde cu lutul scos de pe jos cautand solutii de indreptare pentru a termina cat mai repede.
Si iata-ne miercuri seara.
- Ce camera frumoasa avem! exclama copilul dupa ce am terminat de asezat mobila. Noi, epuizati, nu prea suntem capabili sa admiram camera. Abia dupa o baie buna, la o cana de ceai relaxant reusim sa ne bucuram de rezultatul saptamanii de munca. Si, cu ceasca de ceai cald intre palme facem planuri pentru urmatoarea saptamana de munca asidua la camera urmatoare.