Aniversare

Au trecut 6 ani de la prima postare, de la ziua in care incercam sa scriu. E mult? E putin? Nu stiu. Stiu doar ca acum nu mai plec spre parc pentru a ma bucura de natura ci deschid usa. Stiu ca nu mai caut zambete pentru ca sunt peste tot in jurul meu. Stiu ca nu mai vad figuri triste ci doar obosite de vremuri si anii trecuti dar zambetul exista atat pe chip dar mai ales in priviri. Stiu ca viata mea s-a schimbat iar eu, cea care acum 6 ani incercam sa scriu pentru a gasi un scop, o cale  dar mai ales pentru a ma redescoperi pe mine, astazi scriu doar pentru a impartasi, pentru a arata ca se poate si altfel si ca fericirea exista. Si cand spun fericire nu ma refer la sclipirea care umple sufletul si spatiu pentru un timp foarte scurt ci la multumirea pe termen lung care insoteste fiecare actiune, fiecare gest, fiecare zambet dar si fiecare tristete inevitabila in viata de zi cu zi.
Au fost 6 ani plini. Plini de evenimente si sentimente. Au fost ani in care am castigat cititori, am pierdut cititori, am scris cu tristete, am scris cu bucurie si speranta, am scris despre mine, am scris despre altii, am povestit sau am visat dar important e ca am existat in acest spatiu virtual si ca ce scriu eu este citit. Multumesc celor care m-au insotit de-a lungul celor 6 ani fie pe termen lung sau mai scurt, fie ca ma urmaresc de mult sau abia m-au descoperit si sper sa pot scrie in continuare postari interesante, sa relatez din curtea noastra sau din spatiul in care traim, despre noi sau despre altii.
Si coincidenta sau nu, in primavara asta am primit un pui de magnolie. Un pui al magnoliei plantata acum 7 ani pe care mi-am dorit-o mult si pe care am crezut-o pierduta pentru totdeauna.