Jurnal săptămânal

Azi e o zi superbă, cu temperaturi mai mari decat normalul perioadei, un soare vesel și un vânt jucăuș de primăvară. Blănoșii stau tolaniți la soare pe unde nu bate vântul în timp ce Vivi tot încearcă să iasă afară, deja mănâncă fân și nu mă mai alungă de la lapte. Chiar îmi lasă destul atât dimineața cât și seara. Căprițele se bucură de iarba verde iar găinile au început să facă ouă. Cocoșii nu prea se înțeleg și fac concurs de „cucurigu” de pe garduri când nu fugăresc găinile. Le dau drumul zburătoarelor seara, înainte de culcare, să „curețe” gazonul iar privelistea îmi răpește minute bune. Îmi place cum se văd găinile colorate pe gazonul verde în timp ce cotcodăcitul vesel sau croncănitul „sfătos”, când găsesc gâze, îmi încântă auzul. 

În curte, pe lângă verdele intens au apărut pete galbene de la brândușe și albastre de la viorele. Ghioceii au fost cam timizi anul acesta și au avut tije scurte poate din cauza încălzirii cam bruște. 

La capitolul curat în curte am restanțe față de graficul meu. Săptămana trecută, de la un drum în oraș de rezolvat niste acte am ajuns să merg zilnic și tot nu am terminat. Așa că am ajuns doar la jumatatea curții din „față” iar de curtea animalelor nici nu m-am apropiat. Sunt bucuroasă că am înlocuit mai bine de jumatate din copăceii neprinși de anul trecut. Am luat meri (un soi timpuriu și unul târziu), caiși tot cu perioadă de coacere diferită și 2 cireși (unul de mai și unul de iunie). Mai aștept doi cireși amari albi la care am făcut comandă și aș mai pune încă 3 meri roșii. Și cam asta ar fi cu mica mea livadă. 

La straturile de flori mai am două de reorganizat - am de mutat o tufă de bulgărași albi și ceva bulbi de crini pe lângă 2 tufe de tufănele și de mutat o alee din pietre late. Am descoperit că suportul meu metalic de uscat rufe se vrea pensionat (i-a sărit vopseaua) și m-am gândit că modificat ar ieși un suport pentru o tufă de flori cățărătoare. O să văd zilele viitoare dacă mă descurc singură să il modific sau am nevoie de soțul meu și uneletele lui electrice...

Sper să rezolv luni cu actele ca de marți să mă pot ocupa de curte și eventual să o termin până la finalul săptămânii. Îmi doresc ca până la final de lună să termin partea asta de curat/reamenajat curte.

La capitolul bucurii, aș trece plimbarea de pe 8 martie care s-a dovedit a fi doar o plimbare (nimic din ce voiam să mai bifam la acest drum nu s-a finalizat) și care mi-a bucurat sufletul pentru că am ajuns până la Mânăstirea Neamț. Am prins o oră liniștită, cu timpul parcă oprit în loc, cu un soare cald ce învăluia locul și care susținea un ciripit vesel de păsări. Icoana ne aștepta cuminte în paraclisul întunecat și m-a făcut iar să simt o bucățică de veșnicie, atât cât poate mintea să perceapă. Istoria locului, emoțiile acumulate mă fac să ma gîndesc la cât de efemeri suntem și cât de banale sunt problemele noastre în comparație cu măreția și veșnicia. Am plecat de acolo mai ușoară, mai veselă, mai optimistă și poate mai bună decât atunci cand am intrat.

Ziua de ieri m-a gasit cu resursele de energie epuizate așa că nu am avut listă cu de făcut pentru că nu știam cât voi putea, în schimb am luat pauze mai lungi și mai dese cînd oboseam. Am reușit totuși să îmi fac aproape tot programul obișnuit de sâmbătă (curățenie, gatit) și să mă bucur de o cană de ceai la soare, una de cafea la calculator și o seară liniștită la filme. Într-una din pauze, când hoinăream pe net căutând imagini am simtit un dor de frumos, de liniște, de calitate. Un dor de oameni de calitate, buni, generoși, empatici, de știri pozitive, de locuri frumoase. În ultima vreme am cunoscut oameni de calitate, oameni preocupați de frumos în toate formele lui care par că nu își găsesc locul și obosesc din cauza balastului din jur. Pentru oamenii aceștia frumoși îmi doresc o lume mai bună în care să bucure mai mult. Cred că va veni și ziua când balanța se va înclina în favoarea lor și restul lumii nu își va mai găsi locul în lumea lor frumoasă, calmă și plină de bunătate.