O duminica minunata. E cald si liniste ca o dimineata de iulie.
In mintea mea inca nu s-au ordonat toate astfel incat sa fiu eu linistita. Am invatat in schimb sa iau fiecare zi asa cum vine, cu bucuriile si provocarile ei, si sa las gandurile cu nemultumiri sa treaca, fara sa le acord importanta. Adica nu am reusit sa fac ceva ce era pe lista dimineata? E ok, se muta pe lista de maine. Si maine e o zi... Nu imi place cum a facut cineva ceva? Pun un „dar” si adaug ceva ce mi-a placut. Imi trece un gand critic la adresa cuiva? Același „dar” si o lauda. Si tot asa...
Apoi am mai invatat sa imi acord timp dimineata sa imi beau cafeaua in liniste si sa imi setez ziua cu bucurie si recunostința. Am inceput sa postez in grupul de FB dedicat blogului o rubrica „stropul de recunostința din cafea” asa ca daca va intereseaza va astept si acolo cu recunostințele voastre: https://www.facebook.com/groups/primazi. Imi doresc sa fie un loc in care sa reinvatam impreuna si una de la alta sa privim viata prin ochi de copil. Sa nu mai privim inainte cu grija si ingrijorare ci cu bucurie si curiozitatea de a vedea ce ne rezerva ziua de maine, saptamana viitoare sau anul urmator.
In alta ordine de idei ieri am inceput cursul de coaching. Si prima zi a fost extrem de interesanta. Dar sa va spun ce este coachingul in primul rand. Explicatia din curs data de Alina Șutu a fost ampla si frumoasa iar discutia a fost lunga si interesanta, dar pe scurt:
un moment din curs |
Si cum dupa o bucurie mai vine una, am avut una de dimineata in gospodatie: o closca si-a coborat din pod 14 puisori pufosi. E o gaina care imi face supriza asta cam de 2 ori pe an si e destul de batrana, are vreo 6 ani.
Si un crin galben si-a deschis cupa de dimineata:
Frumoase bucurii ai avut, Corina!
RăspundețiȘtergereAle mele bucurii au fost oferite de grădină!
Multumesc!
ȘtergereSi mie imi plac bucuriile din gradina. Azi ajung pe acolo....
O saptamana minunata!