Jurnal saptamanal

 A fost o saptamana aglomerata, cu canicula si ploi, cu leneveal si raceala, cu satisfactii si lectii.  

Mai am o saptamana pana incep cursul de coaching iar provocarile vin avalansa. Sunt multe emotii ce ies la suprafata si imi tulbura linistea si bucuria cu care as vrea sa intampin inceputul lunii august. Pe de o parte imi doresc ignoranta si linistea aparenta in care toate emotiile stau pitite in sertare incuiate ca eu sa ma pot bucura aparent de toate evenimentele iar pe de alta parte imi doresc sa deschid toate sertarele si sa fac odata curatenie ca sa ma pot bucura din tot sufletul de tot. Zilele astea am stat la povesti cu o doamna draga, o prietena, o doamna ce am cunoscut-o intr-un curs prin toamna si cu care am pastrat legatura pana am devenit prietene online. Nu vorbim foarte des dar cand o facem, discutia e profunda si vindecatoare pentru amandoua. E acel gen de prietenie din care fiecare iese castigat, chiar daca mai glumesc cu „de data asta e despre mine/tine”, indiferent despre cine este, amandoua suntem castigate. Cumva mi-a oferit o noua perspectiva a furtunilor mele emotionale, o imagine completa a puzzle-ului pe care eu nu reusesc sa il completez. Pentru ca intrebarea lansata cu mai bine de o luna in urma era „de ce acest curs imi provoaca furtuni emotionale?” in timp ce multe altele facute le-am privit cu o curiozitate copilareasca, apar variante de raspuns posibil din diferite locuri. Eu nu am de facut decat sa le verific daca sunt cele corecte sau doar variante partiale pe care sa le integraz intr-un raspuns mai complex. Procesul de verificare in sine duce la alte parti din raspuns. 

Cum spuneam, vremea a fost amestecata, caldura m-a tinut in casa la pranz si treaza noaptea in timp ce ploaia a adus racoarea si noroiul (partea cea mai frumoasa a locuitului la tara). Legumele cresc, deja ma gandesc sa conserv castraveti in timp ce rosiile curatate isi arata roadele (verzi inca). Zmeura chiar si-a facut de cap cu fructele (culeg cca 3 kg/zi) ca si cum ar vrea sa compenseze recolta slaba de anul trecut. Murele pline de floare au inceput sa renunte la petale pentru a ne arata bobitele marunte si verzi inca. Probabil pe la finalul saptamânii viitoare voi face prima tura de dulceata.

Caprita mica, Iza, e nedumerita de ce sta in camera ei, separata de celelalte capre, de cateva zile si o pupa pe mama-capra prin gard, in timp ce Viviana (vitica) care deja a facut 6 luni e foarte alintata. Lipsa lapticului si prezenta capastrului e o mare provocare si pentru ea. Pisoii mici sunt la faza de „adolescenta” adica desirati, slabi si obraznici. Experimenteaza orice dar mai ales cataratul in copaci, marul din fata casei fiind preferat si mereu incarcat de pisici.

Curtea e la fel de vreiste ca si gandurile mele. Chiar daca imi gasesc scuze ca am fost ocupata cu gradina sau cu altele, adevarul e ca imi lipseste ordinea din suflet si din minte iar asta se vede in jurul meu. Normal ca primul pas sunt listele, acele liste in care trec tot ce am de facut, le grupez pe categorii si apoi le repartizez pe zile. Imi doresc ca urmatoarele doua saptamani sa le dedic activitatii de „ordonare” atat a gandurilor cat si a spatiului din jurul meu. In acelasi timp regandesc fisierul de venituri si cheltuieli folosind informatii capatate in ultimul curs finalizat pentru a se plia mai bine nevoilor familiei. 

Chiar daca unele din catile de pe noptiera nu sunt finalizate, sau sunt pe pauza, sau stau acolo pur si simplu pentru ca ma mai intorc la ele, azi am inceput o noua carte pentru a aprofunda o tema ce a iesit la suprafata de curand:

Fiecare dintre noi l-a experimentat macar o data in viata, intr-un anume context, iar eu am nevoie zilele astea sa il inteleg ca sa il pot recunoaste si sa il pot trimite in vacanta cand e cazul.