rasaduri semanate in februarie

Asa cum am mai spus intr-o postare, m-am straduit sa alung iarna. m-am gandit ca niste seminte puse in cutii o vor induiosa si va pleca lansand soarele caldut de primavara sa mangaie pamantul.... Nu stiu daca am induiosat-o dar de 2 zile soarele incalzeste pamantul din ghivecele mele improvizate prin geamurile de la hol... Si se pare ca va continua macar la fel de timid si in saptamana care urmeaza. Dar sa scriu si ce seminte am pus: petunii curgatoare, panselute (cam tarziu dar sper sa iasa...), praz, telina si cateva soiuri de ardei (iuti, grasi, lungi, galbeni si rosii). Am lasat gogosarii sa ii seman odata cu rosiile timpurii.  Sper sa imi iasa toate ca odata cu incalzirea pamantului la sfarsitul lui martie - inceputul lui aprilie sa le pot planta. Din fericire temperatura de afara nu a mai scazut sub -15 grade C deci nici cea de pe hol sub zero grade C asa ca am mutat si florile inapoi pe rafturile lor. Din pacate cateva crengute de la muscatele curgatoare s-au rupt la mutare asa ca am facut si cativa butasi chiar daca nu erau in plan. Maine vreau sa imi aduc acasa ceva sticle de plastic de 3 l (un profil patrat) care vor gazdui florile mele anul acesta. Am si o idee vaga de decor care sper sa imi reuseasca.
Si tot maine am de gand sa scot macar un sac de cartofi din care sa aleg cartofi mai mici si sper eu cu ceva coltisori pe care sa ii aliniez in cutii de carton tot in hol la incoltit pentru cartofii timpurii....

modele de martisoare cusute

Mi-am cautat o gramada de modele in speranta ca voi avea timp si dispozitie sa le cos. Dar se pare ca voi ramane cu atat anul asta si ma voi multumi cu martisoarele cu care m-am obisnuit in ultimii ani: din margelute iar ca noutate cateva quilling. Si pentru ca am descoperit cativa cititori ajunsi aici cautand modele de martisoare cusute voi incerca sa postez macar o parte din imaginile gasite:

Mai multe modele am pus aici: https://picasaweb.google.com/102881887465503210542/ModeleMarunteCuFlori#

ipocrizie sau ....altceva

Am mai scris despre parerea mea despre sarbatorile "importate" dar in nici un caz nu mi-a trecut prin minte ca stand la tara voi fi nevoita sa fac costume cu scheleti in noiembrie si felicitari pe 14 februarie. Iar asta imi creeaza o stare de neputinta. E greu sa explici copilului de ce e singurul din clasa care a mers fara costum cu scheleti sau fantome sau ca il faci candidat sigur la o nota mica daca nu face felicitare de 14 februarie. Si asta pentru ca la ora de romana se pun note pentru costume si felicitari. Si mai am o nedumerire: pe 14 februarie se serbeaza indragosteala, acea iubire intre 2 parteneri sau asa am tot gasit eu ca explicatie, daca ma insel, imi cer iertare dar daca nu ma intreb ce cauta la clasa a 6-a? nu's un pic cam mici de declaratii de dragoste? Oare ma transform in Isoscel daca imi pun o asemenea intrebare?
Ca o incercare de mediere intre parerile mele (poate stranii) si obligativitatile copilului de la scoala am facut aseara o felicitare pentru a sarbatori iubirea in general. Dupa multe discutii cu sotul meu am renuntat la a scrie pe cartonul pregatit pentru felicitarea copilului "de Dragobete, iubeste romaneste".
Si iata ce areusit sa pregateasca pentru ora de romana:

Pentru Iulian si oamenii din Glodeanu

Pentru Iulian, pe langa nenorocirea cu casa, acum s-a abatut zapada peste satul sau. Cine poate ajuta cu ce se poate, cu ce crede ca ii prisoseste sau se poate lipsi poate lua legatura cu parintele Tudor Marian.
Poate ca ne e dat sa traim vremuri in care sa reinvatam compasiunea, iubirea si daruirea macar preluand anuntul in speranta ca si gandurile bune ii pot ajuta pe acesti oameni.

 Aici   se  gasesc mai multe detalii despre situatia lui Iulian si a oamenilor din Glodeanu si cum putem ajuta:

"1. DONAȚII ÎN BANI

Puteți trimite bani în contul părintelui din Glodeanu. Vă rugăm să specificați "donație pentru alimente".

Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.

Titular cont: Tudor Marian

Părintele va folosi banii pentru a cumpăra alimente sau ce este necesar pentru oamenii din zonă. Va face cumpărături în momentul în care poate ajunge cu mașina la Buzău.

P.S. Tot în acest cont puteți face donații și pentru Iulian și bunica lui, care au rămas pe drumuri în urma incendiului de acum o săptămână și jumătate. Dacă doriți să trimiteți bănuți pentru ei vă rog să specificați la bancă, "donație pentru Iulian".

2. DONAȚII ÎN PRODUSE

Până miercuri, 22 februarie strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu. Am vorbit cu părintele și mi-a spus că oamenii au mare nevoie de lumânări. Stau efectiv în beznă și tot ce aveau au folosit până acum, așa că lumânările sunt de mare folos, în orice casă în această perioadă.

Am vorbit cu părintele ca să-l întreb care sunt nevoile cele mai mari în acest moment. Oamenii au nevoie de lemne și de combustibil, motorină mai exact pentru a putea tocmi, un tractor cu lamă ca să deszăpezească și ulițele din interiorul satului.

Legat de alimente părintele mi-a spus că oamenii au nevoie de legume (cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă sau borcane cu mazăre, păstăi etc).

Copiii au nevoie de pampers pentru că din cauza vremii vă dați seama că nimeni nu a ieșit din sat. Este nevoie de pampers nr 3, 4, 5. Adică pentru bebeluși mai mari de 6 luni.

Dacă doriți să le trimiteți alimente puteți să mi le aduceți în fiecare zi, de luni până vineri, până pe 22 februarie inclusiv, la Antena 1, în Băneasa, pe Șoseaua București-Ploiești. Intenționez să ducem alimentele în weekend-ul 25, 26 februarie sau chiar mai repede dacă timpul ne permite și reușim să găsim o altă modalitate de transport. Pentru orice fel de informații puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com

3. PACHETE PRIN POȘTĂ

Se pot trimite și pachete prin poștă dar vor ajunge cu mare întârziere la destinație. Oamenii din sat nici măcar nu și-au primit pensiile din cauza vremii. Nu că le-ar servi la ceva, pentru că oricum magazinele sunt aproape goale. Cu toate acestea sunt sigură că atunci când vor ajunge pachetele dvs. vor prinde foarte bine și după ce se încălzește vremea.

Dacă trimiteți ceva prin poștă vă rog din suflet dacă puteți să trimiteți haine groase pentru bunica lui Iulian. Femeia are 67 de ani și in jur de 1.60 - 1.65 m. Dar și haine pentru Iulian, băiatul de 13 ani care nu are cu ce să se îmbrace. Orice vreți să le trimiteți le este de folos, nu doar hainele, pentru că nu mai au oricum, nimic.

Adresa unde se pot trimite pachetele:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260

IMPORTANT: Pentru orice detalii puteți să-l sunați și pe părintele Marian Tudor din Glodeanu la numărul de telefon:0720281634

Vă rog dacă puteți să distribuiți acest mesaj pe bloguri și pe rețelele de socializare. Vă mulțumesc tuturor."

O poveste (mai mult pentru cei mari, decât cei mici)

   

Vreau să-mi  împărtăşesc  bucuria – povestndu-vă  o ideie utilă şi frumoasă. Nu eu am compus-o. Doar am auzit-o.  Nu este o simplă idee, ci o idee, ce a luat forma unui basm. Deci, ascultaţi.  

     Un rege, împreună cu soţia şi fiica a plecat într-o călătorie pe mare. Nava lor a fost prinsă într-o furtună şi fiind lovită de valurile puternice, s-a scufundat.  S-a pierdut în valurile mării întreg echipajul, dar Dumnezeu a salvat viaţa regelui şi a familiei sale. Ei au fost aruncaţi la ţărm, şi acolo, îmbrăcaţi în zdrenţe, ca nişte cerşetori, au purces în căutarea unui adăpost.  Nici unul dintre ei nu a îndrăznit să aducă aminte, că este de viţă nobilă. Dar şi cine ar fi crezut în cuvintele a trei cerşetori? Ar fi părut ridicol, dar poate chiar ar au putut fi şi bătuţi. La urma urmei, nu toată lumea îi iubeşte pe cei săraci, iar cerşetorii aroganţi nu sunt suportaţi de nimeni.

Aşa s-a întâmplat ca unul din locuitorii acestei ţări i-a adăpostit pe aceşti nefericiţi, şi le-a propus să-ţi câştige existenţa, păscând turma sa de oi. Regele, a devenit un păstor, iar regina şi prinţesa - soţia şi fiica unui păstor. Ei nu s-au plâns pe soarta lor, doar uneori, seara, stând lângă foc, îşi aminteau de viaţa lor în palat şi îşi ştergeau lăcrimile apărute.

Între timp, regele ţării, unde au ajuns eroii noştri, a început să caute o fată, care-i va fi soţie fiului său.  Câteva zeci de perechi de mesageri  au fost trimişi în diferite părţi ale regatului, pentru căutarea  celei mai frumoase, celei mai inteligente şi mai pioase fete.  Ei au primit un ordin din partea regelui, să nu fie neglijată nici fiica ultimului sărac. Doar să îmbraci, să înveţi bunele maniere o poţi face mai nu pe orişicare, dar să dai omului o judecată frumoasă, purtare cuviincioasă este mult mai dificil, dacă nu chiar imposibil.

Deci, mesagerii nu ignorau nici o fată, discutau cu ele, le cereau să-i servească cu bucatele pregătite.  Tot ceea ce observau, era  înregistrat în cărţile lor de drum, care apoi erau studiate de cei mai înţelepţi oameni de la curte, ca să se poată face cea mai bună alegere.

Au văzut mesagerii şi fiica bietului cioban, care începuse şi să uite de coroana sa regală. Fiica sa era adorabilă. Şi  într-o rochie modestă, era la fel de atrăgătoare, ca şi în cele mai luxoase de altă dată.  Soarele i-a întunecat pielea, iar vânturile puţin i-au uscat-o, dar aceasta numai i-a adăugat un farmec suplimentar. Iar în ceea ce priveşte conversaţia, excalamaţiile ambasadorilor reagali erau de nedescris.  O aşa judecată şi inteligenţă nu întâlneai nici la palat. Trebuia înştiinţat prinţul.  El  auzind, despre superba fată din popor,  fără a mai aştepta o clipă, a pornit la drum, şi, în curând, armăsarul său era în pragul colibei ciobanului.  Au fost necesare câteva minute ca prinţul să fie adânc rânit, iar să vindece această rană, putea doar cea, privirea căreea a şi provocat această dulce suferinţă.

Şi de parcă părea că totul este hotărât, dar dintr-o dată tatăl fetei s-a comportat foarte ciudat.  Acest cioban, care în somn, încă se mai vedea rege, i-a cerut prinţului cunoaşterea unui meşteşug. "Trebuie să poţi face ceva, cu propriile mâni " - i-a spus el prinţului - . Nu importă ce.".  "Dar eu,  – i-a răspuns prinţul, ştiu cum să conduc afacerile de stat, să mânuiesc o sabie, să primesc ambasadori şi să  semnez decrete"-  “Da. Este corect. Dar eu vreau să cunoşti meseria  unui dulgher, sau aurar, sau croitor, sau oricare alta. În caz contrar, fiica mea nu va fi soţia ta ".

Dumnezeu ştie ce efort a depus prinţul, pentru a nu-l înjunghia pe loc pe păstorul obraznic. Dar prinţul s-a reţinut.  Şi în aceeaşi zi, el se plimba prin piaţă, căutând ce ar putea învăţa.  Fierari, gravori, bucătari, vânători de păsări, cizmari. Cât de mulţi sunt ei, şi cât de grea le este munca.  Să înveţi deprinderile oricăruia dintre ei va dura mult, dar oricine care cunoaşte starea îndrăgostiţilor, va fi de acord că aşteptarea pentru ei  - e cea mai grea povară.

Şi prinţul a ales un om, care împletea covoraşe din nuiele.  Două zile a învăţat şi spre sfârşitul celei de a treia a făcut de rău de bine şi prinţul trei asemănătoare. 

Şi iată cu munca mâinilor sale se prezintă prinţul în faţa tatăluilui alesei inimii sale. Ciobanul le-a luat în mână şi a privit atent munca viitorului ginere.

– Cu cât pot fi vândute? – a întrebat el.

– Cu două monede fiecare.

– Şi cât timp ai muncit la ele?

– Două zile.

– Două zile, trei covoraşe, şase monede, – a spus tatăl şi a adăugat, –Ia-o pe fata mea de soţie!

Prinţul doar că nu sărise de bucurie. Apoi l-a îmbrăţişat pe tată. S-a apropiat de fată, a îngenunchiat şi i-a sărutat mâna. Dar apoi s-a întors către viitorul său socru şi a întrebat pe un ton nu de mire, dar de viitor rege: "Vă rog, să-mi explicaţi comportamentul dumneavoastră!"

"Ştii, fiule", –i-a răspuns ciobanul, – "am fost şi rege. Conduceam armata în luptă, semnam decrete şi asculatm dările de seamă, prezentate de miniştri. Nimeni nici nu putea să presupună că-mi voi sfârşi viaţa ca cioban. Dar când Dumnezeu mi-a schimbat destinul, cel mai mult sufeream, că nu puteam face nimic pe lângă casă. Dacă aş fi ştiut să împletesc măcar aceste covoraşe, atunci şase monede la două zile ar fi ajutat foarte mult familia mea".

Nu vă joacă lacrimi în ochi, domnii mei? Dacă nu, atunci inima voastră e împietrită.  Eu îmi şterg larimile de fiecare dată, când relatez această istorie. Şi o fac pe departe nu prima oară.   

Ne dorim mult ca copiii noştri să semneze documente importante şi să conducă maşini de lux.  Dar viaţa poate să ia orice întorsătură. Dacă ei vor trebui să ia în mână o lopată şi să meargă pe jos, iar setea să şi-o potolească doar cu apă de la robinet?  Atunci ei, fiind alintaţi şi incapabili pentru o viaţă simplă, vă vor blestema.  Această  ideie a fost înţeleasă de mulţi.  Solon, un gânditor antic şi creator al legilor, permitea copiilor să nu-şi hrănească părinţii înaintaţi în vârstă, dacă ei nu l-au învăţat nici o meserie.  Iar apostolul  Pavel mult a servit propovăduirii Evangheliei prin faptul, că nu lua nimic de la cei, căruia le propăvăduia, dar îşi câştiga existena cu propriile mâni.  

Aceasta a fost o poveste sârbă, domnilor. Şi oamenii care au creat-o, cunoşteau mult mai mult despre viaţă, decât Occidentul înfumurat, care îi numea cu dispreţ crescători de porci. Dacă în mintea acestor crescători de porci se dezvoltă nişte gânduri atât de măreţe, sunt gata să-i îmbrăţişez ca pe nişte fraţi şi să trec liniştit şi calm alături de „stelele”, despre care zilnic ne vorbesc revistele şi ziarele.

Traducere Natalia Lozan 

Am citit-o aici si am vrut sa o dau mai departe....

Icoana cusuta se apropie de final

Am intrat in ultima etapa (ultima diagrama). E vorba despre diagrama buclucasa a carei copie a ajuns vineri.
Sper ca pe sfarsitul saptamanii sa fotografiez goblenul terminat.

Iarasi despre DACI si implicit despre noi

Articolul l-am copiat de pe www.pilde31.ning.com si am considerat ca sunt informatii care trebuie sa mearga mai departe...
"Sa fie adevarat ? Daca da, trimiteţi acest material tuturor prietenilor voştri pentru că au dreptul să ştie adevăruri deocamdată ascunse. M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română: - Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru). Urmează altă întrebare: - Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare: - Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi "romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130). Şi ultima întrebare: - Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau? Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: "soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul "roman"... Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii "romani"? După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele. La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei? Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă.... De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii "istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu! Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? - se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian? Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie. "Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!" Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani. Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia - ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North, "A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează! Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, " latina vulgara", cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba " latina vulgară", chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca "Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi "românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul... Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare.... Cu deosebită stimă, Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York Codexul Rohonczi O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri. Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus. De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. "Scriere secretă" După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc". După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre. Alfabet dacic cu 150 de caractere Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. "Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. "Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc. "Jurământul tinerilor blaki" Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor: "O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor, Înşelator, să nu primeşti a te uni Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi Cântecul cetăţii aud îndelung Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă! Să juri cu maturitate şi cu convingere! Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu! Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!" Notă:Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi ăn Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete. Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?"

"Indragosteste-te de tine"

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" (Levitic 19:18b).
Cum te poti iubi pe tine insati e o mare problema. Avem impresia ca iubim, ca ne iubim dar de fapt e o iluzie. Poate ca in urma citirii acestei carti care poate fi descarcata in urmatoarele 36 de ore am pute invata despre modul in care ne putem iubi pentru a putea iubi.....

critica e constructiva?

Daca vrem noi sa fie constructiva, este. Si este in primul rand pentru cel ce critica. Pentru ca neplacandu-i, cauta solutii. Uneori aplicabile, alteori ca lectie sau ca exercitiu de gandire: "cum as face eu in acea situatie?". Carcoteala e un alt fel de critica dar total neconstructiva. Pentru ca doar se "cauta nod in papura". Nimic nu e bun, nimic nu e facut ca lumea dar nici nu se vine cu solutii viabile, aplicabile si spre folosul cuiva. Privesc in jur si constat ca ne limitam la un soi de carcoteala continua, spectatori care comenteaza si atat. Iar spectacolul asta incepe langa noi si se termina in parlament. Spunea cineva ca rolul opozitiei e sa nu fie de acord. Nimic nu e bun, cu nimic nu sunt de acord dar nici nu vin cu solutii. "Nu e bun guvernul" dar "nu avem nici o propunere". "Celalalt guvern nu a fost bun ca si-a asumat raspunderea pe prea multe legi" dar nimeni nu se gandeste ca prin caraiala continua din parlament a fost nevoit sa si le asume... Un ministru nu e bun ca se afiseaza pre mult la televizor, altul ca nu se afiseaza sau din cauza nuantei la par sau a varstei dar nu cauta nimeni sa vada ce au facut sau cel mai important ce se putea face si n-au facut. Adica sa se caute solutii viabile care ar fi putut fi aplicabile in conditiile socio-economice ale lumii in care traim.
Nu ma dau in vant dupa nici un "lider" politic doar ma scarbeste lupta pentru putere fara asumarea raspunderii functiei, fara a se gandi ca nu au fost pusi acolo doar pentru ca sunt ei buni ci pentru a face ceva pentru oameni, pentru tara, pentru viitor. Ma scarbeste "calitatea" unor oameni de a cauta mizerii despre altii in speranta ca ei vor parea mai buni. "Calitatea" de a scotoci in viata celorlalti pentru a putea arunca cu noroi, a putea barfi la o cafea in speranta ca mizeria lor de sub pres nu o va vadea nimeni. Poate daca nu am mai ascunde mizeriile sub pres ci ni le-am asuma ca o lectie din care am invatat sa mergem inainte, sa intindem o mana celui de alaturi, sa facem ceva pentru comunitatea in care traim, am putea trai mai bine sau macar mai frumos, mai senin si inconjurati de multa, multa dragoste...

o zi de februarie

A inceput surprinzator de frumos. Cu soare. Zapada sclipea de imi lua ochii ceea ce a dus la un chef de treaba teribil. Asa ca am trecut la aerisit, scuturat, maturat si alte activitati "casnice" pana dupa pranz.
Dupa o plimbare pana la autobuz (3 km dus-intors in asteptarea sotului plecat la oras) cand am admirat nametii pe marginea drumului (mai inalti ca mine)

am vrut sa imi amintesc ca vine primavara.

chiar daca dracena (pentru cine nu stie e o floare sa nu se inteleaga altceva  - am mai spus eu "goarne" si s-au inteles "coarne") imi tot repeta asta de cateva zile:

un fel de "dulce" din foi de placinta si gem de mere

Pentru ca mi-au ramas cateva pachete de foi de placinta de la craciun, si vremea rea de afara ma tine in casa, m-am gandit sa le bag la cuptor intr-o varianta oarecare ... Si cum oua nu am din motive de zapada (gainile sunt cam lenese pe frigul asta...) m-am gandit la borcanul cu gem de mere din debara... O prima varianta am facut saptamana trecuta: rulouri din 2-3 foi, unse din belsug cu gem si bagate la cuptor. Din pacate au iesit foarte dulci, mai mult gem decat foi iar ce a ramas deasupra s-a zdrobit....
Astazi am repetat operatia dar cu mai putin gem (doar pe prima treime din suprafata foii am intins gemul intr-un strat subtire), rulourile facute doar din 2 foi si puse unul langa altul in tava. Si pentru a rezolva problema "zdrobitului", la final am facut un sirop de zahar in care am pus si un plic de zahar vanilat pe care l-am turnat peste rulouri, ca la saraile...

Dupa ce s-au racit aratau cam asa in farfurie - doar cateva minute pentru ca apoi am admirat farfuria goala....

UN COPIL. O BUNICĂ. ȘI UN INCENDIU CARE I-A LĂSAT PE DRUMURI

articolul e de fapt o preluare de aici in speranta ca va fi citit de cat mai multe persoane

Închipuiți-vă pentru câteva secunde că aveți 13 ani și nu mai aveți nimic. Doar o pijama ponosită cu care ați ieșit în mare grabă când focul v-a cuprins umila gospodărie în care stăteați singur cu bunica....

PĂRINTELE MARIAN TUDOR NE CERE AJUTORUL

Pentru ajutor:
informatii - Preot Marian Tudor din Glodeanu, la numărul de telefon 0720.281.634 

pachete - Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260.

banuti - CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian
 In orice situatie precizati "pentru Iulian, baietelul ramas fara casa"

 

inca o zi de iarna

Suntem izolati de 2 zile si inca ninge. Nimic nu strica linistea alba de pe dealuri. Nici un motor de masina sau utilaj nu strica armonia zapezii. Doar uneori dimineata se mai aude pentru o perioada scurta torsul cate unei drujbe...
Iar activitatea principala in asemenea zile este "aruncatul zapezii". E o lupta continua cu vantul care o aduce inapoi, zadarnicind orice incercare de a face carari in nametii din curte.

Sotul meu croindu-si drum spre magazia de lemne

Mana Maicii Domnului ascunsa in zapada

Eu pregatindu-ma s a o iau de la capat cu cararile dupa 2 ore

februarie pentru gradina

In ciuda zapezii de afara (si continua sa ninga) eu fac planificarile pentru gradina. In primul rand desenez si planific culturile in functie de cultura de anul trecut, de vecini, de daunatori.....
In prima decada, daca timpul permite, ar trebui semanata salata si ardeii in rasadnita.
In a doua decada se pregatesc laditele pentru pus cartofii timpurii la incoltit.
In a treia decata se seamana rasadul de rosii timpurii in rasadnita si se aleg cartofii pentru pus la incoltit.
Pentru plantat luna este in crestere  in perioadele 1-7 februarie si 22-29 februarie

accesoriu agenda

Incep postarea prin a multumi pentru toate comentariile cu vorbe frumoase de la postarea trecuta. Ma bucur mult ca v-a placut coperta mea pentru agenda si asa cum am promis revin cu o poza cu traistuta pentru maruntisuri: post-it-uri, radiera, marker, etc.

Siretul cu fluturas in capat am vrut sa il atasez fermoarului dar din pacate am avut unul "ascuns" asa ca siretul l-am cusut de capatul traistutei. Si pentru ca era cam trista i-am pus o garnitura de danteluta grena....

Jurnal de familie

De regula am jurnalul meu cu ganduri si sentimente dar mai am un jurnal (de regula o agenda) a familiei. Jurnal in care tin evidenta bucuriilor, a tristetilor, a planurilor, a tempereturilor de afara, a lucrarilor din gradina si curte sau orice cred eu ca are importanta pentru familia mea, atat ca amintiri dar si ca baza pentru planificarile din anii urmatori. Anul acesta agenda e primita de la o prietena draga si e nedatat. Si intamplarea face ca pe prima pagina sa povestesc despre o plimbare in oras unde am "scotocit" prin magazine second hand. Fiind dupa sarbatorile de iarna achizitiile au foat cam slabe: 2 fete de pernute pe care intentionam sa le fac saculeti de plante medicinale. Una e patrata cu un pic de danteluta si doua lungi cu sireturi pe capete dar culorile erau interesante:

Si cum agenda mi se parea ca are nevoie de o mica personalizare m-am gandit sa ii fac o coperta. Am cautat diverse solutii si pana la urma am ajuns la una din fetele de pernuta - cea in doua culori si cu o delicata aplicatie dantelata:

Am mai avut si un fluturas ramas din rochia cu care am imbracat abajurul din care am folosit partea mai mare si iata ce a iesit:

Sireturile fetei de perna erau mai lungute si nu m-am indurat sa le tai bucatele pentru a "incheia" coperta asa ca le-am cusut pe spatele copertei intr-o forma mai putin regulata pentru a pune stiloul si inca un instrument de scris:

Mai am o bucatica de fata de perna, un fluturas mic, un siret si un fermoar. In cateva zile o sa postez si cu ce am acesorizat coperta.

Rugaciune

"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am  exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta  Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita,
Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire  si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au  imbogatit  fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia  iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin  !

Prima zi de februarie

Prima zi de februarie a venit cu un ger cumplit: -31 grd C. Dar si cu o mica bucurie pentru mine. Cadoul facut de sotul meu s-a dovedit a fi o cutie cu surprize. Initial a fost vorba de un telefon care a venit la pachet cu un abonament la telefon.Iar astazi am aflat ca abonamentul are inclus si un trafic mic de date iar telefonul suporta un minibrowser. Deci pot sa citesc blogurile mele preferate de pe telefon. Inca nu am descoperit cum sa pot posta pe blog de pe telefon dar o sa mai caut....
Si daca tot ma bucur o sa infiintez o noua rubrica pe blog - BUCURII - unde voi "contabiliza" tot ce pot pune la acest capitol.

Vise, planuri, idei

Mereu am visat. Mereu mi-am lasat gandul sa zboare pe aripile fanteziei. Nimic spectaculos, nimic extraordinar dar pastrand o anumita tema. Am citit undeva ca visele copilariei ajung sa se implineasca mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul. Unul din visele mele din copilarie pare sa prinda contur. Deocamdata e la stadiul de  idee. Pe zi ce trece noi idei se aduna in jurul acelui vis din copilarie ca o dantela lucrata de mana: fiecare ochi definitiveaza modelul lasand posibilitatea imbogatirii lui. Iar planurile tind sa prinda forma si culoare chiar daca doar in mintea mea.
Ideea s-a nascut cand aveam in jur de 10 ani, in drum spre padure, trecand pe langa o cladire parasita, plina de muschi si iarba crescuta prin crapaturi. Cladirea in jurul careia se cladesc acum planurile nu a ajuns inca sa fie imbracata in iarba si muschi cu toate ca poarta acelasi nume venit din istoria locului...

goblenul cu diagrama buclucasa

Am ratacit diagrama (colt stanga jos) in semptembrie cand am inceput gradinita. Cred ca s-a ratacit printre hartiile de pe birou dar nu reusesc sa o gasesc. Sau, fara sa isi dea seama, Matei a folosit-o la una din creatiile sale origami. Cert este ca nu dau de ea... De ieri m-am hotarat sa lucrez restul goblenului si voi vedea ce se va intampla cu diagrama lipsa.....