Si pentru că ploua si un comentariu la postarea trecută m-a pus pe ganduri, m-am intors in trecut pentru a privi unele intamplări cu mintea de astăzi.
Cititoarea m-a intrebat daca nu am simțit si eu că nu ne potriveam (cu doamna care m-a facut să suflu si in iaurt). Nu am simtit. Nici nu mă gandeam la „potriveală”. Dar doamna respectivă îmi povestise la un moment dat cat de dezamagită a fost de o altă doamnă, de pe forumul din care faceam parte, cand a intâlnit-o in realitate. Mie mi-a plăcut doamna, mi-a plăcut și familia ei și chiar mi-a fost si mai dragă in realitate poate și pentru sensibilitatea ei de doamnă de la oraș venită intre dealurile noastre, la tară. Poate și de asta am ignorat grimasele ei pentru că le-am considerat oarecum firești pentru situația dată. Ea era invățată in micromediu curtii de oraș mare si a nimerit intr-o curte imensă si neingrijită din punctul ei de vedere, pentru ca la 10 luni de la incendiu, in unele zile nici pe mine nu m-as fi gasit dacă nu stateam să mă gandesc unde as fi putut fi...Ce mi-a atras atenția? Cuvantul „potrivit”. Eu cred ca o relație intre 2 oameni se construieste și nu se „potriveste” pentru că potriveala implica un tipar. Iar tiparele, cred eu, nu aveau ce căuta intr-un mediu crestinesc asa cum se voia pe acel forum. Nu au ce cauta nicăieri dar asta e altă discutie. Cred că eu, cea din realitate, nu am corespuns imaginii pe care si-a făcut-o ea intr-un anume context. Privit din exterior nu e de neînțeles. Nici mie nu mi se pare că m-as potrivi cu vreun tipar pentru ca sunt unică. Așa cum fiecare dintre noi e unic. Citisem la un moment dat o carte, cu recomandari pentru doamnele preotese, in care se spunea ca cea mai mare greseală e să incerci să te incadrez intr-un tipar, pentru ca atunci se va simti falsitatea si iti pierzi din credibilitate, așa ca mai simplu e să adaptezi tiparul la personalitatea ta. Cred că sfatul acesta se potriveste pentru fiecare si in orice domeniu. Orice domeniu are regulile lui, orice comunitate are regulile ei și poti fi tu respectând reguli sau poti fi dezamagită pentru ca nu te incadrezi in tiparele construite cu acele reguli. Pentru mine sa iubesc oamenii, să ii iau asa cum sunt, cu bune si mai putin bune e natural (nimeni nu e perfect si toti o dăm cu stangul in dreptul, intr-un fel sau altul, la un moment dat) asa cum e natural să ii inteleg si pe cei ce nu sunt de acord cu mine sau care au o altă viziune asupra lucrurilor. Dar asta in masura in care exista respect pentru celalalt. Citisem undeva că gradul de intelegere dintre oameni nu este dat de ideile comune ci de respectul pe care si-l arata reciproc. Din respect față de mine nu stau in locuri sau medii in care nu există un minim de respect. Iar asta nu inseamnă ca nu pot aprecia calitatile acelor oameni sau partile lor bune. Doar că evit interactiunile in care nu ma simt confortabil. Viața e atat de scurtă incât nu cred ca trebuie irosit timpul in preajma unor persoane care seamana cu musca din pilda Parintelui Paisie. Mie imi plac albinele....
In situatia data aveam multe subiecte de discutie, abordasem destule in ultimii ani, dar ne-am impotmolit in amanunte de imagine... imaginata :). In general vorbind, eu fiind o persoana empatică gasesc subiecte de discutii cu orice persoana din jurul meu, dar nu am experimentat o mutare in alt mediu/tara/comunitate asa ca tine, deci nu pot decat sa vorbesc despre ce stiu... Imi pare rău de experiențele tale mai putin plăcute. Pupici
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereCred ca-mi pare rau ca am scris la postarea anterioara pentru ca v-am tulburat si mai mult.
Am vrut sa va aduc o incurajare ca sa lasati in urma acel moment care am simtit ca va afectase.
Dar ati privit lucrurile dintr-un alt punct de vedere pentru ca eu nu m-am gandit, atunci cand am vorbit despre potrivire, ca ar fi trebuit sa ma incadrez intr-un tipar cu acele doamne pentru a ramane prietene bune. Chiar nu caut prieteni aidoma mie.
Cu adevarat o relatie se construieste, pas cu pas.
Dar dupa ce ne-am intalnit de cateva ori cred c-am realizat fiecare, in sinea ei, ca suntem, totusi, mult prea diferite si ca ajunseseram intr-un punct in care diferentele care contau incepusera sa se vada foarte bine. Cand realizezi ca conceptiile generale de viata sunt diferite, cred ca nu putem forta lucrurile pentru ca ajungem la discutii in contradictoriu.
Va doresc numai bine!
Nu m-ati tulburat dar m-a mirat că din toată povestea doar acele amanunte v-au atras atenția. Probabil s-a apasat si la dv un buton dureros :). Am făcut această postare pentru că mi s-a părut că răspunsul meu a iesit cam tăios si nu asta a fost intentia mea. Asa că am vrut să clarific un pic acea situatie din trecut.
ȘtergereNumai bine si dv!
Da, am mentionat in primul mesaj ca pe mine m-a afectat destul de mult una din cele patru pierderi. Conceptiile de viata erau diferite, de aceea am spus ca "nu ne-am potrivit" si atunci am inteles ca nu trebuie sa mi insist, ca e bine asa (un exemplu, ca sa intelegeti la ce fel de potrivire m-am referit: doamna respectiva era ortodoxa, dar am aflat ca practica si tehnici orientale de tipul meditatie)
ȘtergereAici intram intr-o discutie mult prea amplă pentru umilul meu blog. Fiecare situație are particularitatea ei si dacă le scotem din context si le generalizăm cumva putem pierde din vedere dragostea față de aproape. Termenul „meditatie” nu se intalneste doar ca „tehnică orientala” cum ii spuneți dv ci si ca practică terapeutică in psihologie și e o tehnică de relaxare a minții. Nu putem nega importanța psihologiei așa cum străbunii noștri nu au negat importanța medicinei. Și bine au făcut.
ȘtergereEu nu am vrut să judec cand am cunoscut o doamnă care, ortodoxă fiind si măritată pe deasupra se intalnea cu un barbat musulman. Am considerat ca a fost o incercare pentru ea si l-am rugat pe Dumnezeu să ii dea intelepciune si se pare că peste ani are o familie frumoasă si implinită si un cămin binecuvantat cu dragoste.
Era o vorbă din bătrâni care spunea că „nu arunci cojocul pentru un păduche”....
Probabil e ceva in neregula la modul in care-mi aleg cuvintele pentru ca ma intelegeti atat de gresit :(
ȘtergereM-am referit la "tehnici orientale" care inseamna meditatie orientala sau transcedentala care tin de tehnici budiste sau hinduse.
N-am negat ajutorul dat de psihologie, nici nu m-am gandit la asa ceva :(
Am vrut sa va subliniez o diferenta care face ca doi oameni sa nu mai poata fi prieteni buni de la un punct incolo.
Va rog sa ma iertati pentru toata aceasta tulburare pe care v-am creat-o fara nici o intentie, a fost o decizie proasta sa scriu. Acea postare mi-a adus aminte de niste lucruri si mi-a rascolit niste amintiri dureroase din trecut.
Iertati-ma ...
Ai perfectă dreptate!
RăspundețiȘtergereNe-am incurcat in cuvinte :) dar până la urmă tot am ajuns la un numitor comun :P
Luiza a scris exact ceea ce gandesc si eu, doar ca nu m-am priceput sa-mi transmit gandurile si ideile asa cum trebuie.
RăspundețiȘtergereEu nu sunt tocmai chiar persoana sociabilă care sa atragă oamnei in jurul ei, asa că pentru mine e nevoie de o anumita ”potriveala”/compatibilitate pentru a dezvolta o relație cu cineva. Dar da, sunt de părere că in casa cuiva „intrii orb si iesi mut”
RăspundețiȘtergere