unire

 Azi sarbatorim ziua unirii. 

Acel „hai sa dam mana cu mana” iar eu ma pregatesc de o intalnire la final de saptamana in care ma voi vedea fizic cu doamne dragi din online. Normal ca am emotii mai ales ca e in cadru unui eveniment cu scena si vorbitori. Si eu sunt una din vorbitoare. Aveam de gand sa scriu ca vorbesc doar cateva minute dar am identificat impostorul care ma face sa imi minimizez realizarea. Pentru ca da, e o realizarea. Nici nu are importanta cati oameni sunt in sala ci doar faptul ca voi vorbi in fata lor. Si va fi transmis live pe FB. Asa ca totul e nou, totul e provocator si cu emotii. Pe de o parte abia astept, pe de altă parte as mai amana. Imi place anticiparea si imi e un pic teama de necunoscut. Până atunci sunt ocupata cu pregatirile de călătorie!

feedback, validare sau critica

Sunte termeni pe care ii intalnesc frecvent in ultima vreme. 

Si toti trei se invart prin aceeasi zona semantica. Poate si pentru ca activitatea pe care o fac acum depinde de raspunsul primit de la ceilalti.

Ca sa poti evolua ca om sau doar ca profesionist in aria ta de activitate ai nevoie sa te oglindesti in ceilalti, ai nevoie sa vezi daca ceea ce faci are ecoul pe care il astepti. Cel putin asa simt eu. Am nevoie sa stiu cum se simte celalat cand vorbeste cu mine. Am nevoie de cineva care sa ma ajute sa inteleg daca mesajul pe care vreau sa il transmit ajunge la celalat asa cum am vrut eu sau e nevoie sa schimb ceva la modul in care transmit. Si ma ajuta cand cel cu care vorbesc imi spune daca un gest, o vorba sau tonul vocii nu ajuta la transmiterea mesajului sau a emotiei dorite. Iar asta am descoperit in ultima perioada fiind intr-un grup de femei faine care se ajuta reciproc, pentru ca fiecare sa devina o varianta mai buna a sa. Iar faptul că facem toate aceeasi activitate ma ajuta, pentru ca e o parere avizata, in cunostintă de cauză. 

Fie ca o numesc validare atunci cand mi se confirma ca ceea ce fac, fac bine, fie o numesc critica atunci cand o colega imi spune cum as putea face altfel, le consider pe amandoua spre cresterea mea. Sunt aspecte pe care fie nu le pot vedea la mine, fie nu m-am gandit la ele sau pur si simplu sunt o alta perspectiva care ma ajuta sa vad lucuruile in ansamblu si nu doar punctual. Nu consider parerea celuilalt neaparat o critica, ci doar un raspuns care ma ajuta fie sa cresc, fie sa imi intaresc increderea in mine si in ceea ce fac. O critica poate fi constructiva sau acida. Iar diferenta e data de ton si de pozitionarea persoanei care face critica. Daca comentariul este facut de la egal la egal si cu un ton bland este o critica constructiva. Chiar si facuta in gluma. Dar daca critica e facuta cu ironie si din alta perspectiva decat colegiala atunci ma deranjeaza si atrag atentia. E posibil ca uneori tonul meu sa fie raspuns la tonul celui care face comentariu dar nu o fac cu intentia de a rani ci doar de a atenționa. Ce e drept prefer o critica directa si sincera decat o linguseala frumoasa. Singurul aspect la care reactionez prost e ironia. Poate si pentru ca mult timp rana mea dominanta a fost cea de umilinta reactionez destul de rapid la ironie si la luatul de sus. Chiar daca teoretic stiu ca ironia e folosita de cei care au o stima de sine destul de scazuta pentru a masca asta, ma irita aerul de superioritate. Stiu cat de mult rău poate face aceasta atitudine fiecarui participant la discutie. Pentru ca ironia si aerul de superioritate e ca un bumerang care raneste si la dus si la intors. Nu poti sustine ca „nu te intereseaza” ca ai ranit pe cineva pentru că „ai facut ce ai simtit” si nu te-ai gandit la consecinte mai ales cand ranesti persoana care te-a sustinut si ajutat cand ti-a fost greu. Nu poti sa rupi orice legatura cand ti se atrage atentia, ca mai apoi sa te plangi ca au ceilalti (sau cineva) ceva cu tine. Pai fie te consideri suficient de bun incat sa nu te intereseze parerea celorlati si pleci din acel loc ca nu te reprezinta, fara sa te plangi. Fie recunosti ca ai deschis gura fara sa te gandesti, iti asumi ca nu esti intotdeauna atent la ce spui sau ca uneori ai nevoie sa dovedesti ceva, dar ramai in acel loc unde ti s-a atras atentia, ca sa poti deveni o varianta mai buna a ta. De cele mai multe ori atunci cand recunosti ca e ceva ce doare, cand vorbesti despre acel ceva ce doare, mai ales intr-un asemenea grup, poti sa iti vindeci acea rana, poti sa vezi in care arie a vietii tale repeti acel comportament, poti analiza cu ceilalti (avand mai multe perspective) cum poti face sa aduci in viata ta bucuria si chiar poti ajunge sa te bucuri de tot. Si toate astea doar oferind si tu, la randul tău, o alta perspectiva cuiva din grup la nevoie. Ironizand cand cineva din grup iti spune ca se simte blocat nu poti avea pretentia sa fii „mangaiat pe cap” atunci cand tu afirmi ca nu te intereseaza ce simte altcineva din acelasi grup cand tu iti urmezi interesul, calcand in picioare emotiile celorlalti. In procesul de vindecare emotionala se mai ating rani, se mai descopera puncte dureroase, se mai identifica atitudini sau comportamente care ranesc (direct sau indirect pe tine insuti) dar daca nu iti asumi acest proces si dai in continuare vina pe ceilalti (coleg/ă, sot/sotie, prieten/ă, soacra, etc) nu poti nici vindeca, nici creste si in consecință nu ai cum sa te bucuri de viață. E nevoie de un pic de dorintă si un pic de determinare ca sa treci prin proces si o oarecare maturitate emotionala. Si asta pentru ca nu e un proces usor acela de vindecare emotionala, dar cred cu tărie ca rezultatul merita fiecare incertitudine, furie sau lacrima pentru ca doar asa poti vindeca. Iar daca vrei sa treci mai usor prin acest proces e nevoie sa ai oameni alaturi, oameni care au trecut pe acolo, oameni care sa iti amintească scopul atunci cand vrei sa renunti, oameni in a caror privire sa poti citi confirmarea ca fiecare furtuna emotionala vine ca sa curete calea catre bucuria emotiei. Fiecare alege pe ce drum sa mearga, avem liberul arbitru pentru a decide ce vrem. Partea frumoasa in aceasta poveste este ca atunci cand am decis ce vrem sa facem se deschid si usi pentru a ne ajuta sa ajungem acolo unde vrem. E nevoie doar sa mai facem un pas....

prezentarea programului „eu merit sa ma bucur”

puteti completa formularul de mai jos: 

https://forms.gle/PzUMwbNFAAzq6GQf7

pentru a va inscrie la o discutie despre programul 

„eu merit sa ma bucur - libera de sindromul impostorului”

„eu sunt onestă cu mine” - 7. indoiala de sine

„eu sunt onesta cu mine” - 6. rușinea exagerată

 

„eu sunt onestă cu mine” - 5. a le face celorlalți pe plac

„eu sunt onestă cu mine” - 3.dificultatea în relații

„eu sunt onestă cu mine” - 3. senzația de neapartenență

„eu sunt onesta cu mine” - 2. criticul interior

„eu sunt onesta cu mine” - 1.criticul interior

Bucurii de ianuarie - 1

 Au trecut deja trei zile din această săptămână iar eu am fost prinsă în diverse proiecte asa ca voi pune astazi bucuriile din prima saptamana de ianuarie, chiar si fără poze. Provocarea o gasiti la Irina

Coltisorul meu confortabil

A fost si anul acesta in preajma semineului, pentru că îmi place sunetul focului, doar ca coltul e un pic schimbat fata de anul trecut si nu am stat cu andrele sau croset ci cu laptop si carti in jurul meu.

Un proiect creativ

In această săptămână proiectul creativ a fost programul pe care il voi prezenta duminică seara pe FB precum si programul de 8 zile pe care il sustin zilnic tot pe FB. Încă invat cum se fac diverse lucruri chiar dacă totul e nou pentru mine asa voi incerca sa incarc acele filmulete si aici.

Tratația săptămânii 

A fost zilnică si a fost cana cu capucino făcut din capsulele (lapte si cafea) descoperite la Lidl. 

Plante si flori

Am primit o crăciuniță de la o vecină si de la sotul meu o zambilă parfumată care deja s-a trecut.

Lumini si luminițe

Am inlocuit instalatia de la grindă cu globuri de craciun cu una simplă cu lumini albastre si ghirlanda de brad cu 2 ghirlande simple de iederă.

Grija de sine

Am inceput un program de exercitii dimineata si mi-am facut cateva programari pentru ingrijire (par, unghii, etc)

Jurnal

Am reusit doar sa imi inghid/deschid anul si sa scriu o singură pagină. Cumva simt nevoia sa scriu dar cand ajung cu pixul in fata foii cuvintele nu vor sa coboare din mintea mea pe foia de hartie. Nici pe taste nu prea vor sa coboare liber iar asta se vede in postarile mele.

2024 - intentii si directii

Deja e a 6-a zi a anului iar eu nu am reusit sa postez mai nimic. 

Una din intentiile pentru 2024 era sa scriu mai mult. Imi doresc o rutina de blog, o disciplina pentru provocarile legate de scris si nu numai. Anul 2023, mai ales finalul sau, a fost ca o vijelie din care nu am putut iesi nici macar pentru o pauza. Incepand cu luna iulie cand am inceput cursul de coaching, totul s-a aglomerat. A urmat august cu revenirea sotului meu pe calea lui si cu multe activitati adaugate in program, dupa care totul s-a invalmasit: sesiuni, programe, cursuri, biserica, casa, curte, animale. Am mai simplificat treaba in curte astfel incat sa facem fata tuturor provocarilor dar inca nu am acea rutina in care să functionez optim. Ianurie, ma gandeam ca va fi luna de odihna, pentru a-mi incarca bateriile, pentru un 2024 bogat in evenimente, emotii si trăiri. Doar ca se pare ca e o odihna activă pentru ca, fata de anii precedenti, e mult mai aglomerat iar oportunitățile care apar si care aduc bucurie dupa bucurie imi umplu agenda. 

Revenind la intentii imi doresc un an de asezare si de crestere. Cum am spus, functionez pe un soi de rutina iar asezarea despre care vorbeam in cuvantul anului e integrarea activitatilor noi in acea rutina a mea care imi asigura functionarea optima. Pe langa deprinderi noi pe care am inceput sa le integrez in rutina mea zilnica e nevoie sa imi „calibrez” programul astfel incat sa nu mai functionez in hopuri si sa nu mai exista activitati lasate de izbeliste pentru ca exista termene limite in alta directie. Un soi de predictibilitate asa cum am in zona bugetului care sa ma ajute sa imi canalizez resursele pe activitatile importante intr-o perioada de timp, fara a le neglija total pe celelelate.

Intentiile pe 2024 sunt cam asa:

- sa creez/ofer minim 4 programe gratuite in zona de dezvoltare personala

- sa creez/ofer minim 4 programe cu plata 

- sa incep facultatea de psihologie

- sa lucrez in cateva programe alaturi de colegele mele

- sa sprijin cat mai multe persoane sa isi descopere frumusetea interioara.

- sa public 2 carti.

- sa continui amenajarea curtii casei 

- sa termin de amenajat si sa deschid magazinul

- sa imi cumpar masina 

- sa scriu mult

- sa ma bucur mult

- sa cunosc oameni 

- sa leg prietenii

- sa invat

- sa ma redescopăr

Partea frumoasa in dezvoltarea personala este ca observandu-i pe ceilalti, te observi pe tine, lucrand cu oameni mai (re)descoperi cate ceva despre tine iar fiecare zi este o nouă prima zi din restul vietii tale.

cuvantul anului 2024

 E un obicei pe care l-am adoptat după pandemie, cand aveam nevoie de „ancore” de care sa ma agat atunci cand totul parea a fi haos.
Un cuvant care sa guverneze intreg anul. Am fost sceptica la inceput. 2021 a fost sub semnul bucuriei doar că abia iesiti din nebunia lui 2020 inca mai aparea cate „un val” de teamă iar bucuria a fost cam greu de gasit si cand o gaseam era pentru o perioada scurtă. 2022 a fost sub semnul lui acasa si cumva toti ai casei si-au gasit acel sentiment de acasa in sufletele lor. 2023 a venit cu vis si ni s-au implinit multe vise vechi si altele noi. Am stat mult sa ma gandesc la cuvantul anului 2024. Nu a venit asa usor ca celelalte dar pana la urma s-a desprins ASEZARE. E un cuvant in spatele caruia se ascunde sentimentul de a le pune pe toate in matca lor, atat sentimente, activitati, stari si emotii. E un cuvant care aduce după el o oarecare stare de organizare, de confort si chiar de liniste. Functionez bine dupa liste si o oarecare rutina chiar daca imi plac si provocările, anticipările si curiozitatea de a vedea cum decurg unele idei/planuri. Cred ca ASEZARE vine un echilibru intre rutina si provocare, cu o dozare sanatoasa a fiecareia.

Voi ati ales cuvantul anului 2024?

Cum vi se pare acest obicei?

2023

 E a doua zi de craciun. E prima zi mai linistită.

Prima zi in care imi savurez cana de capucino in fata calculatorului cu muzica de craciun in fundal. E o zi in care pot sa simt si sa ma bucur de bucuria simtită in ultima perioada. Ma gandeam sa fac retrospectiva anului putin mai incolo dar orice moment e bun.  Mai ales ca ieri mi-am pregatit organizatoarele pe 2024. Am ales să folosesc previziunile financiare din anul precedent pentru ca, cu atatea schimbari, nu am altă baza de calcul pentru previziuni.

Următoarele zile vor fi tot incărcate asa ca profit de linistea casei, de caldura, de pufosenii si de cafea ca sa privesc in urmă. Am gasit aici o lista cu ce as vrea sa fac in 2023 si m-am gandit la acea zicere ca Dumnezeu se distreaza cand noi ne facem planuri. Pana pe la jumatatea anului m-am tinut de ele. Apoi totul a luat o cu totul altă intorsatură pentru ca in viata noastră au aparut schimbări la care visam de multă vreme. Cumva, cuvantul anului 2023 a avut mai multă putere decat rezolutiile anuale. 

As putea spune ca inceputul anului 2023 a fost sub semnul unui nou inceput pentru ca in ianuarie mi-a expirat cartea de identitate si am schimbat-o. Tot in ianuarie am marcat „o juma de secol” la capitolul varsta. Cand numar ceva ce trece de 50 am obiceiul ca după ce spun 50 sa o iau de la 1 pentru ca mi se pare mai usor. Cam asa s-a intamplat si cu varsta. Am reinceput sa ma bucur de toate ca un copil, sa râd mai mult si sa fiu curioasă. Cumva parca odata ce am marcat 50 am scapat de o gramada de griji, iar responsabilitățile le-am mai impărțit. 

Februarie a venit cu animalute, cu activitati de primavara si cu planuri, in martie am redescoperit mersul pe jos si manastirea Agapia veche. In aprilie am continuat sa căutam tot felul de locatii izolate si incarcate de istorie sau de sfintenie, dar si cu provocari aici, pe blog, cu discutii din rani trecute. Am inceput luna mai cu povestea kg mele si am continuat cu verde si frumos din curte, cu locuri faine de prin zona si un nou curs ce a venit cu provocari. Iunie a fost provocator: am terminat cursul cu banii cu multe provocari si luna cu o postare despre cum am cultivat starea de bine iar ziua de 10 iunie a fost nu doar ziua lui Matei ci si ziua in care sotul meu a primit vestea ce o astepta de vreo 14 ani si a venit, asa cum si-a dorit Matei, de ziua lui. In iulie m-am ascuns cu totul in inceputul cursului de coaching pentru ca bucuria anticipata pentru luna lui august ma coplesea cumva. Asa ca am scris despre emotii, despre recunoștință si coaching. August in schimb a venit ca un uragan ce a schimbat totul in viata noastra, Am simtit ca Dumnezeu a echilibrat balanța si am experimentat recunoștința in cea mai inaltă formă a sa. Mi-am vazut sotul râzând din nou cu tot sufletul, l-am simtit vibrand bucurie si impartasind-o cu darnicie in jurul său. A fost luna unui nou inceput pentru el si pentru Matei care a inceput sa lase jos din greutatile imaginare pe care le purta după el. Tot august a fost o luna cu diverse incercări pentru ca eram in a doua luna de curs, luna care a fost extrem de aglomerata si de intensa din punct de vedere emotional si daca in curs se conturau prietenii noi si frumoase, in jurul meu au inceput sa se rupa prietenii si sa se distanteze oameni probabil pentru ca nu mai emiteam pe aceeasi frecventă. Septembrie a venit cu provocarea de a crea un curs gratuit de recunostintă iar mai apoi cu obtinerea informatiilor pentru un alt curs gratuit pe whatsapp. Chiar daca gradina si curtea sufereau din cauza faptului ca mi-am alocat mai mult timp pentru partea asta nou descoperita a programelor de coaching,  in luna septembrie am bifat mult la increderea in mine si la descoperirea resurselor emotionale de care dispun. Finalul de an a fost un iures de activitati la biserică si programe create/lansate/sustinute dar si de bucurii si recunoștințe, oameni frumosi atat in online cat si aici, la biserică, un mic proiect de renovare in salon care s-a dovedit a fi mare pana la final si recunoasterea meritelor. Chiar daca afirmam ca nu am nevoie de validare, ca stiu cine sunt si ce pot, atunci cand a venit validarea m-a bucurat mult. Si a venit neasteptat de frumos!

Asa ca sunt extrem de recunoscătoare pentru tot ce am primit si experimentat in 2023 si astept cu nerabdare sa vad cum mă va surprinde 2024!

„Calatoria spre crăciun” - ultima saptamana

 De fapt sunt un pic in intarziere. Deja e miercuri in ultima saptamana, dar asa cum stiti e saptamana cea mai incarcata. Listele par sa se lungească si timpul se comprimă. La mine in casa, curatenia aia treptata nici nu se vede. Doar cand deschid dulapuri si sertare vad ca am trecut pe acolo. Totul s-a aglomerat, mereu e ceva ramas in urma. Probabil obiceiurile vechi sunt bine inradacinate in subconstient si haosul incă nu se vrea dat dus....Si mai sunt cutiile care par sa imi fi invadat casa... Cutii cu decoruri, cutii cu cadouri, cutii cu dulciuri, tot felul de cutii. 

Cred că am nevoie de un pic de timp, de eu cu mine in care să imi liniștesc mintea, sa citesc si sa scriu, sa organizez si sa ma bucur. Si poate si ceva plimbare daca o fi loc. Doar ca la astea ma gandesc de luni incolo. Pana atunci am doua zile in care sa termin curătenia si sa scap de cutii (azi si maine), altele doua de copt si de gatit ca duminică să ma bucur de impodobit brazii din casa si de impartit cadouri.

La voi cum e cu ultima saptamana inainte de craciun? Ce planuri aveti pentru sarbatorile de iarna? Ce cadou v-ati pregatiti pentru voi?

„Calatoria spre craciun” - impresii sapt 4 si sarcini sapt 5

 Nu am remarcat ca saptamana trecuta nu am pus imaginea cu sarcini dar banuiesc ca ati mers inainte cu activitatile. Deja am terminat si dulapurile din baie si bucatarie. Am fost destul de aglomerata asa ca m-am ocupat de curatenie printre picaturi. In plus nu am fost foarte bine fizic si am obosit repede. Saptamana asta este despre cumparaturi, planificari, cadouri iar la mine e si cu pregatirea bucatariei de vara pentru maratonul porcesc (taiatul procului si pregatirirea carnii si a produselor din carne de porca - „porcării”). 

Saptamanile trecute am instalat luminile pe afara (sotul pe scara si eu cu indicatiile), am pus ghirlandele in casa si aproape am terminat curatenia. Saptamana asta sunt cu bucataria de vara in amenajare pentru operațiunea taiat porcul iar la final de saptamana sunt cu pregatirea „porcariilor” = preparatele din carne de porc. Iar maine am programare la coafor. 

Voi cum stati cu pregatirile?

Jurnal de advent 7/12

 Am iesit la treaba in curte pe inserat. Am aprins luminitile si pana am dat la vacuta a inceput sa ningă. Cand am iesit din grajd m-a intampinat o atmosfera de basm: fulgi mari si pufosi ce schipesc colorat in lumina blanda a instalatiilor in timp ce peste curte se aseza incet linistea si seara. Cum peste zi a fost umed si caldut, fulgii s-au lipit de fiecare mm de suprafata intalnită: fire, crengi, rufe pe sarma si mormanul de lemne din curte. In casa e cald, focul troznește vesel in semineu iar mâțele au chef de joacă. Până m-am schimbat, ceainicul fuieră vesel iar aroma ciocolatei calde ne invăluie. Ziua a fost cu drumuri, oameni faini si ceva peripeții. Incep să simt mireasmă de craciun mai ales ca am aprins o lumanare cu aroma de pin. Dormitorul a primit cadou de mos o lustra noua cu telecomanda iar joaca luminilor schimbate in timp ce o probam ne dă o stare de belsug: un belsug de voie buna, de căldură si bunăstare sufletească. Zambim unul la altul si ne gandim că a fost un an imbelsugat. Dar despre asta va voi povesti intre sărbatori la retrospectiva anului. Acum doar ma bucur de stare.

O seara pufoasă si la voi!

Jurnal de advent 5/12

 Ieri am fost in pauza de scris pentru ca am fost plecata pe seara si m-am intors destul de tarziu. Un drum neplanificat dar necesar. Si am plecat dupa ce am pus luminitele afara. Se intunecase cand am terminat, numai bun de pornit. A iesit mult mai fain decat mi-am imaginat. Cei 50 m de instalatie luminoasă au ramas destui dupa ce am impodobit cerdacul ca sa ii intindem si pe suportul de vie din fata camerei lui Matei. Asa ca avem o curte foarte colorata si luminoasa. 

Astazi am fost pe smotru toata ziua. Chiar daca saptamana asta e dedicata baii si bucatariei, am luat ceva periferice noi la calculator (boxe, tastatura si o multifinctionala laser) asa ca am reamenajat biroul printre altele. Si am montat o ghirlanda de brad cu instalatie luminoasa in jurul ușii de la intrare. Postarea o fac intr-o pauza, la o cana de ciocolata calda. Mai am de pregatit masa de seara, ordonat bucataria in seara asta si calcat cateva rufe. Voiam  să fac si ceva biscuiti cu scortisoara daca ma incadrez in timp. Inca nu am revenit la parametri obișnuiti, obosesc repede dar nu renunt. La capitolul planificări se pare ca anul asta e imprevizibil. Multe activitati in afara gospodariei fata de anii precedenti ceea ce e foarte frumos. De exemplu aveam o lista lunga de activitati pentru miercuri (decalata de pe 16 decembrie) dar a aparut o invitatie e nerefuzat ce le muta pe 14 decembrie. Si pot continua...

La voi cum e cu planificarile? Cumparaturile? Listele?

Un Mos Nicolae imbelșugat cu daruri sufletești să aveti!

La mulți ani sărbătoriților!

Jurnal de advent 3/2023

 Ziua a inceput cu soare stralucitor si vant puternic. 

Pe la pranz vantul s-a potolit iar soarele a dispărut si el mai pe dupa-amiază. Pentru mine a fost o zi de relax. Am stat in casa, mai mult in pat, cu pisoii pe langa mine. Asa cum spuneam, Doamne Doamne a decis ca e nevoie sa ma odihnesc cateva zile. Si am ascultat. Azi am citit, m-am uitat la filme de crăciun si am butonat laptopul. Mi-am actualizat listele si am mai modificat planurile. De exemplu planificasem taiatul porcului pe 16, ca de obicei, dar fiind sambata, nu am timpul necesar sa fac tot intr-o zi asa ca am mutat pe 18 decembrie. Nu imi mai iau o pauza dupa „porcării” (preparatele din porc) ci inainte.

Si daca am luat pauza mi-am dat seama ca intrasem iar intr-un ritm alert in care nu prea am reusit sa ma bucur de aceste zile. Asa ca azi m-am odihnit si recentrat pe parcursul dorit.

La voi cum a fost duminca?

Jurnal de advent 2/2023

 Nu am mai plecat la Iasi. Planurile s-au schimbat aseara tarziu. Azi am trebaluit prin gospodărie chiar daca nu am fost in parametri nici fizic nici emotional.

Vremea a fost umeda, cu nori si ceață dimineață. Am mai dat foc la niște frunze care s-au aprins abia pe seara, am amenajat un colt de curte, am strans cortul din fata bucătariei de vara, am spalat rufe si am ordonat un pic in salon. Nu am pus nici o decoratiune azi dar sper să recuperez maine că e sarbatoare. Tot maine vreau sa imi actualizez listele cu sarcini și cele de cumpărături. Mai am de cumparat o membrana pentru tobă si boia de ardei dulce pentru preparatele din porc. Si daca gainile mele nu se harnicesc o sa trec si ouăle pe listele de cumpărături.

La voi cum a fost sambata de 2 decembrie?