Jurnal de recunostință - 12-14/11

 O dimineata rece si umeda. Nu chiar de noiembrie, cred ca mai degraba de octombrie.

Imi place ploaia si chiar imi doream sa ploua ca sa stau in casa. Cand e vremea buna imi gasesc mereu de treaba pe afara, fie in curte la mine fie prin zona iar casa ramane cumva pentru „cand se intuneca” cand sunt deja franta de oboseala iar o cana de ciocolata fierbinte ma moleseste in loc sa ma energizeze. Dar una peste alta sunt recunoscătoare zilei de azi si saptamanii ce a trecut. Astazi ii facem pomenirea de 7 ani bunicii care m-a crescut. Am facut eu borsul pentru masa. Cred ca bunica ar fi mandra de mine cu si fara bors. Dar l-am facut asa cum m-a invatat ea, cu gaina de curte, taitei de casa si bors de putina. Si astazi va fi o zi in satul dintre dealuri acolo unde a inceput povestea mea si unde mi-am gasit jumatatea, scopul si rostul in viata asta. Chiar daca exista un aspect care nu imi place in toata povestea asta, am invatat sa respect deciziile fiecaruia indiferent daca imi plac sau nu. Asa ca sunt recunoscătoare bunicii ca m-a crescut asa apriga ca ea, capabila si sa mangaie dar si sa certe, sa spuna lucrurilor pe nume chiar daca nu toata lumea apreciaza asta si chiar daca nu imi face placere de fiecare data dar am invatat sa imi asum rolul de a da si bobarnace la nevoie pentru cresterea fiecaruia,

Si cum iar am inceput postarea pe 12 si o termin pe 14, vreau sa zic ca pomenirea a trecut cu bine. Sambata dupa pomenire am avut un incident cu masina (s-a oprit si nu a mai plecat, cumva ne-a dat o pauza) dar s-a rezolvat ieri cu bine.

Astazi sunt incantata ca maine incepe postul asa ca revin pe seara cu povestea acestei „Calatorii spre Craciun”. La ora 18 voi povesti live pe grupul de Fb despre aceasta provocare iar apoi voi pune materialele si aici. 

Va astept alaturi de mine in aceasta calatori!