Fila de jurnal 14/3

 E soare afara si o lumina calda. Sper sa se mai incalzeasca. Aseara am facut focul chiar daca incalzirea din pardoseala din hol nu e cuplata inca. Focul din semineu a mers cu ciocolata calda si picioare obosite. Evenimentul de ieri se numeste ”Drumul Crucii” si e un traseu pe un deal destul de abrupt, cu opriri la cele 14 troite din lemn de pe traseu. Au participat foarte multi preoti iar sus, la schit, a fost oficiata vecernia si litia cu participarea ierarhului. A fost inaltator tot evenimentul dedicat sarbatorii de astazi. Schitul e in constructie dar mi-a placut mult biserica din lemn si locul de joaca din curtea schitului aflat langa gradina. Nu am facut poze dar mi-ar fi placut sa prind un pustiulica de vreo 2 anisori care, coborat de pe topogan, a trecut pe sub bara de lemn ce delimita gradina si a luat un gogosar copt. Expresia de pe chipul lui cand a muscat din gogosar era de o bucurie fara margini. Cred ca acolo sus, privind chipul acelui copil, ascultand glasul ierarhului ce vorbea despre iubire am inteles (a cata oara?) ca Dumnezeu in dragostea lui ne vrea fericiti. Acea fericire pura a copilului muscand din gogosarul cules de el. Cat de greu putem regasi acea fericire? Suntem prinsi in tot felul de reguli si norme si am uitat sa fim fericiti. Am uitat sa ne bucuram de lucruri simple. Iar procesul de scuturare a prafului adunat pe suflet e destul de anevoios. Dar sunt dispusa sa il fac daca la capatul lui ma asteapta macat o farama din bucuria acelui copil.

O zi minunata!