Mulțumesc cu recunoștință

 E o formulare extrem de folosită in zona dezvoltării personale. 

Dar e o formulare care mă deranja. Cumva mi se pare un pic forțață. Astazi am participat la un eveniment online în care a fost extrem de utilizata formularea și chiar dusă la un alt nivel prin adaugare de alte cuvinte, așa că m-am dus la DEX. Din punctul meu de vedere este un pleonasm, aică o „eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii, propoziții etc. care repetî în mod inutil aceeași idee”. Dar cum nu dețin adevarul absolut (trecând peste faptul că acesta nu ne e accesibil nouă, muritorilor) am zis cp e potrivit să mă documentez înainte de a exprima o părere. DEX-ul e de părere că mulțumesc înseamnă un „cuvânt cu care se exprimă cuiva recunoștința pentru ceva sau ca răspuns la o urare, la un salut etc” în timp ce recunoștința este o „datorie, obligașie morală față de un binefăcător”.

Nu știu daca greșesc sau am dreptate, dar mi se pare că uneori ce e prea mult strică. În cazul de față strică cuvantul „mulțumesc” făcându-l mic și nesemnificativ, reducându-l la o formulp sau un suport pentru cuvinte mult mai mari, în timp ce „cu recunoștință”, o construcție ce ne îndatorează, o ridicăm la un nivel la care doar mulțumesc se poate ridica. 

În general, prefer un limbaj mai simplu, mai direct. Nu știu dacă e smerenie sau orgoliu dar cred că simplitatea e calea unei comunicări directe de la suflet la suflet. Și un „Mulțumesc!” simplu, spus din convingere are o încărcătură mai mare decât „Mulțumesc cu recunoștință și...” spus demonstrativ sau din complezență. 

Aștept părerile voastre în comentarii. Și dacă nu sunteți de acord cu mine, vă rog să vă exprimați părerea politicos și cu argumente. Chiar aș vrea să știu dacă greșesc.

Mulțumesc!