Fila de jurnal 18/10

 O dimineata insorita. Ieri a picat bruma. O bruma groasa. Si daca vineri spuneam ca mai las ardeii si vinetele, astazi voi intra la curatat gradina de rasaduri. Ziua de ieri a fost de plimbare. Am fost sa vedem o masina si ne-am intors cu ea. Raportul intre pret si calitate e destul de bun. Singurul detaliu care neceseta  mai multa atentie e inmatricularea. Nu a fost inmatriculata in Romania. 

Plimbarea a fost faina, vremea buna, peisajele superbe. Toamna adauga multa culoare naturii. Nu am mai fost de mult spre sud si mi-a placut acea mica parte de autostrada din jurul Bacaului.

Si pentru ca ieri a fost luni, am economisit de la prima ora.

Pe partea de dezvoltare personala, dupa saptamana de "pauza" au venit zile in care am dat de lucrul cu fricile. A fost interesant sa descopar sursa unor frici. Credeam ca am depasit/iertat momentul fracturii de coloana dar se pare ca inca mai e emotie acolo. Si chiar multa, chiar daca partea buna a intamplarii am vazut-o de atunci. A fost totusi un moment de cotitura in viata mea. Un moment care mi-a schimbat scara de valori si modul in care priveam viata. Toate preocuparile colegelor mele de facultate pe care le avusesem si eu pana in acel moment au devenit atat de banale si nesemnificative... Imi placea sa spun ca a fost momentul maturizarii mele dar poate ca a fost momentul imbatranirii mele. Atunci a disparut bucuria, curiozitatea si naivitatea. Le-am reinvatat 10 ani mai tarziu tot in urma unui "sut in fund" de la viata dar nu au mai fost la fel. Inca mai exista frica, retinerea iar de responsabilitate nici nu mai vorbesc... E adevarat ca atunci am invatat ca pot face tot ce imi propun in orice conditii iar asta mi-a prins bine in incercarile de mai tarziu, dar tot atunci am invatat si ca totul se poate schimba intr-o clipa de neatentie ceea ce m-a facut mult prea precauta. Interesant e ca pentru multe momente din viata mea am descris emotia ca fiind "o cadere in gol". In general era vorba de acele momente in care nu puteam face nimic, sau cand emotia ma bloca sau se schimba brusc situatia. Se pare ca am experimentat si fizic acele cuvinte. Si mai interesant e ca nasterea mea a fost precedata de o cadere. Sau a fost provocata de caderea mamei pe zapada. M-am nascut cu cateva zile mai devreme decat era prevazut din cauza acelei caderi pe sezut in zapada a mamei. Obisnuiesc sa glumesc ca sunt cazuta in cap inainte de a ma naste, ca o justificare a faptului ca nu prea ma incadrez in toate normele. Iar cea mai mare frica a mea e frica de cadere de la inaltime. Nu ma pot apropia de o margine daca nu exista o balustrada solida. Ma pot uita in fantana daca exista margine solida de care sa ma sprijin dar nu ma pot apropia de marginea unei terase de exemplu si mi se face rau si daca vad pe cineva pe o margine. E o tema care se pare ca se repeta in viata mea dar inca nu i-am identificat mesajul sau poate lectia din spatele tiparului.... Pot medita la asta in timp ce imi curat gradina sau pregatesc mancarea pentru ziua de maine cand am ceva oameni la treaba.

Salul meu in culorile craciunului a ajuns la jumatate. Aseara am inceput cel de-al doilea ghem. Merge mai repede decat prima data. Ieri, la drum, am lucrat la salul in culorile toamnei. A ajuns si el la o treime. De cand am timp pentru mine se pare ca am timp pentru toate. A disparut criza de timp sau mai bine zis presiunea pe timp. Exista un timp pentru orice si cu putina atentie reusim sa il identificam.