Drumul inapoi a fost extrem de aglomerat si daca la dus am facut o ora jumate, la intors am facut mai mult de 3ore. Am ajuns pe intuneric. Acasa ne astepta un concert de animale cu masa de seara amanata dar si un parfun naucitor de ”regina noptii”. In plina toamna florile mele au inebunit. Si liliacul chinezesc ne ameteste cu parfumul florilor. De regula se usca pe la finalul lui august. Am adormit tarziu, la ”ore mici” adica pe la 2 noaptea si dimineata a venit prea repede. Doar ca a venit cu o surpriza nepalacuta: nu aveam curent electric. Cafeaua tare de dimineata am inlocuit-o cu o cafea mai slaba la ibric facuta pe ultimile palpairi ale buteliei de gaz. Mi-am facut o lista lunga si extrem de ambitioasa de treburi ce voiam sa le fac astazi insotita de o a doua cana de cafea, sperand sa devin functionala. O alta surpriza a fost ca a aparut un drum neplanificat in oras. Am profitat de drum ca sa ne rasfatam cu cate un ecler cu glazura de cafea si sa umplem butelia cu gaz. O buna prietena mi-a zis ca arat odihnita si relaxata. Era cat pe ce sa incep sa explic ca nu sunt dar m-am oprit la timp si am spus un multumesc. Mi-am amintit ca nu stiu sa reactionez la complimente si ca ar fi vremea sa invat. Nu prea am fost laudata in copilarie sau poate ca mi-au lipsit laudele din partea unei anumite persoane.
Intre timp a venit si mesajul ca alimentarea cu energie electrica a fost reluata. In drum spre casa sporovaiam relaxati despre previziunile astrologice de week-end in care spunea ca e nevoie sa lasam ceva vechi sa se duca ca sa ne bucuram de ceva nou si mai bun ce va sa vina, cand s-a oprit motorul masinii deodata. A avut Doamne Doamne grija sa fie pe drum drept. Nu a durat mult pana cand un prieten ne-a ajutat sa ajungem cu masina acasa. Acasa a venit si verdictul ca motorul si-a dat sfarsitul. Au urmat calcule, prospectari si decizia a fost ca batrana masina merita pensionata. Ce a fost surprinzator e ca nimeni nu s-a enervat sau suparat. Toti ai casei s-au concentrat pe gasirea solutiei si mai putin pe problema in sine. La scurt timp am gasit o alta masina, tot in prag de pensionare dar care se tine mai bine si corespunde nevoilor si bugetului nostru, pe care urmeaza sa o vedem zilele urmatoare. Se pare ca lucrul cu mine pe calea dezvoltarii personale da roade. Si nu doar eu sunt mai bine ci si cei din jurul meu. Din ce in ce mai bine.
Seara a venit cu liniste sufleteasca si bucurie ca evenimentele de peste zi nu ne-au afectat foarte tare. O ciocolata calda cu frisca si fulgi de ciocolata e numai buna pentru a incheia o zi atat de interesanta. Iar lista ambitioasa de dimineata a ramas pe alta zi, astazi nu am putut bifa nimic....
Cred ca a fost "Mercur in retrograd" sau ceva de genul ca nici la mine nu s-a legat nimic de ziua de ieri. Mi-aduce aminte de zilele noastre de forum cand aveam aceleasi stari de parca eram una langa cealalta. Dar si eu ca si tine nu am lasat sa ma impovareze evenimentele neplacute si am ales sa ma bucur de restul zilei asa cum se poate.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca starea ta de bine se rasfrange si asupra celor din jur si ca puneti umarul impreuna si gasiti solutiile potrivte. Succes cu noaua achizitie, sa puteti sa o folositi la capacitate maxima.
daaaa. si cand iti citesc postarile imi dau seama ca am avut cam aceleasi stari sau situatii asemanatoare. Cine stie ce vrea Doamne Doamne sa ne spuna si noi nu pricepem.... Dar e de bine clar.
ȘtergereDuminica frumoasa!
Nici eu nu stiu uneori sa reactionez la genul de replici ,,ai slabit,, sau ce bine arati azi. Sincer, nu reusesc sa controlez in acel moment replica si reactia. Ma straduiesc sa dau exlicatii pentru starea care o am, nu iese de multe ori. Amabilitatea asta falsa a multor oameni cu care interactionez in cele mai multe cazuri sincer ma enerveaza. Nu pricep de ce trebuie sa te arati prietenos si amabil cand de fapt nu e asa in realitate. Am la job genul acesta de oameni, foarte amabili si prietenosi cu mine, dar in realitate lucrurile nu stau la fel. Atunci am ales sa nu am prietenii cu nimeni doar colegiale de suprafata. Legat de laude, nu stiu de ce ma deranjau laudele in copilarie, ma iritau pentru ca nu erau sincere ci spuse asa ca... asa trebuie. Duminica linistita!
RăspundețiȘtergereCica motivul pentru care nu stim sa reactionam la complimente este ca nu le credem si nu credem ca meritam. Nu le credem pentru ca stima noastra de sine e foarte jos. Ar fi frumos doar sa multumim pentru compliment si atat. Lucrez la asta de ceva vreme dar mai am scapari :)
ȘtergereCorina, "bogata" zi ati avut. Felicitari pentru noua achizitie si sa faceti cu ea drumuri lungi si pline de bucurie.
RăspundețiȘtergereCâte peripeții !!!
RăspundețiȘtergereEste lăudabil că ați trecut cu calm prin toate !
Da, ai dreptate cu "primirea" complimentelor - nici eu nu le-am primit în copilărie și la maturitate nu știu să le apreciez (nici când sunt bine intenționate)...
Pupici ❤