Fila de jurnal 30/10 - Dor de frumos si dulce

 O zi frumoasa de toamna. Norii cern marunt picuri de ploaie. O linisite binecuvantata e peste sat. Doar firisoarele de fum din cosurile caselor invaluie cald stratul de frunze colorate. 

Sunt inca nauca pentru ca ultimile doua zile au fost tumultoase. M-au scos din rutina mea zilnica si oarecum monotona. Am vizitat un mic orasel de munte, incarcat de traditii, istorie si sfintenia manastirilor din jur, Targu Neamt, si parca m-am molipsit de spiritul ghidus a lui Creanga, am simtit vesnicia si spiritul parintelui Cleopa si m-am hranit cu bucuria de a trai a oamenilor pe care i-am cunoscut.

Au fost doua zile cu un amestec de informatie si bucurie, cunostinte noi si oameni noi, entuziasm si precautie, femei minunate dar si barbati care stiu sa le sustina in drumul lor de a schimba in bine ziua de maine, in misiunea lor de a lasa o lume mai buna copiilor lor. 

alaturi de prietena mea

Evenimentul creat de femei si pentru femei a adunat la un loc femei antreprenori, femei cu cariere de succes in diverse domenii, femei care ajuta alte femei pentru ca impreuna sa faca o lume mai buna. La eveniment au fost prezente si autoritati atat locale cat si centrale. Informatiile au fost diverse, bine structurate, cu propuneri punctuale dar si cu dezbateri constructive. Depre eveniment puteti citi mai multe aici. 

In prima zi, unul din subiectele dezbatute a fost practica elevilor din invatamantul dual dar si liceal, formarea lor practica astfel incat la finalizarea studiilor sa poata face parte din colectivul in care au invatat, implicarea antreprenorilor in acest proces dar si adaptarea legislatiei la nevoile atat ale antreprenorilor cat si a tinerilor.

Un alt subiect fierbinte a fost despre atragere de fondurilor, despre legislatia muncii dar si informatii financiare atat de necesare intr-un spatiu legislativ fluid, in continua miscare.

Mi-au placut mult prezentarile, femeile extraordinare care au venit in fata publicului pentru a spune din povestile lor, de a ne oferi un exemplu de dinamism, entuziasm si pasiune pentru ceea ce fac dar si pentru a vorbi despre piedici, obstacole si luptele lor. Despre doamnele care au facut acest eveniment posibil nu e nevoie sa spun ca au reusit sa faca sa para totul simplu si frumos dar doar cei ce stiu cata munca, daruire si organizare implica un asemenea eveniment se pot minuna de imaginile impecabile afisate la eveniment. 

Ca sa vorbesc despre fiecare in parte mi-ar trebui multe zile, multe postari si multe, forte multe superlative, acele superlative pe care nu le-am folosit ani de zile s-ar concentra in aceste postari. Probabil o voi face dupa ce emotiile se mai linsitesc si informatiile se vor sedimenta.

doamna Marcela si prajiturile ei

Ce pot spune azi, e ca am cunoscut o doamna cu o pasiune pentru dulciuri si nu numai. Am mancat cele mai bune prajituri in prima seara iar in a doua seara am intalnit cel mai pufos cozonac si cele mai aromate placinte cu branza. Daca ajungeti in zona nu ezitati sa o cautati iar daca sunteti din zona si aveti nevoie de dulciuri sau aperitive pentru un eveniment traditional sau mai pretentios nu ezitati sa o contactati. E o super femeie cu o mare pasiune pentru ceea ce face. Si e si modesta, de asta are nevoie sa vada ca acea pasiune e recunoscuta si apreciata. Au fost atat de bune ca am ignorat recomandarile medicului cu privire la dulciuri si am riscat o criza de hiperglicemie dar am luat si  la pachet. M-am gandit ca fiind sub influienta emotiilor zilei, aveam nevoie de dulciuri iar acea bogatie de texturi si arome au venit ca o incununare a zilei. A doua zi dimineata, linistita si vesela le-am incercat la cafea. Imi propusesem sa mananc doar una, cu alune si ciocolata dar gustul a fost atat de bun incat am mai incercat una si inca una pana s-au terminat. Ce am retinut e ca nucile aveau gust de copilarie. Seara a venit incet pentru ca asteptam sa gust cozonacul si placintele. Ma gandeam ca prajiturile au creat asteptari mari si ca cele doua produse traditionale le fac si eu bune si cum se intampla in aceste situatii, mai intervine si orgoliu. Toate gandurile mele au fost puse la colt cu prima gura de cozonac care se topea in gura. La placinte deja nu mai puteam fi atenta la nimic din jur. Erau super gustoase si aromate. Te duceau cu gandul la amintirile lui Creanga. 

Si ca o confirmare a faptului ca prajiturile au fost fantastice, Matei ma intreaba in seara asta cum putem lua si noi prajituri macar o data pe luna ca tare bune au mai fost.

Asa ca va recomand cu toata dragostea sa o cautati pe doamna Marcela la Grumazesti, Neamt pentru o experienta unica.