01 martie, 2022

Prima zi de martie

 Primavara a venit cu vânt şi vreme închisă. Aşa cum sunt gândurile noastre de câteva zile. Nici nu am scăpat de panica creată de măşti, certificate verzi şi numar de "pozitivaţi" că avem o panică mult mai mare: războiul. Buletinele de ştiri de pe orice post de televiziune abundă de ştiri panicoase. Noroc că românii sunt săritori şi printre ştiri panicate vedem şi mobilizarea generală pentru a-i ajuta pe cei plecaţi din calea armatei ruse. Cel puţin în zona noastră, a Moldovei, oamenii sunt foarte săritori. Vecinii mei, fac calcule că ar putea adaposti cel puţin câte o familie refugiată în gospodărie. Acea cameră de bună poate redeveni o camera de oaspeti pentru o mama cu copii plecată din calea urgiei. Am chiar vecini care işi amintesc de prigoana rusă din primul război mondial. Aşa ca fiecare ajută cum şi cu ce poate.

Din pacate empatia care de regulă mă ajută să îi înţeleg pe ceilalţi, acum m-a dărâmat. Nu sunt bună de nimic şi oricât evit ştirile în încercarea de mă proteja, subiectul e pe toate buzele. Măcar de ar fi vreme bună ca munca pe afara să mă ţină ocupata şi departe de toate emoţiile astea. Dar nu e. Şi se anunţă rece toată săptămâna. Bine ca în casă e cald. 

Mirosul freziilor primite de la soţul meu duminică, se amesteca cu cel al zambilelor ce se deschid in ghiveciul primit de dragobete. Din bucatarie nu vine nici o aromă. Cum nu ma simt bine, nu pot gati. Doar chestii rapide, care nu necesită multă atenţie sau implicare, si care bineînţeles că îngraşă :). Bine ca stocul de ceaiuri e mare şi variat. Merg de minune cu vremea rece şi focul din şemineu. Şi daca mai deschid şi laptopul pe netflix reuşesc sa mai şi zâmbesc.

Un moment de bucurie şi amuzament a fost cand a ajuns Matei acasa de la şcoală cu mărţişoare şi poveşti cu eleve. Maine avem runda a doua, la alta şcoala.
In gospodarie, am arat gradina, am pus ceapa timpurie pentru frunze şi am semănat salata şi spanacul. Usturoiul de toamnă are frunzuliţe, au început să apară şi urzicile. Am şi făcut un borş de fasole cu urzici. Găinile s-au pus pe clocit iar animalele au trecut prin deparazitarea de primavară. Aşteptăm vremea bună pentru a căra gunoiul de grajd în câmp şi pentru curaţenia de primăvară.  Florile de primavară au scos vârfurile frunzuliţelor afara. Cum se încălzeşte puţin vreau sa reorganizez straturile de flori. 

Nu am planuri pentru luna ce abia a început. Mă rog să fim sănătoşi si voioşi ca să putem face ce e necesar pe langă casă. Începe şi Postul Mare aşa că va fi o lună frumoasă de primăvară. 

Cum duminică am avut musafiri dragi de la depărtare şi am primit cadou o pereche de ghete sport, abia aştept vremea bună să putem merge iaraşi zilnic la plimbari lungi. 

Şi dacă am început postarea pe la prânz şi o termin seara, intre timp, colectia de flori de pe comodă s-a marit cu încă un ghiveci cu trandafiri roşii:


O primavara minunată tuturor!


20 februarie, 2022

Jurnal de final de februarie

 Aproape a trecut şi luna asta. Încă o săptămână şi pregătim mărțișoare. 
Afară e cald. Dar pițigoii mai anunță vreme rece. Trilurile lor sunt încă "cârpiți, cârpiți, cârpiți" chiar dacă pisicile nu mai caută căldura din casa, iar găinile își caută loc de clocit. Profit de vremea bună pentru a pregăti curtea de primăvară. Am curățat zmeura și am refăcut stratul deoarece are tendința de a invada grădinuța. Butucii de muri au primit şi ei atenția cuvenită pentru a scăpa de rugii uscați. Mai trebuie să fie poziționați pe spalier. Şi am 2 tufe care trebuie mutate când terminăm de amenajat suporţii. Şi tot ieri am tăiat toți butucii de vie bătrâni. Am redus la jumătate bolta de vie. Am lăsat doar trei rânduri de suporți. Pe mijloc vom planta vie tânără pe care o vom ridica pe boltă, pe o laterală avem zmeura și pe cealaltă urmează sa punem 2-3 butuci de mure. Iar pentru suprafață rămasă am făcut comandă de copaci. 
Am mai mutat niște flori. Va trebui sa reconfigurez un pic curtea după tăierea viei și a perilor bătrâni. Alunul e mai mare decât mă așteptăm așa că trebuie să mut tufa de bulgărași de alături. După ce încep să mut și să reașez, sigur mai vin idei noi. 
Astăzi m-am bucurat de febra musculara căpătată ieri și ne-am răsfățat un pic la cumpărături. Vițelul s-a învățat să iasă în curtea din față și "aerează" gazonul odată la câteva zile. Cât de curând va trece la grupa mare. Adică la căpăstru şi fără lăptic.
Doua găini harnice s-au pus pe scos pui iar purcelușii mici au plecat la casa lor. Au rămas doar purceluşele.
În ghivecele din casa a venit primăvara şi trebuie sa fac planificarea culturilor şi a grădinilor. 
Zilele următoare ar trebui sa schimb pământul din ghivece și curățenia de primăvară din curtea animalelor. Iarna asta nu prea am avut timp de odihnă. Am încheiat anul trecut în ritm de maraton și se pare că așa l-am început și pe acesta.
O săptămână minunată tuturor!


15 februarie, 2022

Cand bunul simt e confundat cu prostia

 

Stiu ca nu mai sunt vremurile de demult, cand bunicii ne invatau despre bun simt, despre respect ("sa respecti, mama, pe oricine ca pe tine te respecti") sau despre morala crestina ("sa nu faci rau cu buna-stiinta, mama, ca mai devreme sau mai tarziu ti se intoarce indarat"), dar parca te gandesti ca daca faci bine, bine vei gasi. Am constatat cu durere ca in ultimii ani e la moda tupeul si nesimtirea sau cum spunea un coleg de facultate: "tre sa le-o tragi tu primul ca sa nu ti-o trag ei". Dar acel coleg venea dintr-o casa de copii si ma gandeam ca nu a avut o bunica care sa il invete ce e bine. Nici prin cap nu imi trecea acum aproape 30 de ani ca asta va fi motto-ul societatii de astazi. In nici un caz ca voi intalni atitudinea asta la generatiile cu care am crescut eu sau oameni care au crescut in acelasi mediu ca mine, sau ca respectul se acorda celui cu gura mai mare sau care stie sa se certe mai bine. Nu ca nu as sti sa ma cert dar mi se pare injositor sa fiu nevoita sa ranesc ca sa fiu respectata. Mi se pare lipsa de respect fata de mine sa fiu nevoita sa spun lucruri care mie mi se par evidente, sa ating puncte sensibile doar ca sa ii arat celuilalt ca nu sunt proasta si ca vad, aud si stiu. Si asta pentru ca politetea si bunul simt e interpretat ca fiind prostie. Daca te-a ranit odata si nu ai ripostat ori esti proasta si nu ai vazut sau esti proasta si vrei sa pastrezi relatia indiferent de situatie. Oricum ar fi tot ca proasta esti vazuta. Si atunci esti nevoita sa lasi educatia deoparte si sa spui lucrurilor pe nume, oricat de evidente ar fi. Altfel situatia se va repeta. Daca te-a calcat odata in picioare (metaforic vorbind) si nu ai ripostat inseamna ca merge si o face inca o data si inca o data pana cand dai cu ei de pamant. Si atunci devii "bau-bau". Relatii care ar trebui sa fie armonioase, de sprijin si apreciere reciproca se transforma in pisica-si-porumbeii. Ati vazut vreodata cum se imprastie un grup de porumbei cand vine o pisica? Cam asta mi s-a intamplat mie cand am ajuns intr-un anume loc. Fiecare a cautat un loc unde sa se ascunda. Atat de penibila a fost situatia... De parca eram in Matrix si am luat pastila adevarului. Dintr-o data nimic din ce stiam nu mai era real.

Si nu odata ma intreb in ce lume va fi nevoit copilul meu sa traiasca. Mai ales cand il vad cum se loveste de cate un "cadru didactic" care, in zeci de ani la catedra si inca pe atatia in functie de conducere nu stie decat sa lovesca in loc sa sprijine si sa sustina un tanar la inceput de drum. Cum il stimulezi sa iti ramana in sistemul de educatie si sa mai faca si educatie de calitate daca tu il umilesti in fata colegilor de cancelarie? Sau cand faci santaj emotional? Noroc ca tanarul meu profesor preda la mai multe scoli si acolo sunt oameni de calitate.

Dar despre oameni care una spun si alta fac as putea scrie fara oprire pentru ca asta e in jurul nostru. Oameni care se pacalesc ca sunt buni cand realitatea e la ani lumina distanta, care inseala ca sa dovedeasca cat sunt de buni dar se victimizeaza cand vine "nota de plata", care sunt ipocriti si rai, care stropesc cu mizerii in tot ce, prin comparatie, le-ar reduce din stralucirea poleielii ieftine in care s-au acoperit.

De cele mai multe ori am impresia fie ca m-am nascut intr-o epoca gresita, fie ca chiar sunt proasta pentru ca cred in oameni, in bunatate, in respect si onestitate...

07 februarie, 2022

"Pacienta tacuta"

 Nu am scris niciodata despre cartile pe care le citesc. Dar asta mi s-a parut foarte buna. Citisem cateva recenzii bune despre carte. Chiar foarte bune asa ca atunci cand am gasit-o pe un grup am descarcat-o. Ieri, fiind duminica, am cautat ceva de citit. Teancul de fizica de pe birou nu mi s-a parut prea atractiv asa ca am deschis fisierul cu carti descarcate. Mi-am amintit titlu si am deschis-o din curiozitate. Era dupa masa de seara, pe la 18. Sotul avea ceva de facut si era in cealalta camera asa ca prima ora am citit din curiozitate/plictiseala. Apoi m-a prins. Atat de tare ca pana nu am terminat-o, pe la ora 24, nu m-am ridicat de la birou. Orice incercare a sotul de a ma atraga intr-o discutie s-a soldat cu mormaieli din partea mea. Cel putin ultima parte a fost extrem de intensa. Pe langa povestea destul de interesanta, cartea abordeaza relatia psihoterapeut-pacient. Descrie relatia dar si limitele acestei interactiuni si diferite ipostaze a acesteia. Autorul isi cladeste intriga pe efectele traumelor din copilarie. Cum o propozitie spusa intr-un moment de traire intensa poate "scrie" destinul unui copil... As putea spune ca mi-am gasit ceva raspunsuri intre randurile ei dar si ca m-a pus serios pe ganduri. Va mai dura cateva zile pana cand voi reusi sa fac ordine in ganduri si emotii dupa aceasta lectura. 

04 februarie, 2022

mame altfel...

Un articol gasit pe FB care mi s-a parut interesant:


 Multe femei devin mame pt ca-si doresc acel copil, ... altele din cauza presiunilor sociale și poate câteva din obișnuință....sau poate din întâmplare.

Te-ai întrebat vreodată cum sunt alese mamele copiilor cu dizabilități/ nevoi speciale? Eu mi-l imaginez cumva pe Dumnezeu cum stă deasupra Pământului și își alege cu multă grijă și după multă chibzuință instrumentele. Pe măsură ce observă, le dă indicatii îngerilor săi, care iau notițe într-un registru urias:

Într-un final îi spune un nume unui înger și surâde: ” Ei dă-i un fiu cu " nevoie speciale", pe care îl va numi Alexandru Alfred.

Îngerul e curios: Doamne, dar de ce ea? Credeți că e potrivită ?! Aș putea să dau un așa fiu unei mame care știu că nu-l va iubi ! ? Asta ar fi foarte crud! Dar oare va avea ea răbdare? întreabă îngerul.
Nu vreau să aibă prea multă răbdare, căci se va îneca într-o mare de disperare. Odată ce socul a trecut și s-a resemnat, ea va fi în stare să se descurce. Astăzi o privesc cu atenție: își iubește atât de mult copilul și nu are nevoie de compasiunea nimănui, e chiar foarte puternică, mai puternică decât crede. ...are multe defecte dar si calități atât de necesare pentru o mamă a unui copil " special ", mai puțin perfect. Vezi, copilul pe care i-l voi da va avea o lume a lui. Mama va trebui să-l facă să traiasca în lumea ei și ea în a lui... și asta nu e lucru ușor.
Ea e o femeie pe care o voi binecuvânta cu un copil mai putin perfect. Copilul ei va spune un singur cuvânt: ‘mama’. Pe lângă asta îi voi da altfel de bucurii. Îi voi permite să vada clar, lucrurile pe care eu le văd: indiferența, cruzimea, prejudecata – și-i voi da voie să se înalțe deasupra lor. Nu va fi niciodată singură. Voi fi alături de ea, în fiecare minut al fiecărei zile din viața ei, deoarece ea va face munca mea, ca și cum ar fi aici lângă mine. Va face munca mea atât ea , dar mai ales îmi voi face munca prin slujitorii Sfintei Biserici, prin harul lor si îndrumarea lor creștinească.

01 februarie, 2022

Jurnal de februarie (1)

O zi calduta. 
Chiar daca soarele nu prea si-a facut aparitia, zapada dispare incet lasand loc noroiului. Nici nu imi vine sa cred ca a trecut deja prima luna a anului.  A fost o luna linistita, cu odihna multa si multa atentie acordata casei. O luna in care am reusit sa reduc ritmul si sa lenevesc in zilele reci. O luna in care m-am bucurat de realizarile anului trecut dar si de directia in care mergem acum. Chiar daca tempereturile scazute nu au fost potrivite pentru lucru intr-un spatiu fara caldura, am reusit sa fac pasi mici si la proiectul initiat anul trecut - "hobbitul". Asa cum am reusit sa ma ocup si de lucru de mana. Si chiar de goblenul mic inceput iarna trecuta.
Februarie vine cu aceeasi intentie de a-mi incarca bateriile pentru ca primavara sa ma gaseasca odihnita si entuziasta. Iar daca in ianuarie accentul a fost pe incetinirea ritmului, februarie vine cu intentia de a mentine unui ritm constant, linistitor. As vrea sa pot citi mai mult si mai variat. Am descarcat cateva titluri interesante care mi-au starnit curiozitatea. La fel cum as vrea sa ma ocup mai mult de "hobbit" si de mine. Si cand spun de mine inseamna odihna, alimentatie, miscare, citit si lucru de mana. La capitolul lucru de mana am cam multe proiecte incepute si neterminate. Bineinteles ca am intocmit o lista lunga de bifat in februarie dar le voi lua pe rand si daca unele nu vor fi bifate nu e nici o tragedie pentru ca urmeaza martie :)).
Un februarie indragostit sa avem!

30 ianuarie, 2022

Bucurii de ianuarie - saptamana 4

Saptamana trecuta vremea a fost de iarna. Cu ninsoare de la varianta "cernuta" cu fulgi mici si desi pana la ninsoarea mieilor cu fulgi imensi de ziceai ca sunt bucati de vata de zahar ce dansau in vazduh. Temperaturile au fost in timpul zilei de iarna blanda in timp ce noaptea au coborat serios. Singurele activitati pe afara au fost cele pentru animale si pasari pe langa focul la afumatoare. Si rufe intinse pe sfoara. 

Matei a plecat la Iasi joi, dupa ore. S-a dus cu microbuzul si cu rucsacul in spate. Si sta toata saptamana viitoare. Are cateva examene cu prezenta fizica. Iar noi am inceput sa facem pasi mici spre primavara. Un pic de organizare, un pic de mestereala la utilaje, un pic de planificare si parca primavara nu mai e asa departe.

Coltisorul meu confortabil
Saptamana asta, coltul confortabil a fost scaunul din salon, din fata semineului.
Acolo am citit, am mai lucrat si uneori am visat. Cu radioul pe telefon pentru ca nu mai e limita la internet am bucatarit si lenevit. A fost o saptamana mai lejera. O saptamana in care chiar mi-am incarcat bateriile din toate punctele de vedere.
Dar nu am uitat nici micul meu birou cu agende si planificari. Si ceai, bineinteles.



Un proiect creativ

Nu stiu cat de creativa e carpeala dar cu asta m-am ocupat. A fost o saptamana rezervata acului pentru carpit si reparat. De la sosete de lana pana la tiv de pantaloni de curte sau reparat hanoracele sotului meu (agatate sau arse de scanteile de la flex) toate au primit atentia cuvenita. Si tot la creativitate, pentru ca vine februarie, am pus doua decoruri in dormitor, deasupra patului.
Tratatia saptamanii

Tratatia saptamanii a fost un ceai verde foarte aromat. Am luat o cutie de plicuri cu ceaiuri pentru cele 4 anotimpuri, iar cele de primavara si vara au fost cu cei verde. Pe astea le-am terminat, dar cele de toamna si iarna sunt cu ceai negru si le las pentru perioada cand voi reusi sa renunt la cafea de tot.
Apoi am facut tiramisu dupa o reteta de pe paprika tv.

Plante/flori

Zambila a obosit de atata floare si a avut nevoie de un pic de sprijin. Am gasit un pix terminat care se asorteaza cu floarea.
Nu stiu cum se numeste floarea dar a inflorit toata iarna in ciuda faptului ca pare fragila.
Narcisele cresc frumos:
Si am adus si o jardiniera cu muscate in casa:
Lumini si luminite
Felinarul parea cam trist doar cu stelutele albe si timide, asa ca i-am mai adaugat o instalatie cu leduri colorate. Mi se pare un pic mai vesel acum:





Grija de sineA

Nu stiu ce as putea trece aici. Faptul ca am depasit cu bine viroza de iarna. Sau poate ca m-am rasfatat cu o baie cu sare de magneziu pentru oase si muschi. Sau  ca incerc sa acord o atentia sporita orelor de masa, a cantitatii de cafea dar si a celei de apa.  Am redus cafeaua si nu din cauza pretului care a crescut cu 50% ci pentru ca 3 cesti pe zi erau un pic cam mult. Deocamdata am redus la o ceasca dimineata, ceasca de pranz am inlocuit-o cu ceai verde iar cea de dupa-amiaza am eliminat-o. Vreau sa fiu atenta la cantitatea de apa pentru ca am neglijat aspectul asta in ultimile luni si nu e bine. Asa cum am tot mancat in viteza si ce am prins si se cam vede. Nu reusesc sa fac un meniu saptamanal dar sunt multumita ca fac meniul pe fiecare zi, dimineata. Si as mai vrea sa reduc timpul petrecut la cumparaturi. Asta inseamna o oarecare planificare si de timp si de necesitati, dar o mare economie de timp si de banii (atat la benzina cat si la  cumparaturi). Saptamana asta am fost doar de 2 ori in oras dar as vrea sa mergem doar duminica daca nu avem vreun drum obligatoriu in timpul saptamanii.

Jurnal/recunostinta


Gainutele la micul dejun:
Pe Bobita il stiti. A crescut si acum e paznicul curtii gainilor.
El e Blue. Motanul cu ochi albastri. E putin ranit, probabil s-a batut cu un alt motan, iar locul lui e pe scaunul de langa semineu. A! Si ii place pernuta mov:
Ina, catelusa recuperata din cimitir ma insoteste peste tot. Verifica mancarea tuturor animalelor, si cand crede ca nu o vad mai fugareste cate un cocos.

Pe Brunetica o stiti din poza cu "culorile toamnei". Doar ea a mai ramas din acea serie. Doarme in paie si sta la mangaiat. Nu mananca pana nu isi primeste portia de alint.

Francois s-a obraznicit. Sare gardul sa bea apa cateilor. Pare mai buna decat cea din tarcul caprelor.









Smotocica s-a facut bine si doarme pe calorifer:



Mariuca e cea mai alintata capra. E tare mandra ca a fost la cursuri de matematica online. E caprita care merge dupa Matei.



Si seria mica de colorati. Ei au venit pe lume cu cateva zile inaintea craciunului. Sunt doar 3 dar unul e mai rusinos.



Vasilica a mai crescut. Inca bea lapte chiar daca a trecut de 4 luni.
Cam astea sunt bucuriile mele de ianuarie.

Daca v-a placut jurnalul "Bucurii de ianuarie" il puteti prelua pe blogurile voastre sau pe alte platforme folosind #bucuriideianuarie. Pentru mai multe detalii intrati pe blogul Irinei - Dulce Casa unde puteti lasa link pentru inspiratie. 

25 ianuarie, 2022

Ganduri de ianuarie

 Mai e putin si s-a terminat luna. Nici nu imi vine sa cred. Aveam de gand sa fac unele lucruri dar vremea rece si raceala m-a facut sa le mai aman un pic. Probabil pentru februarie daca vremea o sa fie un pic mai blanda. Ianuarie a fost pentru odihna. Cu greu am iesit din ritmul de maraton al ultimilor luni ale lui 2021. Decembrie a fost pe turatie maxima. 

Ce mi se pare frumos la zilele astea e increderea lui Matei in el. A inceput anul scolar cu o gramada de incertitudini si temeri. Temeri ce abia acum au inceput sa se risipeasca. Temeri ca nu e bun, ca o sa se descurce mai greu, ca nu va face fata la catedra. Venea cu un pachet de idei (culese in anii de scoala) despre munca la catedra care nu aveau nici o legatura cu realitate. Idei despre care am tot discutat in vara dar argumentele mele nu pareau deloc convingatoare. Asa ca l-am lasat sa se convinga. A inceput cu avant, cu idei noi, cu modalitati de predare interactive, dar a fost descurajat de unii directori incrancenati in metode. Si-a revenit pe final de an si, dupa un prim semestru, a invatat ca schimbarile se fac cu pasi mici si doar cunoscand ambele sisteme, ca poate tot ce isi pune in minte, ca "munca" nu e munca daca iti place ce faci si ca pe unii oameni mai bine ii lasi in ale lor decat sa ii contrazici. Imi place atitudinea lui si modul de abordare a diverselor situatii chiar daca se mai framanta pentru ce a zis sau a facut vreun director. Priveste situatiile cu multa maturitate si invata zilnic ceva nou. Ceea ce imi place.

Asa cum imi place si felul in care arata casa. La interior mai e nevoie de cateva corpuri de mobilier dar in mare e gata. Exteriorul in schimb are nevoie de multa atentie. Iar in curte... Fiecare an vine cu idei noi. Mai trebuie un copac, ar fi bun si un alt butuc de vie, o planta noua decorativa sau de mutat una, un strat de flori modificat sau infiintat. Odata cu primavara incep sa se vada schimbarile curtii si sa identific ce ar mai fi de modificat astfel incat micul nostru univers sa ne imbie la tihna sufleteasca.

Asa cum am mai spus, anul acesta as vrea sa fac si ceva schimbari profesionale. Doar ca depind de multi factori. Asa ca  le iau pe rand. Nu stiu inca cat timp va trebui sa aloc unor activitati si cat timp mai ramane pentru altele. Momentan sunt "sunt la incarcat", ca telefonul. 

24 ianuarie, 2022

Bucurii de ianuarie - saptamana 3

o zambiluta
primita de la sot




Saptamana trecuta vremea a oscilat intre primavara si iarna. A inceput cu soare  caldut de primavara si s-a terminat cu ninsoare si viscol. Duminica a fost zi de stat in casa langa semineu cu o gramada de ganduri si un iures de emotii. Urmeaza sa le iau la intrebari si sa le pun la locurile lor dupa ce inteleg ce le-a generat si unde ma vor duce. Poate ca si raceala a avut contributia ei. Mai ales in vremurile acestea in care panica e stare de fapt.
O bucurie fara "categorie" a fost, saptamana trecuta, fibra optica. Avem si noi internet stabil, care nu mai palpie ca fitilul unei lumanari aflate la final. Pot urmari un film, pot face o postare pe blog de la capat la coada fara pauze de incarcare a paginii.



Coltisorul meu confortabil

biroul
Saptamana asta, coltul confortabil a fost calculatorul. Locul unde am pregatit materiale pentru pustiul de la pregatire dar si cele pentru examenul de reintoarcere la catedra. Programa e mai simpla decat o tineam eu minte iar materia imi suna vag cunoscuta. Probabil mi-o voi aminti pe masura ce incep sa citesc.




Un proiect creativ

Husa taburetelui finalizata. Credeam ca o sa iasa un pic mai lunga dar inveseleste atmosfera camerei.








Proiectul impletit merge incet dar imi place cum se aseaza lucrul..







Tratatia saptamanii

Tratatia saptamanii a fost ceaiul Hapciu seara si salatele cu paste si peste. Nu ma dau in vant nici dupa peste si nici dupa paste dar cum lui Matei ii plac ambele am cautat retete noi. Asa am descoperit retete de salata. Mult mai usurele, cu ceapa cruda din belsug, necesara in perioada asta cu raceli de sezon, dar si cu diverse verdeturi.

Plante/flori

Un pic de iarna cu un pic de primavara: zapada, craciunite si narcise. Zambila de la sotul meu incepe sa infloreasca si sa imprastie arome de primavara chiar daca afara e iarna iar lumanarea noua, la borcan, de pe birou, e rosie si cu arome de scortisoara.


Cam asa sunt si eu: imi place iarna cu linistea ei dar astept primavara cu zumzetul revenirii la viata.

Lumini si luminite

 


Am pus o instalatie cu stelute intr-un felinar si am pastrat cateva decoratiuni de iarna in salon. Lumanarile nu lipsesc din peisaj. Imi dau o stare de bine. 





Grija de sineA

Saptamana asta grija de sine a fost de nevoie. Raceala inceputa duminica, abia acum da semne de sfarsit. Daca testul Covid nu ar fi iesit negativ as fi spus ca am toate simtomele noii variante: o seara cu febra, usturimi in gat, nasul infundat (de fapt tot capul dar e normal la sinuzita mea cronica) si o tuse usoara (probabil ar fi fost mai uracioasa daca nu eram pe tratament de astm) si ceva dureri musculare cauzate de spondiloza cervicala. Din fericire am descoperit un plasture la DM care a redus disconfortul muscular la doar o zi. Interesant plasturele, nu se incalzeste, nu irita si miroase a vanilie. Dar isi face treaba mult mai bine decat alte produse.

Jurnal/recunostinta

Sunt recunoscatoare pentru cei dragi care m-au protejat saptamana asta, pentru vremea buna si pentru prezenta unor oameni frumosi in blogosfera. 

Am simtit din plin protectia divina in toata viata mea chiar daca au fost perioade cand am crezut ca nu mai e. Am constatat mai tarziu ca era acolo, doar ca intr-o forma in care eu nu o vedeam. 


Daca v-a placut jurnalul "Bucurii de ianuarie" il puteti prelua pe blogurile voastre sau pe alte platforme folosind #bucuriideianuarie. Pentru mai multe detalii intrati pe blogul Irinei - Dulce Casa unde puteti lasa link pentru inspiratie. 

17 ianuarie, 2022

Bucurii de ianuarie - saptamana 2

 

Coltisorul meu confortabil

Saptamana asta, coltul meu confortabil a fost in salon. Mai ales ca acolo e cosul meu cu fire. Pentru urmatorul proiect colorat am ales tot un fir de bumbac dar rosu. Am si cateva bobine negre. Sper sa iasa un cardigan comod pe andrele.




Fotoliu e vis-a-vis de semineu. 










Un proiect creativ

Cum husa la scaun am terminat-o in cateva zile si de finalizat proiecte mai vechi nu prea am chef, am scos tot fire de bumbac din cos: rosii si negre. Sa vedem ce o iesi.

Tratatia saptamanii

Am primit de la sotul meu o canita noua si frumoasa. Am ramas tot la cafeaua cu frisca. Si pe finalul saptamanii frectii cu otet. Vineri si sambata a batut un vant nebun si mi-a venit "geniala" idee de a spala rufe mai mari (lenjerii, presuri...) ca se usuca repede. Lor le-a prins bine vantul dar mie nu...



Plante/flori

Narcisele din jardinniera au inceput sa scoata nasul afara si "nu ma deranja" s-a mutat langa calculator. Am tratat-o cu ceva ingrasamant poate se indura si face bobocei.

Lumini si luminite

 Mi-am luat o lumanare nou de la Dedeman, cu aroma de levantica. Si cei de la e-on ne-au facut cadou o noapte si o zi la lumina lumanarii. Noroc ca au fost pe rand pentru ca nu avem nici caldura daca nu e curent electric. Si era destul de caldut afara...

Grija de sineA.

Am avut o zi la coafor si una la cosmetica. Mi-am schimbat tunsoarea pentru ca parul se uscase tare pe varfuri de la soare, vopsea si praful din casa generat de renovari. Nu sunt foarte incantata de parul scurt dar creste repede... Si am descoperit o masca de fata cu efect de lifting. 

Jurnal

La capitotul intalniri cu mine si cu Doamne Doamne, pe langa jurnal, saptamana asta am admirat incapatanarea florilor de primavara de a razbi prin frig pentru a se bucura de soarele caldut de primavara. Si m-am bucurat de purcelusii mici care au iesit pentru prima data la soare. Pana si vitelul a evadat de cateva ori din grajd pentru a zburda la soare.


Daca v-a placut jurnalul "Bucurii de ianuarie" il puteti prelua pe blogurile voastre sau pe alte platforme folosind #bucuriideianuarie. Pentru mai multe detalii intrati pe blogul Irinei - Dulce Casa unde puteti lasa link pentru inspiratie. 

14 ianuarie, 2022

a vrut sa fie "cineva"

 Stiti acel moment cand un cuvant sau o propozitie auzit undeva iti limpezeste ceata in care te ratacesti de ani de zile? Cand acel cuvant/propozitie/fraza iti raspunde la mii de intrebari puse in ani? Cand stii, fara nici o umbra de dubiu ca trebuie sa pui punct? Ca acolo nu mai e nimic. Nimic de care sa te agati ca sa poti spera.
Prima data mi s-a intamplat cand am decis sa divortez. Ne certam. Trebuia sa mergem la o nunta si cumva, asta ii dadea peste cap planurile "domnului". Chiar daca planurile noastre erau facute cu luni in urma. Probabil una din amante era in zona si avea nevoie de timp liber asa ca a provocat o certa din nimic. Stiam ca se va sfarsi cu el plecand si izbind usa dupa el. Va inchide telefonul si pana seara nu voi reusi sa dau de el. Mai mult, va ignora cu desavarsire obligatiile zilei cum ar fi faptul ca trebuia incheiata o lucrare si platite salariile. Va reveni seara, linistit ca si cum imi face o favoare, facand tot felul de mofturi si insotindu-ma la nunta cu o fata de martir. Trecusem prin scenariul asta de prea multe ori ca sa nu il recunosc.  Nici nu mai avea importanta ce imi reprosa. Incepea cu un amanunt banal apoi trecea la "epitete" coplesitoare la adresa mea. Nu stiu exact care a fost "declicul" dar fata de alte dati nu am mai reactionat. Stateam pur si simplu si il priveam. Ma intrebam ce cauta el acolo, in casa mea, si cu cine vorbeste. S-a oprit, s-a uitat la mine, a injurat ("imi bag.... in firma si in casa ta") si a plecat izbind usa. Am sarit de parca eram pe arcuri. Nu stiu cand am ajuns la usa si i-am dat replica, urat si tare. Din acel moment nimic nu a mai fost la fel. Nimic din ce spunea nu ma mai atingea chiar daca gasea moduri extrem de ciudate de a ma atinge fie verbal sau comportamental.  Mai erau momente cand ma gandeam ca poate casnicia noastra merita inca o sansa, dar avea el grija sa ma faca sa regret pana si gandul. A durat 8 luni pana cand s-a decis sa divorteze in liniste. Nu am vrut balacareala publica asa ca a fost nevoie de timp sa gasesc solutia pentru un divort rapid si in liniste. Dupa care am refuzat sa mai vorbesc sau sa aud de el. Am plecat din viata lui inchizand usa. Incet si definitiv.
Asa si acum. Si tot un barbat dar din fericire nu sotul meu:
- Intotdeauna mi-am dorit sa fiu cineva. Si cum fata nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor, macar baiatul.... 
In prima faza nu am inteles. Ce treaba are ce ai vrut tu sa fii cu ce sunt copii? Credeam ca a trecut de faza asta cu ani in urma si ca varsta vine cu o oarecare intelepciune....
Apoi m-am intrebat cum poti compara copiii intre ei. Fiecare are felul lui de a fi. Fiecare are calitatile lui asa cum fiecare are drumul lui. Fiecare si-a luat propriile decizii. Fiecare e multumit cu viata sa. Au familiile lor, copiii lor. 
Cum sa ii compari? 
Care sunt criteriile? 
Si cum sa mergi pe ideea de a inlatura pe unul din ei pentru ca nu s-a ridicat la ce? 
Care e nivelul? 
Cine a stabilit acel nivel? 
Si pe ce criterii?
Apoi mi-am amintit un banc cu un baiat care cere in casatorie o fata. Ea il intreaba:
-Mercedes ai?
-Nu! Dar....
-Casa cu mansarda ai?
-Nu! Dar...
-Bani in cont ai?
-Nu! Dar...
-Atunci nu ma pot marita cu tine! Si fata pleaca...
Baiatul, cu inelul cu diamant in mana termina in soapta propozitiile incepute: 
- Mercedes nu am pentru ca am un Porsche si Ferrari, casa cu mansarda nu am pentru ca am un castel si nici bani in cont nu am pentru ca detin banca.... 
Cam asa e si cu nivelurile astea. 
Uneori nu vedem decat ce putem vedea.
Atat se poate... 

10 ianuarie, 2022

Jurnal de ianuarie (2)

sursa: pinterest
 Dupa ziua de ieri cand ceata si norii ne-au molesit, ne-au deprimat si ne-au trimis la leneveala si somn, astazi, ziua a inceput cu fulgi pufosi care dansau lin si s-a finalizat cu un vant rece si uscat. Si astazi am fost moldoveanca cu trei viteze (incet, pi loc si diloc) dar fara a ma simti vinovata. Nu am bifat nimic pe lista facuta dimineata asa ca o voi transfera pe ziua de maine. Sper ca maine sa gasesc si celelalte viteze in ciuda durerilor musculare si articulare. 
Hoinarind pe internet am constatat ca ma atrag fotografiile cu amenajari in roz. La finalul anului trecut, cand ma uitam dupa idei de amenajare dar si dupa decoratiuni am fost atrasa de roz si griuri prafuite. A fost o mare surpriza pentru mine pentru ca, de cand ma stiu, am cautat nuante de maro atat in decor cat si in haine. Mi se parea culmea indraznelii o nuanta de portocaliu sau de rosu (despre rosu unghiilor mele am mai scris). Pana si nuantele lacurilor de unghii au fost mereu "aluna" sau "capucino". Zilele trecute am citit o postare a unei mamici care nu si-a imbracat fetele in roz cand erau mici dar care, ajunse la maturitate erau inconjurate de roz. Nici eu nu am avut roz in copilarie. Pe de o parte pentru ca nu am avut camera mea iar pe de alta parte am fost cam "baietoi" asa ca nu prea se potrivea rozul cu mingea. Nici acum nu cred ca mi se potriveste la haine dar ma apropii de varsa cand unii spun ca am putea da in mintea copiilor iar altii cred ca ne putem permite sa nu mai tinem cont de sabloane si etichete. Asta nu inseamna ca voi trece la volanase roz :). 
Si daca tot am adus vorba de etichete, la finalul anului trecut mi-am facut comanda de o rochie de lana, model la care nu era disponibila decat culoarea mov.  A venit dupa revelion, cand am mai primit si o bluza superba, lunga in aceeasi nuanta si un pulover cu guler rulat tot in aceeasi nuanta. Mare mi-a fost surpriza cand, cautand ceva informatii pe net am descoperit ca s-a stabilit culoarea anului 2022 ca fiind nuanta lavandei. Si iata-ma in trend fara sa vreau :)... 

09 ianuarie, 2022

Bucurii de ianuarie - saptamana 1

 Provocarea aceasta o gasiti pe blogul Irinei - Dulce Casa. E o modalitate de a privi aceasta luna complicata cu bucurie. Dupa magia lui decembrie, ianuarie pare sters si tern doar daca il lasam. Orice luna are magia ei. Trebuie doar sa vrem sa o vedem si daca o imparasim cu ceilalti magia se multiplica.

E mai greu pentru mine pentru ca prefer cuvintele in locul pozelor si nu am deprinderea de a imortaliza momente in fotografii dar o sa ma stradui. Sper ca pana la finalul provocarii sa reusesc sa prind cat mai multe momente minunate.

Coltisorul meu confortabil

Inca nu am un birou al meu dar am o masa a masinii de cusut Ileana pe post de birou si e plasat langa calorifer. Cum saptamana asta a fost cu multe sarbatori, coltul meu de relaxare a fost la birou, unde mi-am actualizat /organizat caiete, liste, agende... Aici imi incep ziua planificand si tot aici o termin, bifand liste dar si cu ganduri puse pe hartie.





Un proiect creativ

Nu prea sunt culori de iarna dar simteam nevoia sa lucrez cu bumbac asa ca am cautat resturi de fire pe care sa le adun intr-o husa colorata pentru taburetul "biroului" meu improvizat. E un model simplu care nu necesita o foarte mare atentie si pot lucra chiar si privind un film la tv.



Tratatia saptamanii

Saptamana aceasta m-am alintat cu cafea cu frisca si fulgi de ciocolata. Fie ca e cafeaua de dimineata sau cea de la pranz fara cofeina, ceasca a avut spuma alba si fulgi de ciocolata. Uneori si seara a venit cu ciocolata calda cu frisca si fulgi.






Plante/flori

Am plantat bulbi de narcise dar nu au iesit inca asa ca ma bucur de bambusul de pe micul meu birou, de florile curgatoare din baie, si de craciunita care nu vrea sa infloreasca (ar trebui sa o mut mai langa geam)


Lumini si luminite

Nu am strans inca luminile de afara. Chiar daca le aprindem doar seara cateva ore mai pastrez un pic din atmosfera festiva. Lumanari sunt prin toate camerele, fie colorate, fie parfumate, iar in salon am un felinar luminat de o instalatie. 

Grija de sine

Aici mai am de lucru. Am inceput un program de stat in planche, incerc sa ma aranjez in fiecare dimineata dupa intalnirea din grajd cu vaca apoi baile cu spuma (si sare de magneziu pentru incheieturi :))) ) si cateva piese noi de imbracaminte.

Jurnal

Nu prea reusesc sa scriu zilnic dar pe langa acel jurnal zilnic, am si unul mai de suflet unde imi notez gandurile. Acolo analizez emotiile legate de evenimentele zilei si ma stradui sa multumesc pentru micile bucurii de peste zi. Iar de ceva vreme, am integrat in rutina de dimineata aprinderea unei lumanari pentru fiecare din casa careia ii adaug o rugaciune de multumire si una de "grija" pentru fiecare.


Daca v-a placut jurnalul "Bucurii de ianuarie" il puteti prelua pe blogurile voastre sau pe alte platforme folosind #bucuriideianuarie. Pentru mai multe detalii intrati pe blogul Irinei - Dulce Casa unde puteti lasa link pentru inspiratie. 

08 ianuarie, 2022

Jurnal de ianuarie (2) - directii si intentii

Ziua de azi a inceput cu ger si un vant rece si uscat. As putea sa ii zic crivat? Daca era si un pic de zapada ar fi fost o zi autentica de iarna. 
Dar stand in casa, la caldura ziua arata frumos. Numai buna de "gospodarit". O lumanare parfumata si o muzica antrenanta face ca ziua sa fie frumoasa. Iar o cafea cu frisca ma imbie la introspectie si visare. Mai ales ca abia acum am reusit sa ma deconectez un pic de la nebunia de sfarsit de an. Un pic de odihna, un pic de leneveala si un pic de "odihna activa" si incep sa imi revin. Nu am planuri pe 2022. Asa cum nici pe 2021 nu am avut dar as vrea sa schimb cate ceva in rutina mea. In primul rand imi doresc sa fiu un pic mai ordonata. Odata cu renovarile din casa si cu mobila noua cred ca e mai usor de intretinut ordinea in casa. Apoi imi doresc sa fiu un pic mai ordonata cu mine. De exemplu sa ma imbrac dragut chiar daca nu ies din curte si sa ma aranjez un pic (un pic de rimel, un luciu de buze, un cercelus) in fiecare dimineata. Face tare bine la moral. Apoi as vrea sa citesc mai mult anul asta. Atat "siropele" relaxante cat si chestii mai serioase care solicita un pic intelectul. Activitate de care nu am fost in stare pe finalul anului trecut. Seara adormeam in drum spre pat iar duminica nu reauseam sa ies din ritm asa ca ne relaxam la o plimbare cu masina. Si la capitolul asta as vrea sa lucrez un pic anul asta. Am cateva obiective turistice in zona pe care as vrea sa le (re)vad. Si cum finalul de an a fost cu oboseala multa care s-a concretizat in mancat mai mult si mai consistent, ianuarie vine inevitabil cu o (re)ordonare alimentara si un pic de miscare organizata. Mai concret cu plimbari lungi cand vremea o permite si o aplicatie pe telefon cu exercitii fizice timp de 5-10 min pe zi pentru tonifiere/definire. Si daca vorbesc despre tonifiere, as vrea sa imi tonific un pic si creierul in vederea intoarcerii la catedra. Ma gandeam la o norma partiala ca sa nu imi ramana in urma activitatile gospodaresti si sa pot integra in program si proiectul inceput anul trecut. Proiect ce ar avea moment de lansare in primavara asta. Dar deocamdata e doar un gand si depinde de multi alti factori. 
Si tot la intentii as trece si finalizarea proiectelor handmade incepute. 
Un week-end frumos tuturor!

07 ianuarie, 2022

Jurnal de ianurie (1)

 Prima saptamana a noului an a inceput cu o primavara frumoasa. Normal ca am facut treaba pe afara incercand sa mai recuperez din restante. Am scos bulbii de gladiole, am curatat straturile de flori si am curatat gradinuta din fata casei pregatind-o pentru recolta timpurie de ceapa si verdeata. 
Ziua mea de nume m-a gasit obosita si molesita de lapovita de aseara. Si ieri, profitand de ziua de toamna tarzie am strans decorurile si brazii de craciun. Si asta a dus la o noua asezare prin salon. Oricum mai sunt de scos din cutii decoratiuni depozitate inainte de renovare carora ar trebui sa le gasesc loc. 
Anul asta mi-am pregatit in timp record fisierele de organizare financiara, agendele si caietul de programari al sotului meu. In plus mi-am achizitionat si un planner saptamanal de birou si unul magnetic care sa inlocuiasca notes-urile pentru listele zilnice. 
In plus, am pus in jardiniera bulbii de narcise cumparati prin octombrie si rataciti prin cutii. Deocamdata sunt in bucataria de vara urmand sa le gasesc loc pe un pervaz in dormitor.
Azi a fost rece si cu un pic de ger dimineata si seara. Peste zi ne-am bucurat de un soare superb cu dinti. 
Pisica mica a fost muscata de un catel acum 2 zile si azi a dat semne de revenire dar a stat doar in pat la Matei. Ieri se tot ascundea prin casa.
Acum cateva zile ne distra cu pozitiile sale de somn: