Ma bucur si sunt recunoscătoare pentru provocarea de octombrie. E o perioada atat de aglomerata si obositoare incât am nevoie de o ancoră care sa imi aminteasca sa las sufletul să mai respire iar lumanarea parfumata aprinsă in salon asta face.
Cum iti dai seama ca esti obosita sufleteste? Păi faci doar prostii: de la spart, scapat din mana, uitat ce aveai de facut, ars cu fierul o haina, toate aparent din neatentie de fapt e o lipsă de concentrare pe momentul „acum”. Si cum te odihnesti? Iei o pauza fie doar mentala cu o rugaciune sau o afirmatie pe care o repeti până o simti ca o vibratie undeva pe corpul fizic, fie lasi totul si faci ceva ce iti face placere si te relaxeza: un film, o carte, lucru de mana, o cafea cu o prietena, o sedinta la masaj/cosmetică/sala sau o plimbare. Mai e si acel moment de oboseala fizica dar perpetua pentru ca tu tragi de tine incă putin si inca putin. Asta se manifesta cu simptome sau dureri fizice: dureri de burtă, stranut, febră sau alte dureri care te trimit la o pauza fizică. De multe ori si astea se pot rezolva cu o pauza de somn sau de relaxare. Cred ca pentru asta a creat Dumnezeu duminica: sa luam o pauza de la toate si sa ne relaxam atat fizicul cât mai ales sufletul. Ca de la suflet pleacă toate. Cu cat e mai linistit si mai bucuros cu atat toate se intampla in jurul nostru mai cu usurință si cu bucurie, cu cat suntem mai catraniti si plini de griji, vinovație, neputință, ranchiuna, invidie si altele cu atat viata e mai grea si mai cu obstacole. Si pentru asta ne-a dat Dumnezeu recunostința, credinta si iubirea.
Si cred ca acea lumanare aprinsă ne poate reaminti de recunostință pentru că multumim pentru caminul nostru, credință pentru că credem ca va fi bine si iubirea cu care ne umplem casa să o putem transforma intr-un cămin.
