Noiembrie 20

 

O zi... urata. Foarte urata. Si nu ma refer la vreme. Vremea a fost frumoasa.
I-am facut bunicii la cimitir o mica pomenire de 5 ani. Ca dupa vremuri. Cateva pachete, o coliva cu chec si negresa de post, doua ghivece cu dumitrite si o slujba restransa. Macar nu a plouat ca acum 5 ani. Multe amintiri si nu toate frumoase. Apoi a venit un moment si mai urat. Un moment din care ar trebui sa inteleg odata pentru totdeauna ca sunt locuri unde nu ma mai regasesc. Sau locuri unde nu mai sunt dorita. De-a lungul timpului am tot incercat sa gasesc motivatii care sa justifice unele comportamente. Astazi in schimb am auzit lucruri pe care nu credeam ca le voi auzi vreodata. Sau ca nu le voi auzi de la acei oameni. Si totusi le-am auzit. Iar motivatia a fost la ani lumina de cele gasite de mine. Una veche de cand lumea: banii. Stiam ca banii leaga si dezleaga prietenii dar credeam ca unele legaturi de familie nu sunt conditionate de bani. Se pare ca sunt. Si unii si-ar vinde si mama si fiica pentru bani. Si apoi se plang de cat de oropsiti de soarta sunt. Si cum eu am prostul obicei de a spune ce gandesc mai ales in confruntari directe clar ca nu sunt o persoana comoda. Si am si o memorie fantastica. Tin minte propozitii, fraze, expresii fara sa vreau si care ies la iveala cand sunt nervoasa sau calcata pe bataturi. Cum se zice ma bat cu cuvintele celuilalt. Deci clar ca sunt nedorita in locuri in care barfa si plansul pe umarul unuia si altuia e ocupatia principala. Si daca celalalt e si ipocrit si "fudul" am un arsenal intreg de care ma pot folosi la nevoie.  Din pacate, daca de obicei ma controlez si plec, din bun simt, cand spiritele se incing, astazi paharul s-a umplut si mi-am permis sa spun ce simt. Am descarcat tot bagajul emotional pe care il duc dupa mine de ani de zile. Mi-am permis sa ma simt eliberata de orice datorie sau obligatie cand am auzit reprosuri pentru perioadele cele mai grele din viata mea. Se pare ca mi-am permis sa fiu egoista in momente cand eu habar nu aveam daca voi mai prinde urmatorul rasarit. Recunosc ca atunci, in momentele grele, incercam sa fac haz de necaz pentru ca era singura modalitate de a nu ma gandi la ce imi va aduce urmatorul rasarit. Uneori perspectivele erau atat de sumbre incat ma ingrozeau. Si atunci radeam. Cautam situatii amuzante de care sa ma agat intr-o speranta surda ca rasul meu va speria acele posibilitati ingrozitoare. Asa cum am cochetat de nenumarate ori cu ideea de "a pleca dincolo", de a evada din lumea asta. Au fost momente cand credeam ca "plecarea" mea ar fi rezolvat multe dintre problemele care ma inconjurau. Au fost si situatii cand am incercat sa "plec". Dar in ultimul moment a existat ceva care a schimbat cursul evenimentelor. Si nu am facut "publice" acele scapari pentru ca nu voiam mila nimanui. Asa cum nu m-am plans ca imi e greu ca sa nu ii impovarez pe ceilalti. Dar speram ca am oameni langa mine care ma cunosc, care ma iubesc, si care vad dincolo de masca pe care o afisam. Si am avut. Dar nu pe cei pe care credeam eu ca ar trebui. Se pare ca in toate acele perioade ingrozitoare din viata mea, oamenii de care vorbesc astazi, nu numai ca nu mi-au fost alaturi, nici macar nu le-au vazut. Erau atat de preocupati de ei, de imaginea lor in societatea in care traiau incat au pierdut din vedere esentialul: omul de langa ei. Iar astazi mi s-a amintit cat de tare i-a durut pe unii nu durerea mea ci faptul ca au pierdut bani atunci cand eu pierdeam lucruri mai importante, cele care nu se pot cumpara sau cuantifica in bani.

Postul acesta a inceput cu revelatii. Si nu din cele mai placute. Sau sa le spun ispite?
Dar ca de obicei, in asemenea situatii, ma retrag in locuri in care sunt apreciata si iubita si ignor orice persoana frustrata si nemultumita de tot ce o inconjoara.  Viata e atat de frumoasa si de pretioasa incat nu trebuie pierduta nici o clipa. Mai ales ca suntem in postul craciunului. Un post al bucurie care face trecerea spre cea mai frumoasa perioada a anului - sarbatorile de iarna.

noiembrie 19

O zi rece de toamna. Cu multi nori si ceva stropi de ploaie. O altfel de zi. Mai de suflet. Cu activitati pentru suflet si amintiri. Multe amintiri. Dar despre astea poate voi putea scrie intr-o postare viitoare... 

Dar pana atunci am gasit postari mai vechi:
- acum un an
- prin 2011
- 2019
Sa aveti un final de saptamana linistit si o sarbatoare minunata!

Noiembrie 18

 O dimineata mohorata si rece. E ceata si miroase a iarna. In casa arde focul. Inca e racoare asa ca sosonii si salul insotesc cana de cafea. Au ajuns si siropurile-arome de cafea, am mutat si expresorul din bucataria de vara in cea din casa asa ca mirosul de iarna a invadat si casa. Ca sa nu spun ca ieri am asezat instalatia cu globuri de zapada pe grinda din salon. Are nevoie de o prelungire la stecher dar imi place mult cum arata. Probabil voi schimba si tema ghirlandei din brad artificial pe care o pun de obicei la grinda din rosu-auriu in alb-argintiu. 
Ieri am mai facut un pas mic la amenajarea din casa: lacuit grinda si dat startul la vopsit usi. Prima a fost cea de la baie. Urmeaza cea de la bucatarie astazi... Baietii au pus tapetul din salon si au luat materialele pentru glafurile de la camera lui Matei. Asa ca de maine intra camera lui in renovare. Nu a intrat mai devreme pentru ca astazi, mai pe seara, are un examen partial. Nu stiu ce mai bucura mai tare: sarbatorile de iarna sau acest drum spre sarbatori. 
Cand eram mica, tata isi gasea ceva de renovat/schimbat in saptamana anterioara sarbatorilor. De cele mai multe ori cand mama se apropia de finalul curateniei. Si o luam de la capat in ultima zi. Probabil de acolo am ramas cu pitici pe creier ca trebuie sa pun perdelele si covoarele in ajun. Dar se pare ca am ramas si cu obiceiul de a reamenaja in apropierea sarbatorilor. Oricum la tara se da cu var in casa in preajma sarbatorilor deci m-am integrat :). 
O zi spornica si vesela tuturor!

cam asa ar trebui sa arate ghirlanda mea 

Noiembrie 16

 O zi de platit facturi care s-a transformat intr-o nebunie de cumparaturi. Am nimerit intr-un magazin cu produse chinezesti. Cautam un banal batator de covoare. Cel vechi a cedat nervos si se odihneste in tomberonul de reciclabile. Si cum am trecut de jumatatea lunii noiembrie vanzatoarele erau ocupate cu asezarea pe rafturi a decoratiunilor de craciun. Asa ca ... am umplut cosul. Chiar am fost nevoita sa il las la casa ca sa pot vizita toate raioanele. Apoi am intrat intr-un supermarket si m-am oprit la un stand de reduceri unde am mai pus o decoratiune in cos. Am mai intrat intr-un magazin mare si pe langa produsele din lista, m-am "lipit" de niste forme de silicon, bezele si un organizator de cosmetice - ideea sotului, ca eu nu m-as fi uitat dupa asa ceva. Nu am asa multe cosmetice si le tin fie in baie in "borcanase" fie intr-un sertar cu maruntisuri. Dar mi-a placut ca s-a gandit el.  Am ajuns acasa foarte obosita de la aglomeratia din magazine si din trafic dar foarte incantata de "achizitiile" mele:

papuci de casa

o coronita cu Mos din panza

 

 

 

un bradut metalic

o lumanare din plastic cu baterii (am luat 2 pentru zona cu tavanul inclinat unde nu pot aprinde lumanari pentru ca se afuma)

instalatii cu baterii

si instalatie cu globuri cu "zapada" pentru grinda din salon

Cam asta a fost ziua mea de "marti".

O seara frumoasa!

Noiembrie 15

 A fost o zi aglomerata si cu multe bucurii. Am inceput ziua cu o cafea bauta pe jumate si in fuga. Apoi am trecut la bucatarie. Am avut iarasi oameni la treaba care aveau nevoie sa fie hraniti. Ciorba de cartofi, orez cu legume si pentru ei friptura de pui. Ibricul de cafea a poposit pe aragaz de cateva ori. Intre timp s-a terminat de adus porumbul de pe camp, atat stiuletii cat si strujenii. Eu m-am ocupat de rufe (spalat, intins), de vase si am incercat un pic de ordine prin curte printre timp. Prima bucurie a venit pe la pranz. A ajuns comanda lui Matei cu proiectorul. S-a asezat pe covor si l-a montat si a trecut la testare. Bucuria de pe chipul lui a fost mai importanta decat orice. Parca era un pusti de cativa anisori cu o jucarie noua. Fiecare apasare de buton venea cu un nou zambet si un nou curcubeu in priviri. Apoi a pus si muzica. Ambientala. Si la final a spus ca e musai sa il monteze in salon pentru ca stelutele de pe tavan ar merge cu focul din semineu. Am zambit:

- Ar merge bine alaturi de cosul cu sosete de carpit... si am plecat la treaba. L-am lasat cu luna, cu stelutele si cu muzica lui ambientala.

Nu a trecut mult si a ajuns si comanda cu siropuri pentru cafea. I-am facut una fara cofeina la expresor, cu sirop de irish si cu multa spuma de lapte: alt curcubeu pe fata lui.

- Parca merge altfel invatatul acum! 

Un pic mai tarziu am dat de el in curtea din spate spargand lemne:

- parca invatai?!

- iau o pauza! Sa oxigenez creierul!

Intre timp a aparut si sotul meu cu un zambet mare pe fata:

- Am turnat pardoseala in biroul tau de la firma! De saptamana viitoare poti amenaja. 

Amenajarea inseamna mutat mobila din camera lui Matei. La el trebuie sa ajunga mobila lui noua iar la cea veche trebuie sa ii dau o noua functie.

Ziua s-a incheiat cu cate o farfurie de fasole cu pepene murat. Iar seara e cu ceai aromat, filme de craciun, liste cu pozitii bifate, zambete si mici bucurii...

noiembrie 14

 De regula duminica e zi de odihna. Fie e activa si atunci plecam la plimbare sau la cumparaturi, fie e pasiva si se lasa cu citit sau filme. Azi in schimb e zi de organizare si de (re)facut liste. Am facut ceva comenzi cu plata la livrare care intarzie si trebuie sa pun banii deoparte ca nu cumva sa raman fara. Apoi mai avem de platit cateva arenzi la teren si am de refacut calculele. Marti e zi de platit facturi si vreau sa le centralizez. Lista de "trebuie" pentru activitatile de toamna are nevoie de actualizare ca si cea cu "trebuie" pentru reamenajarea casei. Iar la final as vrea sa initializez (ca la programele IT a lui Matei) lista cu "trebuie" pentru postul Craciunului. 
Asa ca mi-am facut o ciocolata calda alba intr-o cana de craciun, am pregatit pixurile si culorile, jurnalele si planurile si la treaba. Ma tenteaza ceva colinde romanesti dar cred ca voi merge pe cantece de craciun in engleza. De la Matei din camera, deja se aud cantece cu clopotei in diverse limbi (poloneza, ceha, germana....). 

In semineu focul trozneste vesel, am aprins si o lumanare parfumata iar din cuptor miroase a caramel de la crema de zahar ars.
In postarile precedente spuneam ca provocarea de noiembrie are si un rol terapeutic pentru mine. Cautand zilnic teme si imagini pentru postarea zilei, am reusit sa ma scutur de noianul de griji si scenarii pesimiste in care ma adanceam pe zi ce trecea. Prinsa in vartejul de "trebuie" la care se adauga stirile pesimiste, scenarii in care am putea functiona oarecum normal si problemele celor din jur pe care le ascult zilnic, nu reuseam sa mai vad frumusetile fiecarei clipe. Si ca in povestea celor 2 lupi, hraneam doar lupul negru (cu griji si nevoi) si nu prea imi  mai ramaneau resurse sa il hranesc si pe cel alb (cu bucurii marunte). Cumva, postarile zilnice m-au ajutat sa il tin doar pe cel alb in forma asa ca ii multumesc din nou Irinei pentru provocare dar si Mihaelei si celorlalte bloguri care s-au alaturat provocarii.
Si daca tot am amintit de  Irina, ieri am incercat reteta ei de dovleac umplut. A iesit foarte buna si a fost apreciata de baieti. Mai am un dovlecel portocaliu mai mic pentru o varianta de post. 

Afara s-a lasat rece. Soarele s-a ascuns si vine un aer rece, de zapada, de pe munte.
Pe bloguri am gasit deja articolele despre craciun pe care le atasez pentru inspiratie:

https://thesassybarn.com/2019/12/25/diy-swags/

https://blog.balsamhill.com/b/christmas-tree-professional-decorating-tips/

https://www.craftberrybush.com/2021/11/diy-amber-glass-christmas-ornaments.html

https://www.ellaclaireinspired.com/cheap-christmas-ornaments/

https://www.ellaclaireinspired.com/diy-vintage-santa-ornament-free-printable/

https://inspiredbycharm.com/diy-paper-star-garland/

https://www.frenchcountrycottage.net/2021/11/vintage-christmas-ornaments.html

https://handmadefarmhouse.com/7-inexpensive-christmas-decor-ideas/

https://www.zevyjoy.com/my-home/how-to-decorate-for-christmas-on-a-budget/

https://cityfarmhouse.com/2021/11/botanical-christmas-village.html

noiembrie 13

 O dimineata rece. Temperatura a scazut sub zero grade. O bruma groasa si un pic de ceata. Miroase a toamna tarzie. 
Au fost 2 zile nebune, cu oameni la treaba, in care mi-am baut cafeaua printre treburi. Joi mai aveam cafea in cana si seara. Seara in care am adormit pe la 8 seara cu pisicuta langa mine. M-a trezit sotul pe la 12 sa ma schimb in pijamale si sa facem patul... 

Dar am terminat de recoltat porumbul stiulete. Mai trebuie adus acasa luni. 

Lista cu "de facut" se scurteaza cu fiecare zi. Abia astept sa terminam si renovatul ca sa ma ocup in liniste de decorurile de craciun. 
Saptamana asta am descoperit in oras un loc unde cafeaua e cu arome si spuma de lapte cu un pret pe masura. Dupa ce m-a alintat sotul cu o cafea mare, spumoasa si gustoasa mi-am facut comanda de siropuri cu arome pentru cafea. Le asteptam pe luni. Doar ca incepe postul acusica si nu stiu daca pot face spuma de lapte vegetal. Dar o sa incerc.

Oricum postul acesta e cu mult, mult peste asa ca drumul spre craciun se anunta frumos si aromat. Sper ca saptamana viitoare sa terminam treburi pe afara ca sa ne putem concentra pe interior.
Mi-a venit si comanda de cosmetice cu un spumant de baie si o masca de par noi pe care o sa le incerc diseara.

Azi e zi de smotru, spalat si calcat rufe la care se adauga un drum in oras pentru cumparaturi.
O sambata minunata tuturor!

Noiembrie 9

 O dimineata inchisa, umeda si intunecata. A plouat un pic peste noapte si se anunta ploaie si pe astazi. O ploaie mocaneasca de toamna. Era mare nevoie de ea. 

Sunt somnoroasa iar cafeaua gustoasa facuta de sotul meu inca nu si-a facut efectul. Ma gandesc la treburile saptamanii acesteia si incerc sa le planific in functie de vreme. Suntem un pic intarziati cu porumbul. E o activitate care depinde de vreme si de multi oamenii  asa ca e mai greu de armonizat programul. Speram sa se suprapuna pe a doua jumatate a saptamanii astfel incat duminica sa ne gaseasca linistiti din punctul asta de vedere. Pana atunci am de re-organizat coserul de porumb. Mai avem porumb stiulete ramas de anul trecut asa ca trebuie compartimentat pentru a nu-l amesteca cu cel de anul acesta. Si daca iese un pic soarele as vrea sa scot pastarnacul din pamant. E destul de mare si cum pamantul era uscat nu l-am putut scoate pana acum. Tot la capitolul "trebuie" e si tarcul vitelului din grajd. A crescut si are nevoie de "camera" lui. Si printre treburile de pe afara avem de finalizat renovarea camerelor. 

Ma bucura faptul ca nu sunt stresata sau panicata. In anii din urma as fi fost extrem de panicata din cauza intarzierilor si a treburilor nefinalizate. Acum simt ca toate se vor aseza la locul lor indiferent de starea mea de spirit. Si e important ca eu sa ma bucur de fiecare zi. Imi place emotia anticiparii sarbatorilor de iarna. Ideile de amenajare se aseaza si ele incet, incet. Daca pana de curand aveam o gramada de idei amestecate si uneori antagonice, acum parca se limpezesc gandurile si se evidentiaza starea de spirit a casei pe care mi-o doresc pentru familia mea. 

O saptamana spornica!

Noiembrie 8

 O dimineata in zi de mare sarbatoare. Chiar daca e luni, e zi de relaxare. Am cateva activitati de bifat dar in rest mergem pe spontaneietate. Ca ziua de ieri, care parea o zi "amestecata" dar linistita acasa si care s-a terminat cu o plimbare intr-un loc drag sufletului meu. Am admirat toamna pe dealurile subcarpatice dar si un apus superb cu Ceahlaul in prim-plan. Poate plimbarea cu masina, peisajele sau poate acel loc special mi-a mai limpezit un pic gandurile si emotiile. 

o poarta mare si veche ce se deschide spre un alt univers

un pasaj ce face trecerea

si micul univers magic

.

Si Minunea adapostita in universul magic:

O zi binecuvantata!

Noiembrie 7

 O dimineata cu nori multi si un pic de ceata. As fi vrut un pic de soare ca sa pot face poze. Dar, ca sa ma tin de cuvant, astazi o sa va prezint unele animalute despre care am vorbit prin postarile precedente. 

Si o sa incep cu Bobita:

S-a nascut in gospodarie avand drept parinti catelusa ciufulita de intors oile, extrem de energica si ciobanescul mioritic pripasit pe la noi in iarna trecuta. A avut si o surioara latoasa mai curioasa, Lizuca care a iesit in strada si a fost lovita mortal de o masina. Nici Bobita nu a fost prea cuminte doar ca el s-a ales doar cu o labuta rupta acum mai bine de o luna. Mai schiopateaza un pic dar in principiu osul s-a prins bine si labuta e functionala. 

E un catel extrem de energic si de alintat. Are doar 6 luni si isi foloseste dintii destul de des mai ales cand are chef de joaca. 

Ea e Smotocica: 

Pisica noastra a avut aceasi soarta ca Lizuca: un impact cu o masina in fata portii. Avea pisoi de doar 10 zile. Aproape o luna am incercat sa ii salvez dar nu au supravietuit. Ultimii 2 au plecat la mamica lor intr-o duminica dimineata si eram foarte suparata. La vreo 2 ore am auzit un pisic mic plangand. Intai am crezut ca mi se pare. Apoi am crezut ca zapacitul de motanel a ramas blocat in nuc. Nu ar fi fost prima data. Vorbind cu pisoiul care plangea am constatat ca se aude de dupa tomberonul de gunoi de la poarta. Am chemat-o si au iesit doua urechiuse maronii de dupa tomberon. Era cat palma de mare si fara blanita pe cap. Avea si 2 rani micute aproape trecute ca si cum ar fi fost muscata. In prima zi nu a vrut sa manance deloc. Dar a cedat in fata castronelului cu lapte. Acum e o pisica foarte jucausa, de unde si numele. Blanita e pufoasa si se mai vede foarte putin blanita mai scurta in zona unde a fost afectata mai tare de "muscatura". Doar ca nu sta la mangaiat. La sot si la baiat sta putin si apoi fuge. Eu in schimb sunt "a ei". Pot sa ii fac ce vreau ca nu protesteaza. In plus are obiceiul sa "ma adoarma" seara.

El e Fracois: tapul tanar cumparat zilele trecute.

Vasilica are o luna jumatate. Inca papa tot laptele cand si cum vrea, dovada fiind motul din frunte murdar mai tot timpul.

Inchei prezentarea tineretului din curte cu ceva culori de toamna:

O duminica frumoasa!

Noiembrie 6

 Dupa ziua foarte calda de ieri, dimineata asta e mai racoroasa si cu multi nori. Soarele nu se zareste deloc.  Si bate un vant rece. Cateii sunt foarte galagosi iar pisicuta foarte jucausa. Noi ne resimtim dupa ziua spornica de ieri. Imi programasem ziua de astazi pentru ordine in curte dar probabil voi fi moldoveanca cu 3 viteze: incet, piloc si diloc. Va fi o zi fara planuri si planificari, doar cu treburi obisnuite de sambata: ordine, gatit, spalat/intins/strans/calcat rufe, animale si ce o mai vrea Doamne Doamne.
Aseara am citit ceva articole despre statutul de femeie/mama casnica si "reguli" ce ar trebui aplicate. M-au pus un pic pe ganduri si am analizat emotiile generate de acest statut in ultimii ani. Din punctul meu de vedere acest "statut", ca oricare altul, este o alegere. Iar alegerile se fac fie din calcul fie din dragoste. Cand alegerile sunt facute din dragoste nu au nevoie de reguli pentru ca totul vine firesc. Atunci cand alegerea este facuta din calcul e nevoie de reguli clare pentru ca altfel apar nemultumirile, frustrarea si rabufnirile cu acuze si invinovatiri/autoinvinovatire. Mai greu e cand nu e alegere. Ci e o nevoie. Atunci e alta discutie pentru ca trebuie sa armonizezi nevoile tale cu ale familiei si cu acea nevoie care te-a dus in acea directie. Si atunci trebuie sa cauti activitati colaterale care sa satisfaca acea latura personala pusa in umbra de nevoi. De regula e vorba de creativitate sau validarea a unor calitati.
In cazul meu nu as putea spune ca a fost o alegere ci a venit firesc. Imi place ceea ce fac. Imi place sa ma ocup de casa si de gospodarie. Imi place sa imi alint baietii, sa le fac diverse mofturi asa cum imi place sa rasfat animalele. Sunt zile cand nu as pleca din batatura si daca sunt nevoita, o fac cu regret. Asa cum sunt zile cand ne urcam in masina si haladuim fie pe la munte fie printr-un oras mai mare din imprejurimi.  De regula in zilele de sarbatoare ne plimbam sau facem diverse activitati care ne relaxeaza. Din fericire avem ritm asemanator asa ca nu e nevoie sa facem compromisuri de dragul celuilalt. Dar nu sunt de acord cu acea "regula" care spune ca o femeie casnica trebuie sa isi astepte sotul cu zambetul pe buze, sa fie dulce si blanda pentru linistea casei, indiferent de ce simte ea. Cred in autenticitate si sinceritate. Fiecare are zile bune si zile proaste. Sa zambesc cand nu simt inseamna sa cresc frustrari si nemultumiri in sufletul meu. Emotii care vor rabufni la un moment dat. Asa ca mi se pare firesc sa spun ca am o zi proasta, sa spun cand ma nemultumeste ceva, sa spun cand am nevoie sa ies sau sa ma ascund intr-un colt cu o carte in mana. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu controlul in orice forma a sa. Tot o forma de control e sa sa ceri amanunte despre ce a zis sau a facut, iti poti satisface aceasta nevoie de "a sti" citind, sa il cicalesti (dragostea vine la pachet cu respectul deci ori argumentezi de ce vrei lucrurile facute intr-un anume fel ori respecti felul in care le face el), sa il suni mereu (asta inseamna ca iti lipseste increderea fie in el fie in tine) sau sa iti impui punctul de vedere. Daca nevoie de validare e puternica (tot o lipsa a increderii in fortele proprii) se poate satisface cu un hobby sau o activitate profesionala integrata in viata familiei cum ar fi valorificarea produselor de hobby, meditatii, contabilitate, traduceri, activitati IT chiar daca asta implica o recalificare. In zilele noastre se poate face online orice fel de curs.
Casatoria inseamna parteneriat si nu competitie. Intr-un parteneriat nu conduce nimeni, nu e nevoie sa ii lasi celuilalt impresia ca e "sef". Parteneriatul inseamna discutii argumentate si nu orgolii. Din nefericire am trecut si printr-o casatorie-competitie in care am rezistat doar 4 ani, timp in care dormitorul devenise camp de lupta cu orgolii si provocari iar fiecare discutie o lupta in care fostul meu sot voia sa iasa invingator. Din pacate deciziile luate in altfel de momente erau cele mai proaste cu putinta iar rezultatul a fost dezastruos. Mi-a trebuit mult timp si psihoterapie sa imi revin si sa scap de sentimentul de vinovatie ca nu am facut totul pentru a face casnicia sa mearga. Dar am invatat ca o casnicie e un dans in doi. Daca amandoi isi dau silinta, se privesc in ochi pentru a anticipa miscarea celuilalt, dansul este magic dar daca fiecare incearca sa conduca sau priveste in alta parte, nu vor face decat sa se calce pe picioare si sa se enerveze reciproc. Mai e si varianta cand doar unul se straduie iar finalul vine mult mai devreme deoarece o sa oboseasca, iar cel odihnit isi va cauta un alt partener de dans.... 
Magia vine atunci cand amandoi vibreza pe ritmul melodiei alese iar alegerile vin de la sine. 
Sa ne ajute Dumnezeu sa luam decizii intelepte!
O sambata linistita si creativa!

noiembrie 5

 A cincea zi de provocare si prima pana de inspiratie. Chiar daca am constatat ca postarile zilnice fac bine la moral, exista riscul de a ramane in pana de idei sau de a ma repeta. 

Dimineata e calda, mult mai calda decat zilele trecute. Si e liniste. Probabil de la norii ce stau in calea razelor soarelui. Astept veterinarul pentru vaccinurile anuale la catei. Intre timp imi beau cafea fara zahar deloc in dimineata asta, pentru ca glicemia mea are impresia ca este intr-un parc de distractii. 

In curte ma asteapta mocheta din camera lui Matei sa o curat. Ieri am scos mobila si mocheta pentru o curatenie generala. Astazi sper sa elibereze peretii si dupa micile reparatii sa dea cu var. Pentru ca sta mai mult in casa, vrea ca din primele lui salarii sa isi reamenajeze camera. In vara a avut multe examene si nu parea momentul ideal pentru asta. Urmeaza mobila noua si benzile cu led si telecomanda pe care le va lua treptat, pe masura ce se incadreaza in buget. Perdelele si draperiile le-a primit cadou de la o prietena foarte draga asa ca abia astept sa vad cum va fi la final.

Din pacate, faptul ca suntem imprastiati in mai multe proiecte incepute la care lucram in functie de vreme, de buget si de necesitati e destul de obositor. Partea buna e ca scap de curatenia de sarbatori. 

Sa aveti o zi spornica !

noiembrie 4

 O dimineata calda. Soarele e mai bland si se vede printre nori. Un pic de ceata sa ne aminteasca ca e totusi toamna. In curte e dezordine. Perioada de constructii si reamenajari din ultima perioada isi spune cuvantul. Toamna ne preseaza sa terminam asa ca am lasat ordinea mai pe final, cand va mai fi timp. Imi las un pic de timp seara dar nu e suficient. 
Ziua de ieri a fost destul de "productiva" in ciuda migrenei care m-a tot sacait peste zi. Am reusit sa  termin de calcat, sa eliberez salonul si sa slefuiesc peretii iar sotul meu a dat amorsa. In toamna asta, sotul meu a daramat soba-centrala, a refacut peretele despartitor dintre salon si dormitor, a refacut hornul si a instalat termosemineul cumparat anul trecut. Din pacate, unele peripetii cu masina ne-a tinut un pic pe loc si bineinteles suntem in criza de timp. Dar asta nu inseamna ca nu ma bucur de cate o cafea fara cofeina de cate ori am ocazia sa primesc in vizita o prietena. Cum a fost ieri. Cafea care pare mai gustoasa in curte, sub soarele caldut de toamna,  cu Bobita refacut la picioare si cu pisicuta curioasa care face verificari la ceascute. 
Pe seara am facut ceva miscare cu grebla si furca in zona capsunilor dar a mai ramas si pe cand o mai fi timp. Normal ca am terminat ziua rupta de oboseala dar suficient de optimista sa ma uit dupa mobila. Mai ales ca Vasilica (vitelul) m-a pacalit si a papat aproape tot laptele de la vacuta. 
Si daca luni e sarbatoare voi avea 2 zile la dispozitie sa fac poze prin gospodarie pentru un tur virtual la care sa va invit.

noiembrie 3

 O dimineata insorita dupa cei cativa stropi de peste noapte. Soarele e hotarat sa intre in casa in speranta ca ne scoate afara mai repede. Prin copaci a mai ramas cate o frunza stinghera pe ici pe colo. Gazonul se bucura de patura colorata de frunze. Gutuiul isi afiseaza tantos ultima gutuie aflata destul de sus iar in nuc si-a facut aparitia o ciocanitoare.

Bobita s-a intalnit cu veterinarul ieri si pentru ca l-am tinut la injectie m-a ignorat toata seara. In schimb dimineata era sa ma darame cand am deschis usa. O revenire la normal care ma bucura. Inca nu mananca ca de obicei dar sunt sperante. Vedem ce spune veterinarul astazi.

Vraful de rufe e la fel de mare. Si probabil va creste spre pranz cand strang rufele de pe sarma. Aseara eram prea obosita ca sa ma mai intalnesc si cu fierul de calcat. Proiectul meu inainteaza mai incet decat am planificat dar vremea se anunta inca buna. Sper sa fie cat de cat fotogenic la final pentru ca e un proiect mai mult practic decat decorativ dar o sa va povestesc cu siguranta despre el.

Si tot ieri, curtea noastra a mai primit un membru. Dupa un calcul de eficienta am decis sa cumparam un tap pentru cele patru caprite ale noastre si sa nu le mai trimitem in tabara de toamna. Asa ca sotul meu a fost in cautare ieri. Si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a plecat dupa un tapusor alb si ciut si s-a intors cu un metis de alpin francez colorat si ... incornorat. Francois a fost foarte incantat de capritele noastre spre disperarea lui Bobita care nu intelegea ce se intampla si il certa continuu. 

Iar seara, dupa cana de ciocolata calda, cu pisicuta cuibarita langa mine, am adormit imbracata pe la ora 9.

Una peste alta a fost o zi frumoasa! 

noiembrie 2

 O dimineata cu ceata si aroma de frunze sfaramate. In casa e cald si miroase a cafea si a painici turcesti. Ieri a fost o zi calda si aglomerata. Am inceput un proiect pe care il tot amanam de ani de zile. Eu am fost doar cu indicatiile iar baietii cu munca. Astazi in schimb, e randul meu sa ma ocup intens dar probabil voi avea nevoie si de o mana de ajutor de la unul din baieti. Speram sa nu apara intarzieri si pana saptamana viitoare sa fie gata chiar daca mai sunt si alte treburi de facut. 

Aseara a venit veterinarul sa insamanteze vacuta iar Bobita, catelandru ciobanesc e cam moale. Ieri a fost fara chef de joaca dar speram sa isi revina repejor. Labuta rupta de la impactul cu bara unei masini e functionala. Mai schiopateaza un pic cand se ridica dar in rest e bine.
Si tot la capitolul treburi amanate intra si vraful de rufe de calcat. Dar cum pe seara se anunta ploaie, e vreme numai buna de calcat, si poate reusesc sa bifez si activitatea asta ca rezolvata. 
Pentru seara am pregatit un aluat de biscuiti cu mere si scortisoara si as vrea sa fac si un compot de mere cu gutui. Dar pentru pranz habar nu am ce sa gatesc. O salata cu telina, morcov, mar si maioneaza ma tenteaza pentru gustari. S-ar intelege bine cu painicile turcesti. 
Pe croset am un cardigan dintr-un fir degrade in nuante de mov. E aproape gata. Inca cateva randuri si apoi montatul. Apoi ma tenteaza o vesta cosetata dintr-un mohair pufos intr-o nuanta calda ca cacao cu lapte.

Sa avem o zi frumoasa cu multa caldura in suflete!