noiembrie 3

 O dimineata insorita dupa cei cativa stropi de peste noapte. Soarele e hotarat sa intre in casa in speranta ca ne scoate afara mai repede. Prin copaci a mai ramas cate o frunza stinghera pe ici pe colo. Gazonul se bucura de patura colorata de frunze. Gutuiul isi afiseaza tantos ultima gutuie aflata destul de sus iar in nuc si-a facut aparitia o ciocanitoare.

Bobita s-a intalnit cu veterinarul ieri si pentru ca l-am tinut la injectie m-a ignorat toata seara. In schimb dimineata era sa ma darame cand am deschis usa. O revenire la normal care ma bucura. Inca nu mananca ca de obicei dar sunt sperante. Vedem ce spune veterinarul astazi.

Vraful de rufe e la fel de mare. Si probabil va creste spre pranz cand strang rufele de pe sarma. Aseara eram prea obosita ca sa ma mai intalnesc si cu fierul de calcat. Proiectul meu inainteaza mai incet decat am planificat dar vremea se anunta inca buna. Sper sa fie cat de cat fotogenic la final pentru ca e un proiect mai mult practic decat decorativ dar o sa va povestesc cu siguranta despre el.

Si tot ieri, curtea noastra a mai primit un membru. Dupa un calcul de eficienta am decis sa cumparam un tap pentru cele patru caprite ale noastre si sa nu le mai trimitem in tabara de toamna. Asa ca sotul meu a fost in cautare ieri. Si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a plecat dupa un tapusor alb si ciut si s-a intors cu un metis de alpin francez colorat si ... incornorat. Francois a fost foarte incantat de capritele noastre spre disperarea lui Bobita care nu intelegea ce se intampla si il certa continuu. 

Iar seara, dupa cana de ciocolata calda, cu pisicuta cuibarita langa mine, am adormit imbracata pe la ora 9.

Una peste alta a fost o zi frumoasa!