O dimineata cu mormaieli de catei si soare cu dinti. Nu e foarte rece dar mult mai cald decat normalul perioadei. Incheieturile mele anunta o schimbare de vreme si multa umezeala. In casa e cald iar aroma de cafea predomina. Mi-am terminat ceasca dar somnul nu vrea sa plece. Pe de o parte imi doresc o zi de leneveala in pat cu o carte in mana sau la tv cu filme de craciun. Iar pe de alta parte ma gandesc ca maine vine parintele cu molifta iar eu nu am reusit sa asez cat de cat prin casa. Camera lui Matei e gata cu renovatul. Aseara au montat si patul si benzile led iar eu am pus perdelele noi. A iesit foarte faina. Mobila ar trebui sa ajunga la final de saptamana iar biroul peste 2 saptamani. Urmeaza dormitorul nostru. Aici e o poveste mai lunga cu criza de timp aferenta. Dar cu ajutor de Sus totul e posibil.
Am citit provocarea Mihaelei de decembrie si imi place ideea de a continua sa fac cate o postare pe zi. De data asta cu tema data. Mai ales ca noiembrie e pe final. Aroma de dovleci cu scortisoara va fi inlocuita de cea de turta dulce si baclava cu nuci.Iar decorurile de toamna vor disparea putin cate putin fiind inlocuite de luminite si sclipici de craciun.
Nu mi-am dat seama ce mult imi lipsea blogul si comunitatea fetelor cu bloguri. Aveam nevoie de caldura si armonia ce se desprind din postarile lor. Chiar daca viata nu e roz la nimeni, chiar daca suntem obosite, stresate, speriate de vremuri sau suparate, postand pe blog echilibram un pic balanta sufletului fie ca descarcam emotiile mai putin frumoase fie ca scrisul ne reaminteste de ce avem nevoie. Si pentru asta le multumesc.
O ultima duminica de noiembrie minunata!
Ultimul paragraf mi-a mers la inima. La inceputurile blogului, unedav demult nu mise parea ok sa scriu decat de lucruile bune. Nu stiu de ce, dar asa gandeam atunci, trebuia sa fie totul frumos, perfect. Probabil a fost unul din factorii pt care am renuntat usor de fiecare dat cand am incercat sa ma reapuc de blog. Acum sunt altfel si recunosc ca si postarile tale m-au incurajat sa fiu altfel, sa nu mai caut sa arat doar ceea ce e perfect.
RăspundețiȘtergereEu am inceput blogul ca un exercitiu terapeutic. Aveam nevoie sa imi reamintesc ca exista bucurie si un lucruri mici si simple. Doar ca uneori emotiile refulate ani de zile aveau nevoie de o supapa. Asa ca le puneam intr-o postare. Si cum politicos era ca postarea sa aiba o forma "artistica" pentru a fi publica, o citeam si o reciteam pana cand parea buna. Asa ca pana la forma finala deja problema parea mai mica. Ma bucur ca te-au ajutat cumva. Sunem perfecti in imperfectiunea noastra....
Ștergere