”pusculita abundentei”

 E un program conceput si promovat de Alina Șutu pe FB pentru implementarea unui obicei financiar sanatos. Programul a inceput de curand (3 oct) si dureaza 52 de saptamani. Sunt saptamani in care, in fiecare luni, economisesti o suma de bani. Frumusetea programului e ca iti stabilesti de la inceput ce suma intentionezi sa economisesti si ce vei face cu acea suma de bani la final. De preferat sa iti satisfaci o dorinta personala  dar poate fi si a familiei (o excursie, cadouri de craciun). Si pentru ca e un grup de dezvoltare personala, exista si un set de afirmatii ce trebuie scrise zilnic in aceasta calatorie de 52 de zile. 

Eu, recunosc, ca stau prost la capitolul economisit. Mai strang uneori pentru cate un obiectiv bine stabilit dar pe perioade scurte de cateva luni. Doar ca atunci cand am intrat in ei le gasesc repede locul. Asa ca m-a incantat provocarea celor 52 de spatamani si chiar daca suma e mica visez la o vacanta. Vreau sa ma pot tine de provocare si pentru asta mi-am cumparat o cutiuta care sa ma motiveze, in care sa imi tin economiile. Si pentru ca am simtit intotdeauna sarbatorile de iarna ca o perioada plina de bucurie, cadouri si abundenta, am optat pentru o tema de craciun ca sa pot face asta cu bucuria si entuziasmul cu care astept craciunul.

Cum vi se pare aceasta provocare? 

Va intereseaza?

Mie mi se pare interesanta si oricum voi posta in fiecare luni ceva pe tema economisirii si ca am economisit asa ca va astept si pe voi fie cu un comentariu la postare, fie cu cate o postare.

Fila de jurnal 8/10

 Azi a fost o zi foarte interesanta. Ieri am fost plecati la Iasi. Ne-am intalnit cu oameni dragi de departe. M-a bucurat mult entuziasmul si bucuria lor. La ultimile intalniri erau obositi, impovarati de viata si de vremuri. Acum pareau mai tineri si mai veseli. La despartire le-am spus sa se bucure de fiecare minut si mi-au raspuns ca tocmai au rescoperit cat de importanta e bucuria. Am stat de vorba in balcon ca acum 30 de ani cand ne-am cunoscut, colege de camera intr-un camin studentesc, fiecare de la alta facultate. Am avut multe colege de camera de-a lungul anilor dar prietenia ce s-a legat atunci a dainuit peste timp si peste timpuri. Am trecut una langa alta prin vremuri tulburi cand pentru una cand pentru alta, timpuri in care viata ne-a dus pe fiecare pe alt drum si totusi cand ne-am reintalnit am continuat ca si cum nu ne vazusem de ieri. Si nu e de mirare ca lumea ne intreaba daca suntem surori sau ca vecinele de la bloc ne cam confunda. 

Drumul inapoi a fost extrem de aglomerat si daca la dus am facut o ora jumate, la intors am facut mai mult de 3ore. Am ajuns pe intuneric. Acasa ne astepta un concert de animale cu masa de seara amanata dar si un parfun naucitor de ”regina noptii”. In plina toamna florile mele au inebunit. Si liliacul chinezesc ne ameteste cu parfumul florilor. De regula se usca pe la finalul lui august. Am adormit tarziu, la ”ore mici” adica pe la 2 noaptea si dimineata a venit prea repede. Doar ca a venit cu o surpriza nepalacuta: nu aveam curent electric. Cafeaua tare de dimineata am inlocuit-o cu o cafea mai slaba la ibric facuta pe ultimile palpairi ale buteliei de gaz. Mi-am facut o lista lunga si extrem de ambitioasa de treburi ce voiam sa le fac astazi insotita de o a doua cana de cafea, sperand sa devin functionala. O alta surpriza a fost ca a aparut un drum neplanificat in oras. Am profitat de drum ca sa ne rasfatam cu cate un ecler cu glazura de cafea si sa umplem butelia cu gaz. O buna prietena mi-a zis ca arat odihnita si relaxata. Era cat pe ce sa incep sa explic ca nu sunt dar m-am oprit la timp si am spus un multumesc. Mi-am amintit ca nu stiu sa reactionez la complimente si ca ar fi vremea sa invat. Nu prea am fost laudata in copilarie sau poate ca mi-au lipsit laudele din partea unei anumite persoane. 

Intre timp a venit si mesajul ca alimentarea cu energie electrica a fost reluata. In drum spre casa sporovaiam relaxati despre previziunile astrologice de week-end in care spunea ca e nevoie sa lasam ceva vechi sa se duca ca sa ne bucuram de ceva nou si mai bun ce va sa vina, cand s-a oprit motorul masinii deodata. A avut Doamne Doamne grija sa fie pe drum drept. Nu a durat mult pana cand un prieten ne-a ajutat sa ajungem cu masina acasa. Acasa a venit si verdictul ca motorul si-a dat sfarsitul. Au urmat calcule, prospectari si decizia a fost ca batrana masina merita pensionata. Ce a fost surprinzator e ca nimeni nu s-a enervat sau suparat. Toti ai casei s-au concentrat pe gasirea solutiei si mai putin pe problema in sine. La scurt timp am gasit o alta masina, tot in prag de pensionare dar care se tine mai bine si corespunde nevoilor si bugetului nostru, pe care urmeaza sa o vedem zilele urmatoare. Se pare ca lucrul cu mine pe calea dezvoltarii personale da roade. Si nu doar eu sunt mai bine ci si cei din jurul meu. Din ce in ce mai bine. 

Seara a venit cu liniste sufleteasca si bucurie ca evenimentele de peste zi nu ne-au afectat foarte tare. O ciocolata calda cu frisca si fulgi de ciocolata e numai buna pentru a incheia o zi atat de interesanta. Iar lista ambitioasa de dimineata a ramas pe alta zi, astazi nu am putut bifa nimic....

Fila de jurnal 5/10

 Au trecut deja 5 zile din octombrie. Vremea e calda si frumoasa ziua, dar rece dimineata si seara. Seara e cu foc in semineu, cu ciocolata calda si cu lucru de mana. Azi a fost o zi mai lenesa in gospodarie dar intensa emotional. In cadru cursului de dezvoltare personala, am avut astazi o sedinta personala cu un terapeut. Am fost binecuvantata cu un om deosebit, calm, bland si ferm. Am facut cunostinta cu o noua tehnica de vindecare emotionala si am aflat lucruri uimitoare despre mine. Sedinta pe care o estimasem la o ora s-a lungit la aproape doua. Timpul a trecut ca o clipa. Am crezut ca s-a intamplat ceva cu ceasul. Nu imi venea sa cred ca a durat atat. Restul zilei am fost somnoroasa dar cu o stare de bine pe care nu tin minte sa o mai fi avut. Imi amintea de zilele de vacanta la bunici, fara griji si fara planuri. Cu toate astea am reusi sa rezolv din treburi fara sa simt ca trebaluiesc. Acum daca ma uit in urma as putea bifa o lista destul de lunga. Zilele trecute am reusit sa eliberez gradina de radacinoase si sa le depozitez. Am cules si ceapa verde, marar si patrunjel verde. Mai am de eliberat gradina de fasole zilele astea si cartofii. Sper sa termin cu gradinile saptamana asta ca de cealalta sa ma concentrez pe curatenia in curte. 

La hol am stagnat zilele astea dar se anunta o revenire de maine. Sotul se programeaza in functie de vreme: daca vremea e buna lucreaza afara prin curte sau gradina, daca e urata (ceata, ploaie, nori) lucreaza la hol. Si cum zilele astea a fost cald si frumos, a lucrat pe afara.

La reducerea ritmului lucrez fara sa ma gandesc prea mult. Dimineata imi bau linistita cafeaua si imi fac temele la curs. Nu mai fac liste ci doar imi pun intentia sa fac una, doua sarcini in curte/gradina si  una, doua sarcini in bucatarie si eventual o sarcina suplimentara in casa. Sarcina suplimentara poate fi calcat rufe, curat intr-o camera pe langa ordinea de dimineata sau de reorganizat un dulap. Dupa masa de pranz imi iau o noua pauza de cafea fara cofeina in care citesc sau ascult ceva. Seara e pentru ciocolata calda si filme cu crosetat sau blogareala. Am ajuns la performanta de a nu ma simti vinovata pentru acest timp al meu cu mine. Iar lipsa vinovatiei duce la lipsa panicii ca nu imi ajunge timpul sau ca nu am terminat de facut ceva. Am constatat ca am mai mult spor cu aceste pauze decat fara ele. Si mai am un obicei: duminica ies cu sotul meu in oras. Fie ca stam la o terasa si bem o cafea, fie mergem la o cofetarie si ne alintam cu ceva dulce avem un timp in care sa fim doar noi si sa ne dam o pauza de incarcat bateriile inainte de o noua saptamana. Uneori imi fac si un moft adica imi cumpar o prostioara (o lumanare, o decoratiune, sosete colorate etc) sau fac cumparaturile pentru saptamana urmatoare. Noutatea e tot lipsa vinovatiei ca sunt cheltuieli suplimentare nejustificate si constatarea ca ne face bine aceasta iesire. Abia o astept pe urmatoarea...

Provocarea de octombrie - Caminul tau, un colt de rai!

 De dimineata, Andreea mi-a reamintit de provocarea de octombrie. Toata luna septembrie m-am gandit la provocare si cum am intrat in octombrie am uitat de ea. Ma bucur ca Andreea a dat startul anul acesta. Despre provocare Irina a scris in fiecare an iar eu am preluat ideea si aici, pe blog. E o provocare la mijloc de toamna care ne invita sa reducem ritmul si sa mutam atentia de la treburile curtii spre interiorul casei, de la activitatile din exterior la care ne provoaca vara, la cele de interior spre care ne indreptam iarna. E o provocare care ne strange in bucatarie, locul unde pulseaza inima casei. Spre deosebire de anii anteriori, anul acesta voi adapta putin provocarea nevoilor mele actuale.

Va invit in aceasta frumoasa calatorie indiferent de forma pe care o preferati. E o provocare de 5 saptamani in care incercam sa ne ne bucuram de toamna, de caminul nostru si de fiecare din noi. Incepem cu prima saptamana:

Saptamana 1: 2-9 octombrie

Cumparati o lumanare deosebita si aprindeți-o zilnic

Eu o voi aseza in salon - inima casei noastre. De cate ori o privesc, imi amintesc sa fac o mica rugaciune pentru linistea casei sau de multumire pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu. 

Tot lumanarea as vrea sa imi (re)aminteasca sa reduc ritmul, sa binecuvantez tot ce e in jur de la ”acoperișul de deasupra capului” la umarul pe care imi odihnesc fruntea atunci cand sunt obosita, de la mancarea de pe masa pana la zambetele celor dragi, de la cafeaua de dimineata pana la ceaiul de seara.

Imi pun intentia ca saptamana asta sa imi rezerv cateva minute pe zi in care sa ma decuplez de la tot ce implica viata cu nelinistile si grijile ei si sa ma cuplez la mine si la Dumnezeu. Vreau sa (re)descopar toate calitatile puse de Doamne Doamne in sufletul meu si sa le (re)pun in valoare. O saptamana in care sa caut cea mai buna versiune a mea si sa o gasesc cu ajutorul Lui Dumnezeu.

O saptamana in care sa nu ma mai critic, sa fiu blanda cu mine, sa (re)invat sa spun ”vreau” in loc de ”trebuie”  si sa inteleg ca daca nu am reusit sa fac ce mi-am propus, mai e si maine o zi. 

O saptamana in care sa ma pun pe primul loc in viata mea, pentru ca daca eu sunt bine cu mine si in armonie cu divinitatea, voi fi bine si cu ceilalti. Sa imi amintesc ca starea de spirit a caminul nostru este o reflexie a starii mele de spirit. Daca eu sunt bine, vor fi bine si ceilalti ai casei. Femeia este sufletul caminului, inima lui. Asa ca saptamana asta vreau sa (re)invat sa ma bucur de fiecare clipa.

Saptamana aceasta se lucreaza la incetinirea ritmului si la iubirea de sine

Fila de jurnal 1/10

 Si daca e sarbatoare, e zi de plimbare. Vremea e calda asa ca drumul spre Târgu Neamț a fost colorat. Am ales un traseu pe care nu am mai fost. Am avut si portiuni de drum neasfaltate dar peisajul de toamna a compensat. Padurile colorate ne-au insotit tot drumul. Iar la capat ne-a asteptat Humulestiul lui Creanga. Am trecut pe langa ”casa parinteasca” si am intrat in oras. Fata de luna trecuta, orasul ne-a intampinat cu cateva sensuri unice noi, care ne-a facut sa ne invartim minute bune pe la periferia orasului pana am reusit sa revenim iar in centru. Am fost intr-o zona pe care nu o stiam. Dupa ce ne-am terminat treaba ne-am bucurat de vreme la poalele Cetatii. O cafea cu lapte gras de munte insotita de un pisic cenusiu pofticios ne-a facut ziua si mai frumoasa. Si pentru ca manastire din zona le-am mai vizitat, la intoarcere am oprit la o bisericuta de sat foarte frumoasa. Am oprit si in Piatra Neamt si printre altele mi-am luat un dovleac decorativ. Acasa ne asteptau blanosii suparati ca i-am lasat pe afara. Si-au ocupat repede locul in dormitor. Maine e zi de leneaveala si apoi inapoi la treburi de toamna.

fila de jurnal 28/9

 Si ne apropiem cu pasi repezi de a doua luna de toamna... Inca o zi si e octombrie. Ieri, cumva, in timp ce periam mocheta sau poate mai tarziu cand spalam traversele, a disparut nerabdarea. Si a luat cu ea si panica ca nu am timp. 

In ultimii ani eram mereu in criza de timp. Mereu era ceva urgent, mereu era ceva ramas in urma care tipa dupa rezolvare. Dar ieri, pe dupa amiaza, intre doua masini de rufe mi-am luat o pauza de cafea decofeinizata, cu lapte, frisca si scortisoara presarata deasupra. Hoinaream pe net si deodata mi-am dat seama ca nimic nu e urgent. Ca tot ce mi-am planificat chiar si ce nu am reusit sa fac, nu e urgenta. Imi pot bea linistita cafeaua, pot citi in liniste ceva si apoi sa continui treaba. Si am avut spor. Si mi-am dat seama ca binecuvantam acel timp cu mine si cafeaua aromata. Era doar al meu. Nu ma simteam vinovata ca de obicei ca pierd timp, nu ma simteam vinovata ca sotul meu trebaluia pe afara si eu stateam cu cafeaua mea, disparuse si vinovatia. Asa cum a disparut si durerea de masea. In acel moment de liniste mi-am dat seama cine ma supara atat de tare. Si l-am iertat. L-am iertat pentru ca eu am nevoie de liniste. Nu sunt responsabila pentru sentimentele nimanui. Doar de ale mele. Si daca eu am fost dezamagita de reactia cuiva e pentru ca am avut asteptari si nu am luat omul asa cum este. Nu am luat in considerare semnele si am proiectat o imagine care nu corespunde cu realitate. Si Doamne Doamne mi-a aratat cum stau lucrurile de fapt. Recunosc ca sunt cam orgolioasa. Recunosc faptul ca lupt pentru lucrurile in care cred si cred ca cea mai buna investitie e cea in copii, pentru ca ei reprezinta viitorul, asa cum respectul fata de batrani inseamna respect pentru cine suntem acum si pentru trecutul nostru. Accept si faptul ca fiecare isi face propriile alegeri si le respect dar mai cred si ca discutiile sunt constructive in orice situatie si comunicarea e cheia relatiilor interumane. 

In momentul de fata linistea mea e mai importanta asa ca ma fac ca nu inteleg subtilitatea unor afirmatii si il las pe Doamne Doamne sa aseze treburile cum crede EL ca e mai bine. 

Astazi m-am trezit de dimineata cu un rasarit absolut fabulos. Soarele isi facea de cap pictand cerul cu nuante de rosu aprins. Aveam impresia ca cerul e o proiectie a toamnei, o promisiune a vietii, a abundentei si a curajului. Pentru mine, nuantele de rosu si maro sunt nuante ale belsugului pentru ca vin odata cu recolta, cu recompensa muncii de peste an. Si daca in primavara am avut curaj sa incerc lucruri noi, in toamna ma bucur de recolte bogate. Anul asta a fost mult peste asteptarile unui an normal de munca in gradina iar pentru un an secetos a fost fabulos. Doar in camp recolta e un pic mai mica, ceea ce ne-a facut sa regandim efectivul de animale astfel incat sa trecem iarna in siguranta.

Asa ca azi, ma bucur de vremea frumoasa si imi fac o lista lunga cu treburi de facut. Chiar daca o parte le voi face maine sau poate sambata, nu ma voi simti vinovata si ma voi bucura de proces fara sa conditionez rezultatul de timp. Mai am de spalat 2 traverse (pofta vine mancand si daca tot am spalat ieri am mai gasit), mai am de curatat cateva capatani de varza si in functie de cum arata voi vedea ce voi face cu ele (le las pentru salata sau le rad si le pun la borcan), am de calcat si de asezat rufele spalate ieri si ceva ordine prin casa si curte.

Si daca tot am inceput sa scriu dimineata si termin la pranz mentionez ca am gasit ceapa verde si salata in gradinuta mica, asa ca am facut si o salata de cartofi cu salata, ceapa verde si ou fiert. Si am framantat si o portie de biscuiti cu bostan si scortisoara. 

O zi minunata tuturor!

Fila de jurnal 28/9

 Ieri a fost o zi minunata. Soare cald, vreme frumoasa. Chiar daca dimineata a venit cu mirosul ploii de peste noapte si o ceata densa. A fost o dimineata de toamna. La fel ca cea de astazi. 

Ieri a fost o zi spornica. Am inceput cu rosiile. Am cules ce a mai ramas pe rugi, am strans aracii si am smuls rugii. Mai am de strans sistemul de irigat si zona e curata. Dupa ce am sortat rosiile, am constata ca am jumate coapte si jumate crude sau semicrude. Am analizat situatia si am pus de o tocana de legume. Am gasit si cativa dovlecei, am scos morcovi si am cules ardeii mici si patati si a iesit un ceaun mare de tocana. Pentru ca am fiert afara la foc pana s-a intunecat, a ramas sa o condimentez si sa o pun la borcane astazi. Apoi am sortat o parte din varza si am pus impreuna cu baietii o putinica de varza de murat la beci. Varza mai mica vreau sa o rad impreuna cu niste morcovi si un pic de telina si sa o pun la murat in borcane. Sper sa reusesc astazi. Am gasit si ceva marar verde prin gradina numai bun pentru varza. Si cam atat pe ziua de ieri. 

Astazi am o lista lunga cu treburi mai ”de casa”: de curatat mocheta din salon care e pe bara, de spalat o traversa pentru ca se anunta ultima zi cu temperaturi de 24 de grade, de spalat rufe etc. Astea pe langa restantele de ieri (tocana de pus la borcane si varza taiata la murat). Si daca tot sunt cu varza ma tenteaza si o varza la ceaun cu mamaliguta calda si ardei iute la masa de pranz.

Distractia mare e ca mai toate treburile le fac cu pisici mici printre picioare si e musai sa ma uit cu atentie pe unde calc. Daca nu sunt pisiscii singur e catelul, deci tot un blanos care ma incurca.

Ieri mi-a amintit cineva intr-o postare pe FB ca durerea de masea apare cand ai ”un dinte impotriva cuiva” asa ca am facut sapaturi in mintea mea sa vad cine ma irita atat de tare. Cred ca am descoperit deoarece durerea a inceput sa cedeze. Mai am de gasit atitudinea potrivita ca sa ma aleg cu o plomba definitiva cat mai repede. Stiu ca pentru unii suna amuzant acest punct de vedere dar am invatat cu multi ani in urma ca durerile fizice vin din ganduri si emotii neexprimate. Acel bagat sub pres despre care se vorbeste in psihologie. La un moment dat gunoiul emotional nu mai incape sub pres si isi gaseste drum spre exprimare fizica daca nu reusim sa o verbalizam.

Sa avem o zi spornica si cu gaduri de recunostinta pentru tot si toate!

Fila de jurnal 26/9

 O zi frumoasa. O zi de toamna timpurie, calda si colorata. Drumul in oras la dentist mi-a ocupat toata dimineata. Imi e groaza de mers la dentist. O teama irationala capatata in adolescenta. Relatia mea cu dintii mei a fost mereu furtunoasa inca de pe la 12 ani. Ca si cea cu dentistul mamei. Asa ca mai tarziu am fugit cat am putut de stomatologie. Dar am intalnit oameni profesionisti la nevoie. Cand am revenit la Roman, Doamne Doamne mi-a scos in cale un om care face cu pasiune meseria asta. Si e relaxanta fiecare vizita . Chiar daca durerea mai persista, face tot posibilul sa imi salveze fiecare dinte cu probleme. Dar panica mea irationala tot apare si tot aman vizitele la el pana cand chiar nu se mai poate. Si il provoc sa faca minuni. Si face. Chiar daca uneori asta inseamna sa rad cu gura amortita de anestezie.

In gospodarie, astazi, pe langa cules nucile si alunele date jos de vant, am recoltat si curatat varza impreuna cu Matei. E iarasi o premiera ca pun la murat, varza din gradina. Am facut si in anii din urma dar doar de mancare. Pentru pus la murat cumparam din piata sau de la masinile ce treceau prin sat. Si am gasit si 2 sfecle rosii pentru pus in varza murata. E al doilea an in care sfecla rosie nu merge. Fiecare an e cu plusul si minusul lui dar pe total, anul asta e pe un mare plus.

La hol, azi au venit pervazele la usi. Chiar daca usile de interior nu le-am schimbat, ca sa poata finisa peretii, a fost nevoit sa scoata pervazele. Asa ca am luat altele noi, in ton cu noua imagine a holului. Iar usa schimbata, de astazi are glafuri noi si drepte.

Si pentru ca miroase a toamna, si ciocolata calda de seara merge mai bine ornata, mi-am luat un tub de frisca. Nu e foarte sanatos dar e un alint deci e permis...

Fila de jurnal 25/9

 O zi de duminica frumoasa. Durerea de masea e la locul ei. Abia astept sa ajung maine la stomatolog. 

sursa: pinterest

Toamna s-a hotarat sa ne arate cat de colorata si de luminoasa poate fi. Incepe sa se simta si aroma gutuilor de langa masa de afara chiar daca cea de struguri e mai persistenta. Camara mea e din ce in ce mai plina. Deja nu mai am unde sa pun. Zilele trecute am incercat sa fac un inventar sa vad la ce categorie am depasit numarul de anul trecut de nu mai incap borcanele pe rafturi. Castravetii sunt campioni. S-au facut multi anul asta si pe rand astfel incat am tot pus la otet. Compotul e si el depasit. Cel de cirese amare nu a fost in plan dar e foarte gustos. Si la zarzavaturi am depasit numarul din acelasi motiv ca la castraveti. Am avut productie buna la ardei si am tot facut. In plus, anul asta am facut 2 portii de zacusca. In ultimii 2 ani nu am facut pentru ca nu prea se manca si mai era din anii precedenti. Dar iarna trecuta, in postul mare, am cumparat asa ca m-am pus pe treaba. Am pus pepenii la murat. In mare din productie proprie dar am suplimentat si cu cativa din gradina parintilor mei. Urmeaza varza dupa ce o culeg din gradina. Si cred ca urmeaza o curatare a gradinii cat de curand. Mai las doar vinetele si ardeii pana cade bruma. Asta in gradina de rasaduri. Cea de radacinoase cred ca o curat cat de curand si o pregatesc de arat. Suntem un pic intarziati la cules cartofii, in principal din cauza ploilor din septembrie dar cred ca rezolvam si aceasta problema cat de curand. 

Cu amenajarea din casa mergem mai incet din cauza treburilor de afara si a drumurilor in oras. Nu stiu cum s-a facut dar saptamana trecuta am tot fost pe drumuri cu o gramada de incurcaturi. Asa ca la hol, sotul meu a ajuns la curatat peretii pentru a-i pregati de gletuit. Merge greu din cauza faptului ca e spatiu mic, fiecare perete are o usa si o provocare (tablou electric, router, cabluri, etc). Dar in casa e cald, facem focul de mai bine de o saptamana si multa dezordine pe langa praf. Abia astept sa termine ca sa intru la  o tura de curatenie generala.

Cursul meu merge bine. Multe constientizari de genul ”asta e motivul pentru care ma comport asa” si multe momente dureroase dezgropate carora trebuie sa le gasesc partea buna sau lectia invatata (”daca nu as fi trecut prin asta poate ca nu as fi putut fi ...” sau ”nu m-as fi descurcat in situatia ....daca nu ar fi fost acel moment”) dar e bine pentru ca o oarecare liniste incepe sa isi faca loc in sufletul meu. Incep sa caut bucuria in fiecare obiectiv sau vis pe care il am si daca nu o gasesc fauresc altul care sa o contina. Incep sa fiu mai selectiva in alegeri chiar daca uneori sunt irascibila, nervoasa, iritata. Procesul nu e usor si ma bucur ca cei dragi inteleg asta si ma sustin in ciuda tuturor zilelor in care sunt antipatica, necomunicativa si morocanoasa. Ce ma bucur e ca a disparut tensiunea din umeri, nu imi mai amortesc mainile si migrenele sunt mai rare. Asa ca ma pot bucura de toata bucuria toamnei. 

O duminica minunata tuturor si o saptamana frumoasa!

Fila de jurnal 23/9

 Astazi soarele intra vesel pe geam. Chiar daca termometru e un pic zgribulit. Vremea a fost amestecata in ultima saptamana, cu soare si stropi de ploaie, cu vant si temperaturi mici. 

Pe langa nebunia toamnei cu strans de prin gradina si curte si depozitat pe iarna, m-a sacait si o masea. Vinerea trecuta m-am trezit cu un ochi umflat, adica o punga frumoasa sub ochi si ceva dureri in coltul interior. S-a rezolvat cu picaturi 5 zile. Vineri noaptea in schimb si-a facut maseau de cap. Asa ca sambata am ajuns din nou la medicul de famile pentru tratament si luni la stomatolog. Saptamana a fost amestecata ca vremea. Au fost multe drumuri, multe incurcaturi si multa munca. Ieri a fost ziua sotului meu dar a trecut asa mai neobservata. Am sabatorit punand muraturi si cu ceva dulce facut in casa pe seara. Astazi incerc sa bifez toate activitatile ramase restante din cauza ploii. Sper sa reusesc.

Nu m-am tinut de provocarea cu o postare pe zi pentru ca am inceput un program de dezvoltare personala cu multe teme si activitati care mi-a ocupat mult din timpul ”liber”. Si fiind de dezvoltare personala implica multe resurse sufletesti. Asa ca sunt si eu ca vremea :).

In schimb mi-am gasit zilnic un moment al meu cu mine si cu toamna. Fie ca a fost o cafea afara, fie ca m-am bucurat de struguri direct din vie sau pur si simplu am a privit pisoii (in culorile toamnei) la joaca, m-am bucurat de toamna si de tihna.

O zi de vineri minunata tuturor!

Fila de jurnal 15/9

rosii chery

 Un soare cald si-a facut aparitia de dimineata. Chiar daca adia vantul, pasarile ciripeau si in curte se simtea o moleseala placuta. Nu m-a mai trezit latratul cainilor asa ca sper ca s-a incheiat perioada lor de imperechere si satul va fi un pic mai linistit. 

Azi am trebaluit prin curte si bucataria de vara. Clar ca la final de zi nu se vede nimic important. Doar ceva rufe pe sarma (ceva obisnuit) si bucataia de vara pregatita de borcaneala de maine. Am primit niste mere domnesti pentru dulceata. Sunt lovite deoarece au cazut din copac din cauza vantului asa ca vreau sa ajunga repede in ceaun. Am si ceva gogosari pentru o portie de gogosari in sos de rosii si un sac de pepeni de pus la murat. Deci maine e zi de stat la cratita si prin gradina pentru cules verdeturi si gogonele pentru muraturi. Si poate reusesc sa reorganizez un pic in camara de pe beci. 

Seara a venit cu foc in semineu, ciocolata calda cu frisca si granule de ciocolata.

O seara frumoasa!

pisici la somn

Fila de jurnal 14/3

 E soare afara si o lumina calda. Sper sa se mai incalzeasca. Aseara am facut focul chiar daca incalzirea din pardoseala din hol nu e cuplata inca. Focul din semineu a mers cu ciocolata calda si picioare obosite. Evenimentul de ieri se numeste ”Drumul Crucii” si e un traseu pe un deal destul de abrupt, cu opriri la cele 14 troite din lemn de pe traseu. Au participat foarte multi preoti iar sus, la schit, a fost oficiata vecernia si litia cu participarea ierarhului. A fost inaltator tot evenimentul dedicat sarbatorii de astazi. Schitul e in constructie dar mi-a placut mult biserica din lemn si locul de joaca din curtea schitului aflat langa gradina. Nu am facut poze dar mi-ar fi placut sa prind un pustiulica de vreo 2 anisori care, coborat de pe topogan, a trecut pe sub bara de lemn ce delimita gradina si a luat un gogosar copt. Expresia de pe chipul lui cand a muscat din gogosar era de o bucurie fara margini. Cred ca acolo sus, privind chipul acelui copil, ascultand glasul ierarhului ce vorbea despre iubire am inteles (a cata oara?) ca Dumnezeu in dragostea lui ne vrea fericiti. Acea fericire pura a copilului muscand din gogosarul cules de el. Cat de greu putem regasi acea fericire? Suntem prinsi in tot felul de reguli si norme si am uitat sa fim fericiti. Am uitat sa ne bucuram de lucruri simple. Iar procesul de scuturare a prafului adunat pe suflet e destul de anevoios. Dar sunt dispusa sa il fac daca la capatul lui ma asteapta macat o farama din bucuria acelui copil.

O zi minunata!

Fila de jurnal 13/9

 Cam greu sa ma tin de provocare. Treaba e multa, vremea e urata si rece. Obiectivele principale, zilele astea, a fost sa scot praful din casa si sa schimb sezonul la haine. Cam greu sa le imbin pe amandoua dar tinand cont de faptul ca ambele implica spalat rufe am zis ca merg.  Ambele sunt partial atinse deoarece  rufele se usuca mai greu iar santierul nu s-a terminat. Avem usa montata dar praf inca mai e si inca se va mai produce. Azi de exmplu se modifica instalatia electrica. Asta inseamna ca se sapa santuri in pereti pentru repozitionare. Urmeaza gletul dar inainte se curata peretii, ambele implicand praf. Abia astept sa se termine renovarea. Stiu ca teoretic puteam face toate astea mai in vara dar practic pana pe finalul lui august, cand se termina cu furajele pentru animale, nu prea se pot face multe. Dupa amiaza mergem la un eveniment cu traditie deja intr-un sat de langa Roman. Anul trecut nu am reusit sa ajungem si chiar mi-a parut rau. Incerc sa pun poze maine si sa va povestesc despre eveniment maine. Sper sa nu ploua. Iar maine e o zi de leneveala fiind sarbatoare. Cu ceai fierbinte, popcorn si filme pe netflix.

O zi spornica tuturor!

Cafea cu lapte si dovleac

sursa: pinterest

Prima data Matei a cerut cafea cu dovleac dupa ce a luat la facultate. Mi s-a parut destul de ciudata dar m-am documentat si deja am cativa ani de cand fac reteta. O adaptez in functie de gustul momentului asa ca nu mai stiu reteta originala.

Ingrediante:

 -2-3-4 linguri piure de dovleac fiert

 - 3/4 pahar lapte

- o cescuta cafea tare (expresso cu sau fara cofeina sau la ibric dar concentrata)

- arome: scortisoara, ghimbir, cardamom, piper negru si vanilie am folosit anul acesta

Am pus dovleacul fiert si zdrobit bine impreuna cu laptele in ibric si i-am dat un clocot, l-am dat deoparte, am adaugat aromele si cafea tare facuta separat. Se pune zahar dupa gust dar pentru mine dovleacul e destul de dulce. Apoi le-am pus intr-un borcan cu toarta si am adaugat frisca si cativa fulgi de ciocolata. 

Merge cu o patura pufoasa si cu un film romantic sau cu o carte buna dar si mai bine cu cineva drag. 

Reteta am facut-o si cu cafea solubila, cacao, ciocolata calda si orzo. 

Pofta buna!

Fila de jurnal 10/9

 Azi e rece. Ziua e mohorata si bate vantul. Din cand in cand se arata soarele sau ploua.

Si eu sunt ca vremea... Imi e somn dar nu pot dormi, ma enerveaza orice si m-as ascunde intr-un colt ca sa nu ma vada nimeni... 

Ieri am reusit sa fac dulceata de ardei iute si am fiert bulionul pe aragaz. Ploaia nu m-a lasat sa fierb la plita afara iar ceaunul mare, pentru fiert zarzavat nu incape pe aragaz. Am facut cafea, supa si biscuiti cu dovleac. A mai ramas jumatate de dovleac pentru zilele urmatoare. 

Pe santier azi e pauza. A pus gresia ieri dar nu s-a intarit asa ca facem echilibristica pe scanduri sprijinite pe capete pe boltari, astfel incat sa nu atingem gresia. Si daca nu s-a intarit, nici usa nu poate fi montata astazi. Incerc sa ma ocup de curatenia din casa dar bat pasul pe loc. 

In acelasi timp lucrez intes cu mine. Procesul de scotocire in amintiri e destul de obositor si uneori dureros. Alteori se lasa cu furie, cu neintelegere, cu revolta. Incerc sa vad partea buna sau lectia invatata dar nu de fiecare data e usor de ”simtit„. Cu logica stau bine, gasesc repede partea buna dar cu emotiile e mai greu.... 

O seara de sambata frumoasa tuturor si o duminica binecuvantata!

Fila de jurnal 9/9

 Ieri a fost zi de sabatoare. Ziua a inceput cu racoare, s-a incalzit peste zi iar seara a fost blanda.

Am fost in oras si am cumparat ce mai trebuia pentru instalatia electrica la hol. Si daca tot eram in oras, am trecut si prin piata si mi-am luat ardei iuti pentru dulceata. Acolo ne-am intalnit cu o familie pe care am cunoscut-o cu ocazia unui accident, acum 15 ani. Doamna nu a uitat ca am dus-o cu masina la spitalul pe care si l-a dorit atunci cand a avut un accident cu masina fratelui ei. Atunci am trecut pe langa masina lovita imediat dupa accident si am intrebat daca putem ajuta. Era nauca dupa accident si cu umarul cazut. Am hotarat ca o ducem noi la spital la Roman. Ne-am intalnit cu salvarea pe drum, dar doamna si-a amintit de un medic din Piatra Neamt cu care a mai avut contact si ne-a rugat sa o ducem acolo. Nu am ezitat si am ramas langa ea pana cand a intrat in operatie apoi am asteptat familia care era pe drum. Doamna ii sunase de pe unul din telefoanele noastre asa ca am putut comunica cu ei. Acum erau luminosi si bucurosi sa ne vada. Considera ca datorita gestului nostru isi poate folosi mana dreapta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si e recunoscatoare lui Dumnezeu pentru asta. Am facut schimb de numere de telefon ca sa pastram legatura. Mi-au placut mult si starea lor de recunostinta a fost molipsitoare. Ne-a reamintit ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. 

Dupa-amiaza m-am plimbat prin gradina ca sa imi pot planifica treburile. Am constatat ca se mai impune o sesiune de pastarit fasolea. Seara s-a terminat cu plimbarea obisnuita, doar ca mai scurta din cauza unui papuc ce s-a hotarat sa imi rameasca calcaiul.

Azi se anunta mai cald dar si un pic de ploaie. Nu m-am decis daca ma ocup de bucatareala adica dulceata de ardei iuti si o portie de zarzavat cu morcov si ardei sau sa pregatesc si sa spal mocheta din salon. Sau poate fac o combinatie din aceste activitati astazi si ce nu reusesc las pe maine. Oricum vreau sa ma ocup un pic si de dezordinea din casa. 

Am gasit ieri, un dovleac placintar care pare copt. Il tai astazi si daca e copt, vreau sa fac o supa crema de dovleac, o portie de biscuiti cu dovleac si scortisoara dar si un latte cu dovleac si cafea decofeinizata pentru dupa-amiza. 

La voi cum e toamna? 

O zi minunata!

Fila de jurnal 8/9

 O dimineața cu roua și soare. Muschii mei se resimt încă după maratonul din grădină de acum 2 zile. Azi va fi o zi mai de moldoveancă, cu treaba ”diloc”. Încerc sa reînvaț sa scriu cu diacritice. Inca le mai sar, dar insistând sper să mă reobișnuiesc.

Deci, ieri am reușit să fac zacuscă.  Si  am facut ultima tura de bulion. Am pregatit (cules si scos) legumele pentru încă o tură de zarzavat si aeara am primit cativa hribi pe care vreau sa ii pun la congelator. I-am curatat și opărit aseară. Urmeaza sa ii pun in pungute si la congelator. Am gasit si câțiva bostănei. Abia astept să termine cu șantierul ca sa fac decoruri de toamna.

Intrarea casei încă e o mare gaura. Ieri, soțul meu a montat incalzirea în pardoseala la hol si a zidit lateralele usii si, pentru ca e sarbatoare astazi, numai bine se usuca sapa. Ma gandeam ca e doar o bucatica de hol de intrare, dar înghite o gramada de resurse (timp, bani, febra musculara...)

Din pacate aseara nu prea am avut timp nici de citit si nici de lucru de mana. Eram prea obosita si am adormit. Dar m-am bucurat de vizita unei prietene si am facut gogosele cu iaurt.

In curte am pui mici de gaina. Sunt 5 gamalii colorate cu 2 cloști după ei. Am avut 2 gaini care au clocit aceleasi oua. Cel mai amuzant a fost momentul cand au scapat scroafele mici din coteț. Clostile mele s-au infoiat amandouă aliniate una lângă alta, gata de război, în timp ce țineau puii în spatele lor. Era o harmalaie de a speriat vecina. Credea ca a venit vulpea....

La multi ani, tuturor Măriilor!

O zi frumoasă tuturor!

Fila de jurnal 7/9

 Ieri a fost o zi calduță. Dimineața a fost răcoare dar bine și cu aroma specifică toamnei: usor rece, ușor umed si local miros de struguri, de regina nopții ce iși inchidea florile sau de Mana Maicii Domnului ce iși deschidea florile. Bufnițele din copacii din jur scoteau ultimile sunete înainte de somn iar vrăbiile ciripeau zglobii.

Am ales, copt si curațat ardeii culeși cu o zi înainte. Cred ca fac o porție de zacuscă si marchez astfel o premieră: prima zacuscă integral din gradina proprie.

În șantier lucrurile merg bine. Ieri a fost zi de uscat betonul turnat cu o seara înainte așa ca am facut aprovizionarea pentru încalzirea în pardoseală și apoi pentru zidăria din jurul ușii. Am mai strans din praful creat de demolare și ne adaptăm zilnic la conditiile șantierului. 

Din pacate saptamana asta, din cauza treburilor si a oboselii nu am facut plimbarea de seara. Sper sa revenim cat mai curand la acest obicei.

Astazi se anunță o zi calduta cu un maxim de 23 gr C. M-am trezit inainte de a suna ceasul pe la 5,45 si am trebaluit un pic pana mi-am facut cafeaua. Salul in culori de craciun l-am terminat de sambata si am scos la terminat o fusta de bumbac in culori de toamna. E făcută 3/4 cred ca de 2 ani. As vrea să o termin, doar ca firul e subtire si trebuie sa lucrez cu ochelarii pe nas.

Fila de jurnal 5-6/9

sursa: pinterest

 Septembrie a venit cu ploaie si frig. Ploaia e buna, cernuta si mocaneasca dar frigul a venit prea brusc. De la 34gr in ultima zi de august an ajuns la 19gr C peste zi si doar 9 gr C noaptea. Sper sa se mai incalzeasca un pic... De astazi incepe santierul in casa. De fapt la usa casei. Urmeaza sa o schimbam si sa facem ceva modificari la hol. Asa ca iar praf, lucruri pe care nu mai stiu unde le-am pus/gasesc, etc, dar sper sa nu dureze mult.

Matei a reinceput scoala (ca profesor) si autosabotajul si-a facut aparitia de la prima ora a diminetii. Anul acesta preda la 5 scoli din care doar 2 cunoscute (a predat si anul trecut si sunt scoli in care a invatat si el) iar astazi a mers la una din scolile noi. 

Problema e ca ma infurii instant cand constat ca face anumite lucruri in defavoarea lui. Si mai ales cand face pe dos fata de ce facem noi in casa, adica de ce cred eu ca a vazut. Pana cand reusesc sa procesez faptul ca primii 9 ani din viata lui nu i-a petrecut langa mine si ca exista la nivel inconstient acel proces de imitatie a persoanelor importante care te-au ignorat in copilarie deja ne contrazicem iar el isi sustine punctul de vedere ca la 23 de ani adica impulsiv si vrea neaparat sa aiba dreptate iar argumentele sunt atat de stupide ca raman fara replica. De exemplu eu sunt genul care prefera sa ajunga cu 5 min mai devreme intr-un loc nou. Am astfel timp sa ma obisnuiesc cu mediul in timp ce el amana pe cat posibil si de cele mai multe ori intarzie si bineinteles ca este atentionat si conflictul e iminent. Reactioneaza cu o rezistenta pasiva si apoi se plange de situatie asa ca prefer sa se certe cu mine si sa ajunga la timp... Dar ma oboseste situatia.

Si cum postarea am inceput-o luni si o termin marti, astazi a plecat la timp si cu un oarecare entuziasm chiar daca e tot o scoala noua. Oricum astazi suntem cu febra muscula toti. Sotul meu a scos usa mare ieri de dimineata si, cand a ajuns Matei acasa, au sapat podeaua holului si au turnat sapa in timp ce eu am stat toata ziua in gradina. Sunt la doua recoltare de ardei si vinete iar la rosii cred ca e ultima mai consistenta pentru bulion. Si pentru ca buruinile si-au facut de cap dupa ploi, am si curatat gradina de rasaduri. Mai am putin la pastai poate pe diseara...

Astazi e anuntata intrerupere la energia electrica asa ca vom merge in oras pentru aprovizionare cu materialele necesare in etapa urmatoare a holului: încalzirea în pardoseala si instalatia electrica. La intoarcere vreau sa ma ocup de coacerea ardeilor afara, pe plita.

Incerc sa fac cate o postare pe zi in aceasta toamna asa ca lansez aceasta provocare tuturor. E o provocare incercata la finalul toamnei trecute si care face bine la moral.

O zi frumoasa!

Prima zi de septembrie

 O zi calda si frumoasa de toamna. Miroase a struguri si a roua in curte. O stare de leneveala pluteste printre animale. Nici un zgomot nu strica linistea inceputului de toamna. Mai am cateva randuri la salul in culorile craciunului si doar o seara din seminarul Love yourself. Azi inventariez toate lucrurile incepute si neterminate din jurul meu. Pe cele materiale le clasific in functie de cat mai am de facut pentru a le finaliza. Incerc sa le iau in ordine inversa ca sa ma mobilizez cand vad cat mai multe finalizate sau taiate de pe lista. A doua lista e cu treburile amanate, scrisa intr-un fisier excel ca sa pot prioritiza in functie de timpul necesar fiecareia. In acelasi timp incerc sa imi aloc ceva timp pentru mine. Si daca de ceva timp lucrez la ganduri si emotii cred ca e timpul sa lucrez un pic si la imaginea exterioara: o noua culoare la par, o programare la unghii si chiar o pauza la pranz pentru mine (o cafea, o carte, o postare si crosetul).

Inceputul toamnei si a noului an bisericesc se pare ca e un nou inceput si pentru mine. Un gand pentru un nou inceput, o intentie dar mai ales o directie in care sa fac pasi. Probabil pentru inceput vor fi pasi mici, obiceiuri noi de implementat dar important e ca gandurile s-au mai limpezit, emotiile s-au mai asezat iar eu vad viitorul un pic mai clar si in culori frumoase.

Ca intentii pentru luna septembrie ar fi:

- sa invat sa ma pun pe mine pe primul plan,

- sa lucrez cu mine si emotiile mele,

- sa imi urmaresc scopurile stabilite,

- sa terminam cu amenajarile in casa,

- sa ma relaxez (sa decorez de toamna, sa citesc mai mult, sa imi amenajez un anumit loc al meu),

- sa lucrez in fiecare saptamana la proiectul meu de suflet, pe care as vrea sa il termin pana la craciun.

O toamna bogata si minunata tuturor!