a vrut sa fie "cineva"

 Stiti acel moment cand un cuvant sau o propozitie auzit undeva iti limpezeste ceata in care te ratacesti de ani de zile? Cand acel cuvant/propozitie/fraza iti raspunde la mii de intrebari puse in ani? Cand stii, fara nici o umbra de dubiu ca trebuie sa pui punct? Ca acolo nu mai e nimic. Nimic de care sa te agati ca sa poti spera.

Prima data mi s-a intamplat cand am decis sa divortez. Ne certam. Trebuia sa mergem la o nunta si cumva, asta ii dadea peste cap planurile "domnului". Chiar daca planurile noastre erau facute cu luni in urma. Probabil una din amante era in zona si avea nevoie de timp liber asa ca a provocat o certa din nimic. Stiam ca se va sfarsi cu el plecand si izbind usa dupa el. Va inchide telefonul si pana seara nu voi reusi sa dau de el. Mai mult, va ignora cu desavarsire obligatiile zilei cum ar fi faptul ca trebuia incheiata o lucrare si platite salariile. Va reveni seara, linistit ca si cum imi face o favoare, facand tot felul de mofturi si insotindu-ma la nunta cu o fata de martir. Trecusem prin scenariul asta de prea multe ori ca sa nu il recunosc.  Nici nu mai avea importanta ce imi reprosa. Incepea cu un amanunt banal apoi trecea la "epitete" coplesitoare la adresa mea. Nu stiu exact care a fost "declicul" dar fata de alte dati nu am mai reactionat. Stateam pur si simplu si il priveam. Ma intrebam ce cauta el acolo, in casa mea, si cu cine vorbeste. S-a oprit, s-a uitat la mine, a injurat ("imi bag.... in firma si in casa ta") si a plecat izbind usa. Am sarit de parca eram pe arcuri. Nu stiu cand am ajuns la usa si i-am dat replica, urat si tare. Din acel moment nimic nu a mai fost la fel. Nimic din ce spunea nu ma mai atingea chiar daca gasea moduri extrem de ciudate de a ma atinge fie verbal sau comportamental.  Mai erau momente cand ma gandeam ca poate casnicia noastra merita inca o sansa, dar avea el grija sa ma faca sa regret pana si gandul. A durat 8 luni pana cand s-a decis sa divorteze in liniste. Nu am vrut balacareala publica asa ca a fost nevoie de timp sa gasesc solutia pentru un divort rapid si in liniste. Dupa care am refuzat sa mai vorbesc sau sa aud de el. Am plecat din viata lui inchizand usa. Incet si definitiv.
Asa si acum. Si tot un barbat dar din fericire nu sotul meu:
- Intotdeauna mi-am dorit sa fiu cineva. Si cum fata nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor, macar baiatul.... 
In prima faza nu am inteles. Ce treaba are ce ai vrut tu sa fii cu ce sunt copii? Credeam ca a trecut de faza asta cu ani in urma si ca varsta vine cu o oarecare intelepciune....

Apoi m-am intrebat cum poti compara copiii intre ei. Fiecare are felul lui de a fi. Fiecare are calitatile lui asa cum fiecare are drumul lui. Fiecare si-a luat propriile decizii. Fiecare e multumit cu viata sa. Au familiile lor, copiii lor. 
Cum sa ii compari? 
Care sunt criteriile? 
Si cum sa mergi pe ideea de a inlatura pe unul din ei pentru ca nu s-a ridicat la ce? 
Care e nivelul? 
Cine a stabilit acel nivel? 
Si pe ce criterii?
Apoi mi-am amintit un banc cu un baiat care cere in casatorie o fata. Ea il intreaba:
-Mercedes ai?
-Nu! Dar....
-Casa cu mansarda ai?
-Nu! Dar...
-Bani in cont ai?
-Nu! Dar...
-Atunci nu ma pot marita cu tine! Si fata pleaca...
Baiatul, cu inelul cu diamant in mana termina in soapta propozitiile incepute: 
- Mercedes nu am pentru ca am un Porsche si Ferrari, casa cu mansarda nu am pentru ca am un castel si nici bani in cont nu am pentru ca detin banca.... 
Cam asa e si cu nivelurile astea. 

Uneori nu vedem decat ce putem vedea.

Atat se poate... 

Jurnal de ianuarie (2)

sursa: pinterest

 Dupa ziua de ieri cand ceata si norii ne-au molesit, ne-au deprimat si ne-au trimis la leneveala si somn, astazi, ziua a inceput cu fulgi pufosi care dansau lin si s-a finalizat cu un vant rece si uscat. Si astazi am fost moldoveanca cu trei viteze (incet, pi loc si diloc) dar fara a ma simti vinovata. Nu am bifat nimic pe lista facuta dimineata asa ca o voi transfera pe ziua de maine. Sper ca maine sa gasesc si celelalte viteze in ciuda durerilor musculare si articulare. 

Hoinarind pe internet am constatat ca ma atrag fotografiile cu amenajari in roz. La finalul anului trecut, cand ma uitam dupa idei de amenajare dar si dupa decoratiuni am fost atrasa de roz si griuri prafuite. A fost o mare surpriza pentru mine pentru ca, de cand ma stiu, am cautat nuante de maro atat in decor cat si in haine. Mi se parea culmea indraznelii o nuanta de portocaliu sau de rosu (despre rosu unghiilor mele am mai scris). Pana si nuantele lacurilor de unghii au fost mereu "aluna" sau "capucino". Zilele trecute am citit o postare a unei mamici care nu si-a imbracat fetele in roz cand erau mici dar care, ajunse la maturitate erau inconjurate de roz. Nici eu nu am avut roz in copilarie. Pe de o parte pentru ca nu am avut camera mea iar pe de alta parte am fost cam "baietoi" asa ca nu prea se potrivea rozul cu mingea. Nici acum nu cred ca mi se potriveste la haine dar ma apropii de varsa cand unii spun ca am putea da in mintea copiilor iar altii cred ca ne putem permite sa nu mai tinem cont de sabloane si etichete. Asta nu inseamna ca voi trece la volanase roz :). 

Si daca tot am adus vorba de etichete, la finalul anului trecut mi-am facut comanda de o rochie de lana, model la care nu era disponibila decat culoarea mov.  A venit dupa revelion, cand am mai primit si o bluza superba, lunga in aceeasi nuanta si un pulover cu guler rulat tot in aceeasi nuanta. Mare mi-a fost surpriza cand, cautand ceva informatii pe net am descoperit ca s-a stabilit culoarea anului 2022 ca fiind nuanta lavandei. Si iata-ma in trend fara sa vreau :)... 

Bucurii de ianuarie - saptamana 1

 Provocarea aceasta o gasiti pe blogul Irinei - Dulce Casa. E o modalitate de a privi aceasta luna complicata cu bucurie. Dupa magia lui decembrie, ianuarie pare sters si tern doar daca il lasam. Orice luna are magia ei. Trebuie doar sa vrem sa o vedem si daca o imparasim cu ceilalti magia se multiplica.

E mai greu pentru mine pentru ca prefer cuvintele in locul pozelor si nu am deprinderea de a imortaliza momente in fotografii dar o sa ma stradui. Sper ca pana la finalul provocarii sa reusesc sa prind cat mai multe momente minunate.

Coltisorul meu confortabil

Inca nu am un birou al meu dar am o masa a masinii de cusut Ileana pe post de birou si e plasat langa calorifer. Cum saptamana asta a fost cu multe sarbatori, coltul meu de relaxare a fost la birou, unde mi-am actualizat /organizat caiete, liste, agende... Aici imi incep ziua planificand si tot aici o termin, bifand liste dar si cu ganduri puse pe hartie.

Un proiect creativ

Nu prea sunt culori de iarna dar simteam nevoia sa lucrez cu bumbac asa ca am cautat resturi de fire pe care sa le adun intr-o husa colorata pentru taburetul "biroului" meu improvizat. E un model simplu care nu necesita o foarte mare atentie si pot lucra chiar si privind un film la tv.

Tratatia saptamanii

Saptamana aceasta m-am alintat cu cafea cu frisca si fulgi de ciocolata. Fie ca e cafeaua de dimineata sau cea de la pranz fara cofeina, ceasca a avut spuma alba si fulgi de ciocolata. Uneori si seara a venit cu ciocolata calda cu frisca si fulgi.

Plante/flori

Am plantat bulbi de narcise dar nu au iesit inca asa ca ma bucur de bambusul de pe micul meu birou, de florile curgatoare din baie, si de craciunita care nu vrea sa infloreasca (ar trebui sa o mut mai langa geam)

Lumini si luminite

Nu am strans inca luminile de afara. Chiar daca le aprindem doar seara cateva ore mai pastrez un pic din atmosfera festiva. Lumanari sunt prin toate camerele, fie colorate, fie parfumate, iar in salon am un felinar luminat de o instalatie. 

Grija de sine

Aici mai am de lucru. Am inceput un program de stat in planche, incerc sa ma aranjez in fiecare dimineata dupa intalnirea din grajd cu vaca apoi baile cu spuma (si sare de magneziu pentru incheieturi :))) ) si cateva piese noi de imbracaminte.

Jurnal

Nu prea reusesc sa scriu zilnic dar pe langa acel jurnal zilnic, am si unul mai de suflet unde imi notez gandurile. Acolo analizez emotiile legate de evenimentele zilei si ma stradui sa multumesc pentru micile bucurii de peste zi. Iar de ceva vreme, am integrat in rutina de dimineata aprinderea unei lumanari pentru fiecare din casa careia ii adaug o rugaciune de multumire si una de "grija" pentru fiecare.

Daca v-a placut jurnalul "Bucurii de ianuarie" il puteti prelua pe blogurile voastre sau pe alte platforme folosind #bucuriideianuarie. Pentru mai multe detalii intrati pe blogul Irinei - Dulce Casa unde puteti lasa link pentru inspiratie. 

Jurnal de ianuarie (2) - directii si intentii

Ziua de azi a inceput cu ger si un vant rece si uscat. As putea sa ii zic crivat? Daca era si un pic de zapada ar fi fost o zi autentica de iarna. 

Dar stand in casa, la caldura ziua arata frumos. Numai buna de "gospodarit". O lumanare parfumata si o muzica antrenanta face ca ziua sa fie frumoasa. Iar o cafea cu frisca ma imbie la introspectie si visare. Mai ales ca abia acum am reusit sa ma deconectez un pic de la nebunia de sfarsit de an. Un pic de odihna, un pic de leneveala si un pic de "odihna activa" si incep sa imi revin. Nu am planuri pe 2022. Asa cum nici pe 2021 nu am avut dar as vrea sa schimb cate ceva in rutina mea. In primul rand imi doresc sa fiu un pic mai ordonata. Odata cu renovarile din casa si cu mobila noua cred ca e mai usor de intretinut ordinea in casa. Apoi imi doresc sa fiu un pic mai ordonata cu mine. De exemplu sa ma imbrac dragut chiar daca nu ies din curte si sa ma aranjez un pic (un pic de rimel, un luciu de buze, un cercelus) in fiecare dimineata. Face tare bine la moral. Apoi as vrea sa citesc mai mult anul asta. Atat "siropele" relaxante cat si chestii mai serioase care solicita un pic intelectul. Activitate de care nu am fost in stare pe finalul anului trecut. Seara adormeam in drum spre pat iar duminica nu reauseam sa ies din ritm asa ca ne relaxam la o plimbare cu masina. Si la capitolul asta as vrea sa lucrez un pic anul asta. Am cateva obiective turistice in zona pe care as vrea sa le (re)vad. Si cum finalul de an a fost cu oboseala multa care s-a concretizat in mancat mai mult si mai consistent, ianuarie vine inevitabil cu o (re)ordonare alimentara si un pic de miscare organizata. Mai concret cu plimbari lungi cand vremea o permite si o aplicatie pe telefon cu exercitii fizice timp de 5-10 min pe zi pentru tonifiere/definire. Si daca vorbesc despre tonifiere, as vrea sa imi tonific un pic si creierul in vederea intoarcerii la catedra. Ma gandeam la o norma partiala ca sa nu imi ramana in urma activitatile gospodaresti si sa pot integra in program si proiectul inceput anul trecut. Proiect ce ar avea moment de lansare in primavara asta. Dar deocamdata e doar un gand si depinde de multi alti factori. 

Si tot la intentii as trece si finalizarea proiectelor handmade incepute. 

Un week-end frumos tuturor!

Jurnal de ianurie (1)

 Prima saptamana a noului an a inceput cu o primavara frumoasa. Normal ca am facut treaba pe afara incercand sa mai recuperez din restante. Am scos bulbii de gladiole, am curatat straturile de flori si am curatat gradinuta din fata casei pregatind-o pentru recolta timpurie de ceapa si verdeata. 

Ziua mea de nume m-a gasit obosita si molesita de lapovita de aseara. Si ieri, profitand de ziua de toamna tarzie am strans decorurile si brazii de craciun. Si asta a dus la o noua asezare prin salon. Oricum mai sunt de scos din cutii decoratiuni depozitate inainte de renovare carora ar trebui sa le gasesc loc. 

Anul asta mi-am pregatit in timp record fisierele de organizare financiara, agendele si caietul de programari al sotului meu. In plus mi-am achizitionat si un planner saptamanal de birou si unul magnetic care sa inlocuiasca notes-urile pentru listele zilnice. 

In plus, am pus in jardiniera bulbii de narcise cumparati prin octombrie si rataciti prin cutii. Deocamdata sunt in bucataria de vara urmand sa le gasesc loc pe un pervaz in dormitor.

Azi a fost rece si cu un pic de ger dimineata si seara. Peste zi ne-am bucurat de un soare superb cu dinti. 

Pisica mica a fost muscata de un catel acum 2 zile si azi a dat semne de revenire dar a stat doar in pat la Matei. Ieri se tot ascundea prin casa.

Acum cateva zile ne distra cu pozitiile sale de somn:

prima zi de 49

49 

Inca nu m-am obisnuit cu cifra. 

Zilele trecute eram convinsa ca urmeaza 48....
Si totusi e 49. Inca un an si schimb prefixul iar eu ma simt inca la "douazeci si..". Doar sunetele scoase din cand in cand de incheieturi imi mai amintesc prima cifra a varstei... Dar cine le baga in seama?
A fost un an in care am reusit sa ma bucur de lucruri marunte. Mi-a ramas in minte un fluture care s-a plimbat in jurul meu in ziua de Ovidenii. Zi in care as fi sarbatorit ziua bunicii dar in care am avut o "discutie" mai aprinsa cu cineva din familie... Un fluture albastrui, foarte frumos, care mi s-a asezat in par cand am coborat din masina, apoi a stat dupa mine prin curte. Nici nu imi venea sa intru in casa ca sa nu il pierd... Un fluture intr-o zi de toamna tarzie. Un fluture la final de noiembrie....
Un an in care am incercat sa vad lumea prin ochi de copil. 
Un an in care am cautat sa imi reamintesc curiozitatea copilareasca de a privi viitorul. Am vrut sa las teama in urma. Mai ales ca teama era livrata prin toate canalele de informare, de la tv la platforme sociale. Asa ca m-am refugiat in lumea blogurilor unde lumea e asa cum vrem noi.
Un an in care am fost nevoita sa ma redescopar in alt "sistem de referinta".
Un an in care am cautat bucuria in tot si am regasit-o in mica lume a sufletului meu. 
Un an a carei lectie a fost: 
"daca pun bucurie in tot ce fac o voi gasi in tot ce ma inconjoara"
Urmeaza un an in care voi descoper noi lucruri despre viata, despre oameni, despre mine si cei dragi mie. 
Un an in care voi pastra bucuria chiar daca va fi impletita cu restul emotiilor umane.
Un an in care vreau sa ma simt "acasa" cu mine in primul rand. Iar asta inseamna sa fiu mai blanda, mai grijulie si mai intelegatoare cu mine. 
Un an in care expresia care imi e asociata ("Ea se descurca in orice situatie") sa o schimb macar in mintea mea ("Eu ma bucur de orice situatie").
Un an minunat pentru mine si sper eu pentru toata lumea!

2022 - prima zi a anului

 Si s-a terminat 2021. 

Un an complicat. Un an in care am reinvatat sa ma bucur de fiecare clipa. Un an in care mi-am reamintit sa apreciez lucrurile mici. Un an in care mi-am reamintit ca fericirea e suma tuturor momentelor frumoase. Un an in care am redescoperit bucuria postarilor aproape zilnice. Un an pe care l-am incheiat in forta dar multumiti de toate clipele de oboseala ca si de cele de liniste si bucurie. 
2022 ne-a gasit in strada cu o sticla de sampanie admirand suvoaiele de artificii din satele vecine. Nu ne-am pus in gand nimic pentru anul asta. Doar sa ne bucuram si sa ne simtim "acasa" in tot ce facem. Ce as vrea eu, e sa invat sa fiu mai egoista. Sa nu ma mai ofer sa ajut si sa sprijin de cate ori cred ca cineva are nevoie de ajutor. Si sa nu mai investesc nici timp si nici emotii in oameni care nu stiu sa aprecieze nimic din toate astea.... 
In rest....
Sa fim sanatosi, sa ne bucuram de oamenii dragi, de momentele petrecute impreuna si sa privim cu oarecare curiozitate viitorul, convinsi ca ne poate surprinde placut.
La multi ani!

Cuvantul anului 2022

 Anul 2021 a fost guvernat de Bucurie. Acesta a fost cuvantul ales la inceputul anului. Bucuria de a fi, de a face, de a visa. Nu au fost toate asa cum ne-am imaginat la inceputul anului dar ne-am bucurat de tot ce ne-a adus 2021. Si ne-a adus mai mult decat am sperat. Ce m-a amuzat e ca bucuria i-a guvernat pe toti ai casei in aceast an. Asa ca in alegerea cuvantului pentru 2022 i-am luat in calcul pe toti ai casei. M-am gandit si la ce ar avea ei nevoie. Cateva zile mi s-au tot invartit ideile in minte si la un moment dat s-au detasat 2 cuvinte. O lumanare aprinsa, o cerere de ghidare si am inceput sa vad acel cuvant peste tot in jur: la magazine, in imaginile de pe pinterest, in postari si articole. Initial mi s-a parut a fi o "ingradire" tocmai cand eu ma gandeam la o deschidere, la o iesire din micul nostru univers. Mai ales in aceasta perioada plina de tot felul de "ingradiri" de parca m-am intors in anii '80, cand totul era conditionat sau cenzurat. Apoi gandurile s-au limperzit si am vazut esenta dincolo de forma.

Cuvantul anului va fi ACASA. Acasa ca traire si nu ca locuinta. Acasa fiind sentimentul ca esti la locul potrivit in momntul potrivit. Acasa fiind acceptare, iubire, apreciere si multumire. Cred ca toti avem nevoie de acel ACASA ca emotie. Emotie ce ne face sa inflorim in forma noastra cea mai buna, sa dam ce avem mai bun si mai frumos atat in relatiile cu ceilalti dar mai ales in relatia cu propria persoana. Si sper ca anul 2022 sa ne aduca tot ce avem nevoie pentru a ne simtit mereu ACASA in sufletele noastre prin tot ce facem, profesional sau personal, in gospodarie sau la munca, langa cei dragi sau in comunitate. 

Sa fim cu toti ACASA in 2022, sanatosi si veseli, iubiti si fericiti.

La multi ani!

Jurnal de Advent - final

 Deja e craciunul. Dupa un maraton de curatenie am reusit sa ajung in Ajun cu aproape toata lista bifata. Mi-as fi dorit sa scriu mai des, sa decorez mai repede, sa ...., sa..... Dar multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Dar mai ales pentru faptul ca am reusit sa ma relaxez de ajun, dupa toata nebunia. 

Ziua de luni a venit cu nebunia crizei de timp si a atacurilor de panica. Toate erau adunate gramada, nu mai gaseam nimic, nicaieri, listele se tot lungeau iar timpul se compresa. Am inceput cu ultima mana de vopsea la usa dormitorului, apoi baietii au pus tapetul de la capatul patului, sinele pentru perdele si mocheta. Cum sifonierul nu a ajuns, a aparut provocarea improvizatiilor. In timp ce ei montau mobila de la Matei din camera, eu am reusit sa pun perdelele si draperiile, sa asez oarecum dormitorul si sa incep eliberarea salonului. Operatini se s-au prelungit pana la 2 noaptea. 
Marti, Matei a fost la munca de la 11 la 15 iar sotul meu la o inmormantare in acelasi interval. Pana au ajuns ei, am reusit sa termin curatenia in salon si bucataria din casa. Asa ca au pus mocheta in salon si au montat comoda timp in care eu am despachetat bradutii si am repartizat globurile. Apoi am trecut la asezat. De data asta am ajuns in pat pe la 1 noaptea.
Miercuri sotul meu s-a ocupat de taiat lemne si pregatit furajele la animale pentru zilele de sarbatoare in timp ce eu m-am ocupat de bucataria de vara si de pregatit ingredientele pentru maratonul bucataresc. Am facut borsul si turtele cu julfa si am curatat nucile.
Joi, sotul meu a fost ocupat cu Ajunul in timp ce eu cu bucatareala. Cu Matei ajutor. Am inceput cu framantatul painii si plamadit cozonacul. Matei a framantat cozonacul si s-a ocupat de curte. Iar eu, printre etapele cozonacului am fiert salata beof si drobul si am spalat/intins/calcat rufe. Doar ca pe la 19 am picat de oboseala doborata de o stare generala de rau cu greata si dureri de cap (si un puseu de tensiune). Deja ma gandeam la ce scot de pe liste si ce salvez...
Vineri tot fara sot acasa, imi era teama ca nu fac fata la ce a mai ramas de facut. Matei m-a ajutat cu schimbatul lenjeriilor si refacerea stivei de lemne, in timp ce eu am terminat cu bucatareala pana la ora 14. Apoi am sters si asezat holul finalizand cu punerea perdelei. O ora am dedicat-o balconului. Seara s-a incheiat cu o baie lunga si relaxanta urmata de impodobirea brazilor (cate unul in fiecare camera) imbracati in pijamale identice de craciun ascultand colinde. 
Mai descoper mici scapari (un intrerupator nesters, un colt la oglinda unde mai trebuia sa insist, etc) dar pe total sunt multumita de tot. 
Iar Craciunul a venit cu o stare de multumire si liniste sufleteasca asa cum mi-am dorit.
Craciun fericit tuturor!

Craciunul in imagini

Mai avem cateva zile pana la craciun. In ultimile zile nu prea am avut timp de scris. Zilele parca s-au scurtat si listele cu "de facut" se tot lungesc... In cele cateva minute de pauza reuseam doar sa ma uit la imagini si sa mai citesc ceva comentarii. Si cum imi place foarte mult perioada sarbatorilor de iarna sunt pe diverse comunitati cu acest specific. Surpriza neplacuta a fost pe un grup unde, cineva care locuia la bloc a postat bradul impodobit cu copiii. Cele mai multe comentarii erau legate de faptul ca nu avea semineu langa brad. Era clar ca era un apartament micut unde a facut loc pentru bradutul de craciun ce l-a impodobit cu drag cu cei dragi. Dar trebuia semineu. Si daca nu unul real macar din polistiren sa fie. M-am uitat mai atent la brazii de craciun. Toti impodobiti cu tema, cu numar de culori si decoruri create artistic. Si parca toate pozele semanau intre ele. Si la absolut toti lipsea elementul cheie al acestei sarbatori: dragostea. Ma mai inspir si de pe bloguri sau comunitati din exterior ("de afara") unde pozele sunt mai putin studiate. Iar brazii sunt mai firesti, transmitand tocmai placerea de a impodobi, de a fi impreuna. Eu cred ca bradul nu il impodobesti pentru o poza care sa primeasca multe like-uri. Bradul e pentru casa fiecaruia, pentru sufletul casei si pentru familie. Asa cum pozele sunt instantanee care sa iti aminteasca de un moment. Ma gandesc la pozele de nunta aranjate care imi amintesc ca ma strangeau pantofii si ca spinii unor trandafiri din buchetul imens pe care il tineam in brate imi intrau in carne si ma rugam sa se termine mai repede acea sesiune foto. In schimb instantaneele de la petrecere imi aduc un zambet pe buze...

Si daca totusi, cineva isi pune sufletul casei intr-o poza si o ofera pentru inspiratie, rautatea nu isi are locul. Pentru ca nu trebuie sa fie intr-un anume fel, asa cum nici casa, familia sau relatia nu trebuie sa se incadreze intr-un tipar universal valabil. Suntem unici asa ca tot ce realizam e unic si irepetabil.

Priveam scena de craciun a Mihaelei, realizata la scara mica, si marcata de comentariile amintite, am observat ca are semineu langa brad. Si chiar unul minunat facut.

Sarbatori cu dragoste sa aveti!

Jurnal de advent - 12

 O dimineata rece si ploioasa. O ploaie mocaneasca care nu se mai termina. Si din cand in cand mai bate si vantul. E vremea cand ai vrea sa stai la bloc si sa circuli doar pe asfalt si cu umbrela in loc de cizme de cauciuc si haine cu gluga. Si parca vantul si ploaia iti fac in ciuda, gasind locuri prin care sa patrunda si sa iti aminteasca un fapt stiut de toti: "iarna nu e ca vara".

Aseara a fost intrerupe de curent electric iar generatorul s-a incapatanat sa nu porneasca. Am scos focul si ne-am linistit cand a  revenit curentul. Dimineata o mare balta ne astepta in salon. Dupa ce a plecat sotul meu la slujba am redevenit instalatoare. Am verificat tot ce putea sa curga si am luat in calcul si cea mai rea varianta. Am facut incarcarea si surpriza: iesise o teava din conector in spatele termosemineului:
- Matei, ce facem? Il asteptam pe tac-tu? Sau vedem ce putem face?
- Am incredere ca te descurci! Doar stii ce trebuie facut. Nu are rost sa stam in frig pana vine el....
Imi place sa fiu femeie in casa, lasand sotul sa se ocupe de treburile "barbatesti" dar sunt situatii in care nu sunt avantajata daca imi astept sotul. Asa ca am adus sculele din atelier si am remediat problema. Ma distra faptul ca nu mai stiam cum se tin in mana si la un moment dat desfaceam in loc sa strang. Dar am pus la loc si am remediat problema. Cu un mare "Doamne ajuta!" am facut din nou incarcarea, am schimbat prelungitorul ca ajunsese apa in el si am facut focul... Abia apoi am trimis sotului un mesaj in care ii explicam ce s-a intamplat.
- Repar cand vin, a fost raspunsul. Bine ca e doar atat. Am vrut sa ii raspund ca s-a rezolvat deja dar nu m-a lasat Matei. 
- Hai sa ii facem o surpriza!
M-a distrat zambetul discret din coltul gurii cand a intrat si era cald in casa. L-am lasat doar sa se chinuie cu aerisirea pompei si a cazanului. Operatiune care va dura cateva zile, timp in care termosemineul ne va ofere un fundal sonor de clipocit.
De acum urmeaza parte "grea": strans si uscat tot ce s-a udat. Si de asezat cumva pentru a avea o duminica confortabila.

Doar ca, dupa asa patanie, trebuie revizuita iar lista de cumparaturi si de mutat UPS-ul de pe lista de "ar fi nevoie" pe cea de "urgenta".

O duminica linistita!

Jurnal de advent - 11

Nu mi-am pus niciodata intrebarea cand e bine sa facem bradul. A fost dupa inspiratie dar privind in urma, provocata de Mihaela, imi dau seama ca mereu l-am facut de ajun. Dupa ce termin de pus perdelele si de pus/periat covoarele fac bradul. E acel moment cand totul e gata, oala cu chisca e pe foc, painea e in cuptor, toata lumea a facut baie sau dus, asteptam parintele cu Ajunul si impodobim bradul.

Imi amintesc ca, intr-un an, dupa revolutie, studenta fiind, am venit acasa mai devreme si am luat un brad pe care l-am impodobit la mine in camera cam cu o saptamana mai devreme. In ziua de ajun, tata a adus unul mai des si mai mare asa ca toata lumea a desfacut bradutul meu si l-am impodobit pe cel mare.

Cand eram mica bradul era fie adus de Mos Craciun, fie eram trimisi la colindat si cand reveneam bradul trona in camera bunicii cu soba de perete. Era acel miros de lenjerii care au stat la ger, afara, de soba incinsa si ace de brad. Poate asta e explicatie faptului ca am acel pitic pe creier de a pune perdelele proaspat spalate in ziua de ajun. Adolescenta fiind, am mai povestit ca tata se apuca de reamenajat in saptamana premergatoare sarbatorilor. A fost un an cand l-am convins sa renunte si fratele meu a vrut sa anime un pic focul cu ceva motorina care a fost imprastiata pe peretii camerei de zi. Asa ca in Ajunul Craciunului puneam tapet cu tata.

Am mai avut o tentativa de impodobit bradul mai devreme cand eram in Iasi, locuiam intr-un apartament inchiriat si lucram. A doua zi dupa ce l-am impodobit am fost anuntati de la firma ca avem drept cadou de craciun 2 saptamani la munte. Ne-am intors dupa revelion cand am desfacut bradul.

La firma mea, perioada asta era extrem de aglomerata. Abia reuseam sa intram in vacanta pe 23 decembrie. Asa ca tot in ajun impodobeam bradul, singura si eventual dupa o cearta urata cu fostul meu sot. Compensa faptul ca decoram firma de la intai decembrie iar mai apoi decoram si un brad mare in magazin.

Dupa ce a venit Matei in viata mea, bradul este impodobit in ajun. Si pentru ca facem mai multi, incep cu Matei in camera lui si termin cu al nostru, in dormitor dupa ce ajunge sotul meu acasa. Dar de decorat incep de la 1 decembrie, cate putin in fiecare zi.

Cadourile in schimb, la noi, sunt practice si nu ajung sub brad. De prin noiembrie incepem cu mici atentii. Fie ca e o pereche de sosete colorate, un ornament de brad, o cana mai deosebita sau o lumanare parfumata.

Matei m-a anuntat la primul Craciun impreuna, ca stie ca tati ii cumpara cadourile pentru ca, intr-un an, a gasit si bonul de casa in punga cu cadoul. Asa ca l-am invatat ca Mos Craciun aduce altfel de daruri, care nu pot fi cumparate. Cum ar fi faptul ca suntem impreuna, atmosfera speciala pe care o facem de craciun, cozonacii pe care ii fac cu drag pentru ei, prajiturile pe care le facem impreuna. 

Am inceput cu povestea craciunului de dupa divort, cand singura fiind acasa, am facut eu pe echipa de service in perioada craciunului. Am fost chemata la o lucrare facuta la Manastirea Neamt ca nu se incalzeau caloriferele. Am ajuns dupa pranz, am aerisit instalatia, am incasat deplasarea si ma pregateam sa ma intorc acasa. Apoi a venit propunerea sa merg la vecernie in Paraclisul Manastirii. Am acceptat si in fata Icoanei Maicii Domnului cu 3 maini m-a umflat plansul. Alte femei, la varsta mea, ar fi pregatit Sarbatoarea Craciunului cu un sot si un copil deja mare care ar desface cadouri sub brad. Aveam in minte o imagine frumoasa cu o familie in jurul bradului de craciun care era intr-un puternic contrast cu mine, pe drumuri de munte, singura de Ajun. Am plecat tarziu spre casa si am mers incet admirand luminile caselor de pe drum. Anul urmator, tot dupa vecernie, am ajuns acasa si Matei s-a repezit sa desfaca cadourile de sub brad. Atunci mi-am amintit de imaginea din mintea mea din fata Icoanei si le-am povestit.

- Uite, vezi, eu sunt cadoul tau de craciun! a exclamat Matei. Doar ca ai uitat sa specifici atunci ca vrei un copil facut de tine si Doamne Doamne ti l-a trimis gata mare. Asa ca data viitoare sa faci cererile corespunzator!

- Esti cel mai special cadou pentru toate Craciunurile din viata mea!

Voi ce cadouri speciale (care nu se pot cumpara) ati primit de-a lungul timpului?

Jurnal de advent - 7

 O zi de marti cu vant si ploaie. O zi de stat la gura sobei. Si cum am fost nevoita sa stau mai mult locului am scos cosul cu sosete de lana de carpit. In ultima vreme nu prea am avut timp de ele si cum mama m-a tot aprovizionat cu sosete noi, le-am lasat intr-un cos in asteptare. Si nu doar sosete. Mai sunt si alte lucruri care necesita un pic de alint cu acul.  Nu am avut rabdare sa stau chiar atat de mult locului dar a fost suficient cat sa reduc din ele. Si am modificat o perna cu melana. Am facut o perna lunga si colorata de pus in fata usii.

Dupa amiaza am gatit in timp ce sotul a continuat operatiunea "renovat dormitor"  Au sunat in sfarsit si de la firma de mobila ca livreaza mobila lui Matei joi. Deci in principiu e bine. 

Biscuitii facuti aseara s-au terminat deja. Maine sper sa reusesc sa fac salamul de biscuiti. Piciorul e mai bine. E rosu doar un pic in jurul intepaturii si ma jeneaza la mers. Sper ca dimineata sa pot incalta cizmulitele pentru ca ar trebui sa ajung in oras. 

Jurnal de advent - 6

 Dimineata a inceput bine. Ne-a trezit ceasul. Sotul a plecat la slujba. Eu mi-am facut cafeaua si am iesit la animale. Plina de entuziasm pana la prima roaba de iarba dusa la capre. Cand un cui si-a facut drum prin papuc in piciorul meu. Era de la o scandura desprinsa din troaca de boabe a caprelor. Probabil topaind prin tarc au desprins-o. Nu am vazut-o din cauza fanului din roaba. Stiam ca nu prea am fost "cuminte" dar ma asteptam la o nuia in papuci de la Mos Nicolae nu la un cui. 
Nu am scos cizma din picior pana nu mi-am terminat treaba. Ma gandeam ca se va umfla piciorul si nu mai pot sa o pun la loc. Cand a venit vecina dupa lapte, am intrat in casa si am dat cizmele jos. Soseta era rosie in loc de roz. Am dezinfectant si pansat laba piciorului apoi am mai facut o cafea si mi-am asteptat sotul.
- Cum ramai singura cum faci o boacana! Si la acelasi picior la care abia se vindecase degetul mic rupt acum 2 luni. Musai sa iti iau papuci de protectia muncii pentru curte!
Si daca nu pot face nimic pe afara am intrat la bucatarie: o tarta cu biscuiti si caise din compot, un aluat de biscuiti cu scortisoara si urmeaza sa sparg nuci pentru un salam de biscuiti. 
Restul zilei il impart intre o carte de Nora Roberts inceputa ieri si ornarea biscuitilor. De maine ma intorc la praf si renovare dormitor. 

Jurnal de advent - 5

 E o dimineata de duminica rece. Nu e zapada dar iarba e inghetata si scartie sub picioare. Si mainile au strigat dupa manusi. Cateii sunt  linistiti iar pisicuta a vrut afara. Doar purcicuta mica parea zgribulita dimineata dar a fost foarte fericita cand i-am suplimentat asternutul cu un balot de paie intreg. Dupa ce si l-a asezat m-a speriat ca nu o mai vedeam.  Se ascunsese in paie.

Maratonul boabelor de porumb a lasat urme. Am racit un pic motiv pentru care am fost moale ieri si nici azi nu sunt prea energica. As dormi mai mult ca de obicei. Ma ajuta si vremea mohorata si rece. Cele doua zile de sarbatoare (azi si maine) ma vor ajuta sa ma repun pe picioare. Sau poate ca avalansa de ganduri si amintiri declansata de discutiile recente m-au cam dat peste cap. Unii oameni nu stiu sa se bucure de ce le-a dat Dumnezeu si probabil nu pot vedea oameni care se bucura asa ca incearca sa ii aduca pe toti la starea lor. Am cam obosit de asta.  
Si cum zilele astea ma tot uit la filme de craciun, am vazut acel preparat frantuzesc de craciun - buturuga de ciocolata. Asa ca am cautat reteta. Pare destul de simpla din punctul meu de vedere. Probabil o voi incerca. Asa ca mi-am pregatit separatorul de smantana sa imi pregatesc smanatana dulce (denumire comerciala - frisca lichida) pentru prajiturile de sarbatori. 

In dormitor renovarea merge incet dar sigur. Inca mai sunt multe de facut in paralel si nu imi pot clona sotul. Nici pe mine. Dar ma bucur ca suntem bine si bucuria isi face loc constant la noi in casa. 

Cand scenariul se repeta....

 Acum ceva ani, cineva din familie mi-a cerut ajutorul. Luase o decizie radicala si m-a rugat sa dau o mana de ajutor pentru punerea ei in practica. Am fost de acord cu toate riscurile implicarii. Am fost constienta de ce va urma, le-am spus si baietilor si ambii au fost de acord. Chiar si cand era mic, pe Matei il implicam in decizii. Ii explicam logica deciziilor si il rugam sa isi spuna parerea. Are o logica buna si e foarte atent la detalii. Asa ca m-am bagat in troaca. Cu idei si sugestii pentru punerea deciziei in practica.  Am iesit sifonati tare din toata povestea. Si mai rau a fost ca persoana cu pricina s-a razgandit si ne-a lasat balta cu toata troaca in cap. A fost nevoie de mult efort sa ne revenim dar ne-am consolat cu zicala "tot raul spre bine" sau "un sut in fund, un pas inainte". Timpul a trecut si iata ca persoana a revenit. Aceeasi decizie, alta punere in practica, alta cerere de ajutor. De data asta cu promisiuni. Am ascultat fara sa imi dau cu parerea. Parea un deja-vu prost. Le-am spus si baietilor. Sotul meu a zis ca prefera sa nu ma bag pentru binele meu dar daca totusi decid sa sustin acea persona el imi va fi alaturi. Cel mai categoric a fost Matei:

- Nu! Ai uitat ce ai patit? Poti sustine verbal si atat. Nu te implica! Nu iti face bine. Iar promisiunile.... Ignora-le! Meriti mai mult de atat!

A fost ca un dus rece dar necesar. Cred ca e cazul sa invat sa mai zic si NU si sa ma gandesc la linistea casei mele.

Prima zi de iarna

 De fapt a fost doar jumatate de zi de iarna. Dimineata a inceput ca o zi de toamna. La ce temperaturi erau nici macar nu as fi zis ca e toamna tarzie. Gramada de boabe de porumb dormea linistita in gradina, sub plapuma de coceni de porumb. A fost trezita cam brusc si impartita intr-o gramada de saci cu boabe de porumb. Pe la pranz sacii erau stivuiti in magazia proaspat terminata. Atunci a inceput sa bata vantul. Timid la inceput dar apoi a prins curaj. Si s-a racit. Partea buna e ca a ajutat mocheta de pe bara sa se scuture de praf. Si mi-a aratat ce trebuie sa mai remediez inainte de a incepe sa ninga. Apoi au aparut picaturile  de ploaie marunte care s-au transformat in boabe mici de gheata ce ne-au fugarit in casa. Cu focul troznind vesel in semineu am admirat dansul fulgilor pe muzica vantului. Devenisera mari si pufosi si veseli. Apoi a venit pisica cu praful ei de somn. Seara e cu miros de dovleac copt si ceai aromat. Si cu filme de craciun.

O seara minunata!

Jurnal de Advent - 3

 Astazi e vineri. A treia zi de decembrie. Un soare cu dinti si o bruma groasa ne-au salutat de dimineata. Se anunta fulguieli pe astazi. Dar poate vor fi mai pe seara dupa ce terminam de depozitat grauntele treierate aseara. Cu toate ca abia astept sa ninga. Pana atunci a nins cu bezele in ceasca de cafea. Ascult in continuare cantece de craciun de dimineata. 

Un ingeras de hartie mi-a amintit de un ingeras din panusi de porumb. Ingeras pe care l-am primit prin posta intr-un colet dupa incendiu de la casa. Ingeras care a facut o fetita sa vorbeasca. Fetita e mare acum dar tot imi amintesc cu drag de acel moment. Cumva, atunci mi-a aratat ca viata e surprinzatoare si poti gasi bucurii si speranta chiar si atunci cand totul pare pierdut.

In ciuda zilei extrem de aglomerate de ieri am reusit sa pun o ghirlanda in bucataria de vara. In schimb nu am reusit sa tin la distanta gandurile cu planificari iar panica ca nu imi ajunge timpul mi-a dat tarcoale constant. Cred ca pe langa planificarea generala de craciun o sa mai adaug o lista deschisa unde sa trec detaliile la care mai am de lucrat sau micile scapari pe care le observ dar nu le pot remedia pe loc. 

O zi spornica tuturor!

Jurnal de Advent - 2

 E joi si rasaritul e superb. Pare un decor de toamna in nuante de rosu si portocaliu. Poate ca modul prin care toamna ne spune "la revedere". 

Ieri am avut o zi aglomerata . Fara poze si fara "craciun". Doar munca si oameni la treaba. Incercam sa ne luam ramas bun de la toamna. Au terminat scheletul la magazia de cereale, urmand ca astazi sa o "imbrace" si sa o pregateasca pentru boabele de porumb care vin mai pe seara. Si printre picaturi ne-am mai ocupat si de curatenia din curte, de pregatit o masina pentru ca imnul Romaniei sa se auda in toata comuna si bineinteles de eliberat dormitorul.
Am reusit sa pregatim ghirlanda ce urmeaza a fi pusa in strada si ne-am bucurat de montarea retelei de fibra optica prin sat. Cica ar fi functionala in preajma craciunului. Am mai facut regulamentul primului targ de craciun online pe grupul comunei. 
O zi spornica tuturor!

Jurnal de advent - 1

 E intai decembrie. Prima zi de iarna, ziua Romaniei, prima zi de decembrie dar si prima zi de jurnal de advent. O dimineata rece cu cer senin dar mult mai calda decat "normalul" perioadei. Incerc sa imi adun curajul din cana de cafea cu aroma de turta dulce. Astazi demaram operatiunea "renovare dormitor" in paralele cu montarea scheletului metalic al magaziei de cereale. In casa e cald deja, ascult cantece de craciun. Colindele romanesti le las pentru perioada din preajma craciunului. 
Aseara am verificat instalatiile de lumini pentru craciun. Una singura a cedat dupa ceva ani. Am facut planificarile pentru perioada asta si am pus prima ghirlanda - ghirlanda de la grinda din salon. Cred ca in salon tema decoratiunilor va fi alb-argintiu. Matei e in perioada "lila" asa ca va trebui sa fac cumparaturi. Nu am nimic sa se potriveasca temei chiar daca o sa mai combin cu un pic de argintiu si alb. Dormitorul nostru sper ca va pastra tema rosie dar nu stiu daca mai vreau auriu. Parca as combina rosu tot cu alb si argintiu dar voi vedea cand terminam cu renovarea. 
Pana atunci ma bucur de faptul ca reusesc sa am unghiile facute. Si chiar cu rosu. Unghiile mele sunt o tema scosa din subconstient in terapie. Mi le-am ros de cand ma stiu. Rar reuseam sa le dau o forma si sa le lacuiesc la cate un eveniment. Am fost oricum mai baietoasa pana m-am casatorit a doua oara. Atunci a disparut si obiceiul de a-mi roade unghiile. Si de cativa ani reusesc sa mi le fac doar iarna cand nu lucrez in gradina. Si de regula in nuante de maro. De la aproape alb pana la maro mai inchis. Rosu doar foarte rar si nu ma simteam chiar confortabil. Cam asta ar fi motivul pentru care, unghiile rosii sau culoarea prunelor cum le-am avut in toamna asta, intra la capitolul "realizari".