noiembrie 14

 De regula duminica e zi de odihna. Fie e activa si atunci plecam la plimbare sau la cumparaturi, fie e pasiva si se lasa cu citit sau filme. Azi in schimb e zi de organizare si de (re)facut liste. Am facut ceva comenzi cu plata la livrare care intarzie si trebuie sa pun banii deoparte ca nu cumva sa raman fara. Apoi mai avem de platit cateva arenzi la teren si am de refacut calculele. Marti e zi de platit facturi si vreau sa le centralizez. Lista de "trebuie" pentru activitatile de toamna are nevoie de actualizare ca si cea cu "trebuie" pentru reamenajarea casei. Iar la final as vrea sa initializez (ca la programele IT a lui Matei) lista cu "trebuie" pentru postul Craciunului. 
Asa ca mi-am facut o ciocolata calda alba intr-o cana de craciun, am pregatit pixurile si culorile, jurnalele si planurile si la treaba. Ma tenteaza ceva colinde romanesti dar cred ca voi merge pe cantece de craciun in engleza. De la Matei din camera, deja se aud cantece cu clopotei in diverse limbi (poloneza, ceha, germana....). 

In semineu focul trozneste vesel, am aprins si o lumanare parfumata iar din cuptor miroase a caramel de la crema de zahar ars.
In postarile precedente spuneam ca provocarea de noiembrie are si un rol terapeutic pentru mine. Cautand zilnic teme si imagini pentru postarea zilei, am reusit sa ma scutur de noianul de griji si scenarii pesimiste in care ma adanceam pe zi ce trecea. Prinsa in vartejul de "trebuie" la care se adauga stirile pesimiste, scenarii in care am putea functiona oarecum normal si problemele celor din jur pe care le ascult zilnic, nu reuseam sa mai vad frumusetile fiecarei clipe. Si ca in povestea celor 2 lupi, hraneam doar lupul negru (cu griji si nevoi) si nu prea imi  mai ramaneau resurse sa il hranesc si pe cel alb (cu bucurii marunte). Cumva, postarile zilnice m-au ajutat sa il tin doar pe cel alb in forma asa ca ii multumesc din nou Irinei pentru provocare dar si Mihaelei si celorlalte bloguri care s-au alaturat provocarii.
Si daca tot am amintit de  Irina, ieri am incercat reteta ei de dovleac umplut. A iesit foarte buna si a fost apreciata de baieti. Mai am un dovlecel portocaliu mai mic pentru o varianta de post. 

Afara s-a lasat rece. Soarele s-a ascuns si vine un aer rece, de zapada, de pe munte.
Pe bloguri am gasit deja articolele despre craciun pe care le atasez pentru inspiratie:

https://thesassybarn.com/2019/12/25/diy-swags/

https://blog.balsamhill.com/b/christmas-tree-professional-decorating-tips/

https://www.craftberrybush.com/2021/11/diy-amber-glass-christmas-ornaments.html

https://www.ellaclaireinspired.com/cheap-christmas-ornaments/

https://www.ellaclaireinspired.com/diy-vintage-santa-ornament-free-printable/

https://inspiredbycharm.com/diy-paper-star-garland/

https://www.frenchcountrycottage.net/2021/11/vintage-christmas-ornaments.html

https://handmadefarmhouse.com/7-inexpensive-christmas-decor-ideas/

https://www.zevyjoy.com/my-home/how-to-decorate-for-christmas-on-a-budget/

https://cityfarmhouse.com/2021/11/botanical-christmas-village.html

noiembrie 13

 O dimineata rece. Temperatura a scazut sub zero grade. O bruma groasa si un pic de ceata. Miroase a toamna tarzie. 
Au fost 2 zile nebune, cu oameni la treaba, in care mi-am baut cafeaua printre treburi. Joi mai aveam cafea in cana si seara. Seara in care am adormit pe la 8 seara cu pisicuta langa mine. M-a trezit sotul pe la 12 sa ma schimb in pijamale si sa facem patul... 

Dar am terminat de recoltat porumbul stiulete. Mai trebuie adus acasa luni. 

Lista cu "de facut" se scurteaza cu fiecare zi. Abia astept sa terminam si renovatul ca sa ma ocup in liniste de decorurile de craciun. 
Saptamana asta am descoperit in oras un loc unde cafeaua e cu arome si spuma de lapte cu un pret pe masura. Dupa ce m-a alintat sotul cu o cafea mare, spumoasa si gustoasa mi-am facut comanda de siropuri cu arome pentru cafea. Le asteptam pe luni. Doar ca incepe postul acusica si nu stiu daca pot face spuma de lapte vegetal. Dar o sa incerc.

Oricum postul acesta e cu mult, mult peste asa ca drumul spre craciun se anunta frumos si aromat. Sper ca saptamana viitoare sa terminam treburi pe afara ca sa ne putem concentra pe interior.
Mi-a venit si comanda de cosmetice cu un spumant de baie si o masca de par noi pe care o sa le incerc diseara.

Azi e zi de smotru, spalat si calcat rufe la care se adauga un drum in oras pentru cumparaturi.
O sambata minunata tuturor!

Noiembrie 9

 O dimineata inchisa, umeda si intunecata. A plouat un pic peste noapte si se anunta ploaie si pe astazi. O ploaie mocaneasca de toamna. Era mare nevoie de ea. 

Sunt somnoroasa iar cafeaua gustoasa facuta de sotul meu inca nu si-a facut efectul. Ma gandesc la treburile saptamanii acesteia si incerc sa le planific in functie de vreme. Suntem un pic intarziati cu porumbul. E o activitate care depinde de vreme si de multi oamenii  asa ca e mai greu de armonizat programul. Speram sa se suprapuna pe a doua jumatate a saptamanii astfel incat duminica sa ne gaseasca linistiti din punctul asta de vedere. Pana atunci am de re-organizat coserul de porumb. Mai avem porumb stiulete ramas de anul trecut asa ca trebuie compartimentat pentru a nu-l amesteca cu cel de anul acesta. Si daca iese un pic soarele as vrea sa scot pastarnacul din pamant. E destul de mare si cum pamantul era uscat nu l-am putut scoate pana acum. Tot la capitolul "trebuie" e si tarcul vitelului din grajd. A crescut si are nevoie de "camera" lui. Si printre treburile de pe afara avem de finalizat renovarea camerelor. 

Ma bucura faptul ca nu sunt stresata sau panicata. In anii din urma as fi fost extrem de panicata din cauza intarzierilor si a treburilor nefinalizate. Acum simt ca toate se vor aseza la locul lor indiferent de starea mea de spirit. Si e important ca eu sa ma bucur de fiecare zi. Imi place emotia anticiparii sarbatorilor de iarna. Ideile de amenajare se aseaza si ele incet, incet. Daca pana de curand aveam o gramada de idei amestecate si uneori antagonice, acum parca se limpezesc gandurile si se evidentiaza starea de spirit a casei pe care mi-o doresc pentru familia mea. 

O saptamana spornica!

Noiembrie 8

 O dimineata in zi de mare sarbatoare. Chiar daca e luni, e zi de relaxare. Am cateva activitati de bifat dar in rest mergem pe spontaneietate. Ca ziua de ieri, care parea o zi "amestecata" dar linistita acasa si care s-a terminat cu o plimbare intr-un loc drag sufletului meu. Am admirat toamna pe dealurile subcarpatice dar si un apus superb cu Ceahlaul in prim-plan. Poate plimbarea cu masina, peisajele sau poate acel loc special mi-a mai limpezit un pic gandurile si emotiile. 

o poarta mare si veche ce se deschide spre un alt univers

un pasaj ce face trecerea

si micul univers magic

.

Si Minunea adapostita in universul magic:

O zi binecuvantata!

Noiembrie 7

 O dimineata cu nori multi si un pic de ceata. As fi vrut un pic de soare ca sa pot face poze. Dar, ca sa ma tin de cuvant, astazi o sa va prezint unele animalute despre care am vorbit prin postarile precedente. 

Si o sa incep cu Bobita:

S-a nascut in gospodarie avand drept parinti catelusa ciufulita de intors oile, extrem de energica si ciobanescul mioritic pripasit pe la noi in iarna trecuta. A avut si o surioara latoasa mai curioasa, Lizuca care a iesit in strada si a fost lovita mortal de o masina. Nici Bobita nu a fost prea cuminte doar ca el s-a ales doar cu o labuta rupta acum mai bine de o luna. Mai schiopateaza un pic dar in principiu osul s-a prins bine si labuta e functionala. 

E un catel extrem de energic si de alintat. Are doar 6 luni si isi foloseste dintii destul de des mai ales cand are chef de joaca. 

Ea e Smotocica: 

Pisica noastra a avut aceasi soarta ca Lizuca: un impact cu o masina in fata portii. Avea pisoi de doar 10 zile. Aproape o luna am incercat sa ii salvez dar nu au supravietuit. Ultimii 2 au plecat la mamica lor intr-o duminica dimineata si eram foarte suparata. La vreo 2 ore am auzit un pisic mic plangand. Intai am crezut ca mi se pare. Apoi am crezut ca zapacitul de motanel a ramas blocat in nuc. Nu ar fi fost prima data. Vorbind cu pisoiul care plangea am constatat ca se aude de dupa tomberonul de gunoi de la poarta. Am chemat-o si au iesit doua urechiuse maronii de dupa tomberon. Era cat palma de mare si fara blanita pe cap. Avea si 2 rani micute aproape trecute ca si cum ar fi fost muscata. In prima zi nu a vrut sa manance deloc. Dar a cedat in fata castronelului cu lapte. Acum e o pisica foarte jucausa, de unde si numele. Blanita e pufoasa si se mai vede foarte putin blanita mai scurta in zona unde a fost afectata mai tare de "muscatura". Doar ca nu sta la mangaiat. La sot si la baiat sta putin si apoi fuge. Eu in schimb sunt "a ei". Pot sa ii fac ce vreau ca nu protesteaza. In plus are obiceiul sa "ma adoarma" seara.

El e Fracois: tapul tanar cumparat zilele trecute.

Vasilica are o luna jumatate. Inca papa tot laptele cand si cum vrea, dovada fiind motul din frunte murdar mai tot timpul.

Inchei prezentarea tineretului din curte cu ceva culori de toamna:

O duminica frumoasa!

Noiembrie 6

 Dupa ziua foarte calda de ieri, dimineata asta e mai racoroasa si cu multi nori. Soarele nu se zareste deloc.  Si bate un vant rece. Cateii sunt foarte galagosi iar pisicuta foarte jucausa. Noi ne resimtim dupa ziua spornica de ieri. Imi programasem ziua de astazi pentru ordine in curte dar probabil voi fi moldoveanca cu 3 viteze: incet, piloc si diloc. Va fi o zi fara planuri si planificari, doar cu treburi obisnuite de sambata: ordine, gatit, spalat/intins/strans/calcat rufe, animale si ce o mai vrea Doamne Doamne.
Aseara am citit ceva articole despre statutul de femeie/mama casnica si "reguli" ce ar trebui aplicate. M-au pus un pic pe ganduri si am analizat emotiile generate de acest statut in ultimii ani. Din punctul meu de vedere acest "statut", ca oricare altul, este o alegere. Iar alegerile se fac fie din calcul fie din dragoste. Cand alegerile sunt facute din dragoste nu au nevoie de reguli pentru ca totul vine firesc. Atunci cand alegerea este facuta din calcul e nevoie de reguli clare pentru ca altfel apar nemultumirile, frustrarea si rabufnirile cu acuze si invinovatiri/autoinvinovatire. Mai greu e cand nu e alegere. Ci e o nevoie. Atunci e alta discutie pentru ca trebuie sa armonizezi nevoile tale cu ale familiei si cu acea nevoie care te-a dus in acea directie. Si atunci trebuie sa cauti activitati colaterale care sa satisfaca acea latura personala pusa in umbra de nevoi. De regula e vorba de creativitate sau validarea a unor calitati.
In cazul meu nu as putea spune ca a fost o alegere ci a venit firesc. Imi place ceea ce fac. Imi place sa ma ocup de casa si de gospodarie. Imi place sa imi alint baietii, sa le fac diverse mofturi asa cum imi place sa rasfat animalele. Sunt zile cand nu as pleca din batatura si daca sunt nevoita, o fac cu regret. Asa cum sunt zile cand ne urcam in masina si haladuim fie pe la munte fie printr-un oras mai mare din imprejurimi.  De regula in zilele de sarbatoare ne plimbam sau facem diverse activitati care ne relaxeaza. Din fericire avem ritm asemanator asa ca nu e nevoie sa facem compromisuri de dragul celuilalt. Dar nu sunt de acord cu acea "regula" care spune ca o femeie casnica trebuie sa isi astepte sotul cu zambetul pe buze, sa fie dulce si blanda pentru linistea casei, indiferent de ce simte ea. Cred in autenticitate si sinceritate. Fiecare are zile bune si zile proaste. Sa zambesc cand nu simt inseamna sa cresc frustrari si nemultumiri in sufletul meu. Emotii care vor rabufni la un moment dat. Asa ca mi se pare firesc sa spun ca am o zi proasta, sa spun cand ma nemultumeste ceva, sa spun cand am nevoie sa ies sau sa ma ascund intr-un colt cu o carte in mana. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu controlul in orice forma a sa. Tot o forma de control e sa sa ceri amanunte despre ce a zis sau a facut, iti poti satisface aceasta nevoie de "a sti" citind, sa il cicalesti (dragostea vine la pachet cu respectul deci ori argumentezi de ce vrei lucrurile facute intr-un anume fel ori respecti felul in care le face el), sa il suni mereu (asta inseamna ca iti lipseste increderea fie in el fie in tine) sau sa iti impui punctul de vedere. Daca nevoie de validare e puternica (tot o lipsa a increderii in fortele proprii) se poate satisface cu un hobby sau o activitate profesionala integrata in viata familiei cum ar fi valorificarea produselor de hobby, meditatii, contabilitate, traduceri, activitati IT chiar daca asta implica o recalificare. In zilele noastre se poate face online orice fel de curs.
Casatoria inseamna parteneriat si nu competitie. Intr-un parteneriat nu conduce nimeni, nu e nevoie sa ii lasi celuilalt impresia ca e "sef". Parteneriatul inseamna discutii argumentate si nu orgolii. Din nefericire am trecut si printr-o casatorie-competitie in care am rezistat doar 4 ani, timp in care dormitorul devenise camp de lupta cu orgolii si provocari iar fiecare discutie o lupta in care fostul meu sot voia sa iasa invingator. Din pacate deciziile luate in altfel de momente erau cele mai proaste cu putinta iar rezultatul a fost dezastruos. Mi-a trebuit mult timp si psihoterapie sa imi revin si sa scap de sentimentul de vinovatie ca nu am facut totul pentru a face casnicia sa mearga. Dar am invatat ca o casnicie e un dans in doi. Daca amandoi isi dau silinta, se privesc in ochi pentru a anticipa miscarea celuilalt, dansul este magic dar daca fiecare incearca sa conduca sau priveste in alta parte, nu vor face decat sa se calce pe picioare si sa se enerveze reciproc. Mai e si varianta cand doar unul se straduie iar finalul vine mult mai devreme deoarece o sa oboseasca, iar cel odihnit isi va cauta un alt partener de dans.... 
Magia vine atunci cand amandoi vibreza pe ritmul melodiei alese iar alegerile vin de la sine. 
Sa ne ajute Dumnezeu sa luam decizii intelepte!
O sambata linistita si creativa!

noiembrie 5

 A cincea zi de provocare si prima pana de inspiratie. Chiar daca am constatat ca postarile zilnice fac bine la moral, exista riscul de a ramane in pana de idei sau de a ma repeta. 

Dimineata e calda, mult mai calda decat zilele trecute. Si e liniste. Probabil de la norii ce stau in calea razelor soarelui. Astept veterinarul pentru vaccinurile anuale la catei. Intre timp imi beau cafea fara zahar deloc in dimineata asta, pentru ca glicemia mea are impresia ca este intr-un parc de distractii. 

In curte ma asteapta mocheta din camera lui Matei sa o curat. Ieri am scos mobila si mocheta pentru o curatenie generala. Astazi sper sa elibereze peretii si dupa micile reparatii sa dea cu var. Pentru ca sta mai mult in casa, vrea ca din primele lui salarii sa isi reamenajeze camera. In vara a avut multe examene si nu parea momentul ideal pentru asta. Urmeaza mobila noua si benzile cu led si telecomanda pe care le va lua treptat, pe masura ce se incadreaza in buget. Perdelele si draperiile le-a primit cadou de la o prietena foarte draga asa ca abia astept sa vad cum va fi la final.

Din pacate, faptul ca suntem imprastiati in mai multe proiecte incepute la care lucram in functie de vreme, de buget si de necesitati e destul de obositor. Partea buna e ca scap de curatenia de sarbatori. 

Sa aveti o zi spornica !

noiembrie 4

 O dimineata calda. Soarele e mai bland si se vede printre nori. Un pic de ceata sa ne aminteasca ca e totusi toamna. In curte e dezordine. Perioada de constructii si reamenajari din ultima perioada isi spune cuvantul. Toamna ne preseaza sa terminam asa ca am lasat ordinea mai pe final, cand va mai fi timp. Imi las un pic de timp seara dar nu e suficient. 
Ziua de ieri a fost destul de "productiva" in ciuda migrenei care m-a tot sacait peste zi. Am reusit sa  termin de calcat, sa eliberez salonul si sa slefuiesc peretii iar sotul meu a dat amorsa. In toamna asta, sotul meu a daramat soba-centrala, a refacut peretele despartitor dintre salon si dormitor, a refacut hornul si a instalat termosemineul cumparat anul trecut. Din pacate, unele peripetii cu masina ne-a tinut un pic pe loc si bineinteles suntem in criza de timp. Dar asta nu inseamna ca nu ma bucur de cate o cafea fara cofeina de cate ori am ocazia sa primesc in vizita o prietena. Cum a fost ieri. Cafea care pare mai gustoasa in curte, sub soarele caldut de toamna,  cu Bobita refacut la picioare si cu pisicuta curioasa care face verificari la ceascute. 
Pe seara am facut ceva miscare cu grebla si furca in zona capsunilor dar a mai ramas si pe cand o mai fi timp. Normal ca am terminat ziua rupta de oboseala dar suficient de optimista sa ma uit dupa mobila. Mai ales ca Vasilica (vitelul) m-a pacalit si a papat aproape tot laptele de la vacuta. 
Si daca luni e sarbatoare voi avea 2 zile la dispozitie sa fac poze prin gospodarie pentru un tur virtual la care sa va invit.

noiembrie 3

 O dimineata insorita dupa cei cativa stropi de peste noapte. Soarele e hotarat sa intre in casa in speranta ca ne scoate afara mai repede. Prin copaci a mai ramas cate o frunza stinghera pe ici pe colo. Gazonul se bucura de patura colorata de frunze. Gutuiul isi afiseaza tantos ultima gutuie aflata destul de sus iar in nuc si-a facut aparitia o ciocanitoare.

Bobita s-a intalnit cu veterinarul ieri si pentru ca l-am tinut la injectie m-a ignorat toata seara. In schimb dimineata era sa ma darame cand am deschis usa. O revenire la normal care ma bucura. Inca nu mananca ca de obicei dar sunt sperante. Vedem ce spune veterinarul astazi.

Vraful de rufe e la fel de mare. Si probabil va creste spre pranz cand strang rufele de pe sarma. Aseara eram prea obosita ca sa ma mai intalnesc si cu fierul de calcat. Proiectul meu inainteaza mai incet decat am planificat dar vremea se anunta inca buna. Sper sa fie cat de cat fotogenic la final pentru ca e un proiect mai mult practic decat decorativ dar o sa va povestesc cu siguranta despre el.

Si tot ieri, curtea noastra a mai primit un membru. Dupa un calcul de eficienta am decis sa cumparam un tap pentru cele patru caprite ale noastre si sa nu le mai trimitem in tabara de toamna. Asa ca sotul meu a fost in cautare ieri. Si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a plecat dupa un tapusor alb si ciut si s-a intors cu un metis de alpin francez colorat si ... incornorat. Francois a fost foarte incantat de capritele noastre spre disperarea lui Bobita care nu intelegea ce se intampla si il certa continuu. 

Iar seara, dupa cana de ciocolata calda, cu pisicuta cuibarita langa mine, am adormit imbracata pe la ora 9.

Una peste alta a fost o zi frumoasa! 

noiembrie 2

 O dimineata cu ceata si aroma de frunze sfaramate. In casa e cald si miroase a cafea si a painici turcesti. Ieri a fost o zi calda si aglomerata. Am inceput un proiect pe care il tot amanam de ani de zile. Eu am fost doar cu indicatiile iar baietii cu munca. Astazi in schimb, e randul meu sa ma ocup intens dar probabil voi avea nevoie si de o mana de ajutor de la unul din baieti. Speram sa nu apara intarzieri si pana saptamana viitoare sa fie gata chiar daca mai sunt si alte treburi de facut. 

Aseara a venit veterinarul sa insamanteze vacuta iar Bobita, catelandru ciobanesc e cam moale. Ieri a fost fara chef de joaca dar speram sa isi revina repejor. Labuta rupta de la impactul cu bara unei masini e functionala. Mai schiopateaza un pic cand se ridica dar in rest e bine.
Si tot la capitolul treburi amanate intra si vraful de rufe de calcat. Dar cum pe seara se anunta ploaie, e vreme numai buna de calcat, si poate reusesc sa bifez si activitatea asta ca rezolvata. 
Pentru seara am pregatit un aluat de biscuiti cu mere si scortisoara si as vrea sa fac si un compot de mere cu gutui. Dar pentru pranz habar nu am ce sa gatesc. O salata cu telina, morcov, mar si maioneaza ma tenteaza pentru gustari. S-ar intelege bine cu painicile turcesti. 
Pe croset am un cardigan dintr-un fir degrade in nuante de mov. E aproape gata. Inca cateva randuri si apoi montatul. Apoi ma tenteaza o vesta cosetata dintr-un mohair pufos intr-o nuanta calda ca cacao cu lapte.

Sa avem o zi frumoasa cu multa caldura in suflete!

noiembrie - prima zi

 Am gasit in postarea Irinei cateva idei interesante de toamna. Mai ales ca astazi e o zi frumoasa ce a debutat cu un pic de ceata si arome de foc de lemne. Culorile toamnei ca si aromele sale fac fiecare zi sa fie speciala. 

Si cum as putea sa fac zilele si mai speciale? 

Probabil cu o provocare. 

De data asta provocarea este cu o postare pe zi. Poate asa voi debloca gandurile ce mi se tot invalmasesc si care ma tin cumva captiva intr-o lume a grijilor in loc sa ma bucur de vremea minunata, de oamanii si de viata.

Aseara priveam focul din semineu si ma gandeam ca imi lipseste un balansoar si andrelele. Pisicul care toarce e prezent, caldura si atmosfera din casa e propice, ochelarii de citit sunt pe nas si ciocalata calda e usor de facut. Andrele si fir in culorile toamnei sigur am iar balansoarul.... 

Cred ca merge si un scaun comod acoperit cu un pled pufos asortat cu sosete de lana. 

Un tablou perfect pentru un final de toamna linistit.

Mai tenteaza pe cineva provocarea unei postari pe zi timp de o luna?

Final de octombrie

 O zi calda de toamna. Un soare caldut, a carui raze se strecoara printre crengile golite ale copacilor incalzind natura. Pisicile si cateii stau tolaniti la soare, fiecare pe unde a gasit. Uneori se anima si se lasa cu zbenguiala prin curte. Purcelusii stau aliniati sa ii incalzeasca soarele. Doar vitelul priveste curios prin usa deschisa, la joaca blanosilor. Dumitritele sunt reginele sezonului. Cele albe se vad de la distanta, in timp ce coloratele se pierd in marea de culori a frunzelor.

Cu fiecare zi ne apropiem de finalul toamnei si incercam sa bifam cat mai multe activitati din gospodarie. Ultimile pozitii de pe lista sunt ocupate de porumb. Recoltatul, stivuitul si depozitatul porumbului marcheaza finalul sezonului. Apoi e aratura de toamna si poate veni zapada. Dar pana ajungem acolo mai sunt mici proiecte de constructii, in mare parte finisaje si curatenia din curte.

Din pacate trec printr-o perioada mai dezorganizata. Cu un mare chef "de nimic si nimeni" sau de "ascuns intr-un colt pana va trece". Interesant e ca ma bucur mai degraba de chestii marunte decat realizari mai mari. Cele mari, mi se par ca vin cu responsabilitati noi sau aduc dupa ele alte proiecte. Iar asta ma cam copleseste sau poate faptul ca ma simt obosita de vremurile astea tulburi ma face sa le vad asa. Inca nu am gasit solutie la dilema asta dar lucrez la organizare si la relaxare. Din pacate, situatiile neclare si imprevizibile ma fac irascibila iar adaptarea la regulile schimbate peste noapte ma cam epuizeaza. Nici scrisul nu se mai leaga. Chiar daca idei sunt multe, prezenta pixului sau a tastaturii le intimideaza, si cuvintele se blocheaza undeva pe drumul spre foaie, fie ea de hartie sau digitala. Incepusem un proiect interesant care s-a blocat pe la jumatate. Ma gandesc ca poate are nevoie de timp sa se maturizeze. Parea un pic cam copilaresc...

Mi-am regasit bucuria de a gati in schimb. Mai ales ca toamna e foarte generoasa iar posibilitatile sunt inepuizabile. Ier filmele de Craciun ma fac sa ma gandesc la decoruri si planuri de sarbatori. As vrea ca anul asta,  mai schimb cate ceva din "traditiile" casei, cum ar fi lista de bucate sau cea de prajituri. Clar ca tot cozonacul va fi vedeta dar pe langa el cred ca mai e loc si de noutati.

mijloc de octombrie

In anii din urma eram in plina provocare de toamna. Provocare cu decoruri dragute, cu lumanari parfumate si dulciuri pe baza de bostani. Anul acesta, sper ca tocmai am iesit dintr-un blocaj uracios si ca ne putem indrepta mai linistiti spre o iarna frumoasa. Probabil voi muta acea provocare in noiembrie, chiar daca va fi doar pentru casa noastra, si va fi continuata cu pregatirile pentru sarbatorile de iarna.
Astazi, pentru ca vremea e mohorata si cu ceva stropi de ploaie, incerc sa fac planificari pentru saptamana viitoare. Imi doresc sa facem destul de multe dar si timpul, si puterile noastre sunt limitate. Deocamdata ma multumesc sa ma gandesc la o duminica aromata in casa. O duminica cu ceva briose de dovleac, cu un bors de gaina cu taitei de casa, lumanari parfumate si poate niste saratele cu mac si ceapa. Productia de ceapa a fost foarte buna anul asta asa ca va fi introdusa in meniu destul de des. Si fiindca e sambata, e zi de smotru cu scos praf, aspirat, calcat si gatit.
In gospodarie, marunteii cresc: puisorii de toamna langa closca, purcelusii au trecut in cotet separat iar unii dintre ei au plecat la case noi, vitelul creste vazand cu ochii iar capritele asteapta tabara de toamna.
Gradina de acasa e aproape curatata. In curand va primi gunoiul-ingrasamant. In camp, mai sunt ceva radacinoase de scos si recoltatul porumbului, apoi gunoi si aratura.
In bucatarie, pentru camara, sunt pregatiti ardeii iuti pentru dulceata si pepenii pentru murat. Asteapta cuminti sa am un pic de timp si pentru ei. Mai e de cumparat varza si cam atat in toamna asta. Pe langa culesul strugurilor si facut vinul.

In curte, dumitritele dau spectacol de culoare si parfum iar frunzele colorate si uscate incearca sa incalzeasca un pic atmosfera inmiresmata de mere, struguri si gutui.

O toamna minunata!

Zi de toamnă

 Nu știu când a trecut anul acesta. Mai ieri puneam în grădină și acum o eliberez. Ziua s-a micșorat așa că plimbarea de seară a dispărut din programul zilnic. Începem să facem loc serilor cu ciocolată caldă, cartofi la cuptor, mere și gutui coapte sau compoturi calde. Supa crema de dovleac e regina zilelor mai reci așa cum piureul de dovleac se simte în cafeaua de la prânz. Plăcintele cu mere vor să recupereze lipsa lor din toamna trecută când nu prea au fost mere. Iar biscuiții cu dovleac și scorțișoară au invadat bolurile pentru crănțănele. Și cum producția de ceapa a fost frumoasă, vor fi urmați de crănțănelele cu ceapa și mac numai bune pentru înmiresmat serile când vântul ne amintește că se apropie iarna.
Din păcate aglomerația zilelor și stresul unor activități întârziate de tot felul de ghinioane mă cam împiedică să mă bucur de zilele aromate și colorate de toamnă. Decorurile de toamnă se zăresc timid prin curte sau prin bucătăria de vară. În casă mai sunt câteva modificări de făcut înainte de a veni iarna așa că visez la decoruri de crăciun deja pe lângă perdele și câteva piese de mobilier noi.

Dacă în primăvară  nu prea am avut tineret prin gospodărie, toamna a venit cu tot felul de mărunței. De la puii mici de găină scoși de o cloșcă prin podul șurii și purceluși, până la mărunțelul șef (ca vârstă) - vițelul. Așa ca gospodăria e destul de animată. Doar că pierderile de anul acesta ne mai umbresc din când în când bucuria - un ieduț, cățelușa și pisica călcate de mașină și pisoii orfani care nu au supraviețuit fără mămică (erau prea mici). Dar ne bucurăm ca Bobită (cățelandru mioritic) își recuperează încet lăbuța fracturată.   

În rest, cămara plină, beciul mai așteaptă vinul și murăturile la butoiașe, iar hambarul se pregătește să primească porumbul. Mi-am completat stocul de fire pentru iarnă (de parcă nu aveam destule) şi dosarul cu modele noi în aşteptarea filmelor de Crăciun de pe Diva.

O tomnă bogată şi minunată tuturor!

o diploma

 

Diploma e actul care atesta ca ai terminat un anumit stagiu de studiu. Un stagiu de studiu poate fi un curs de cateva luni sau un ciclu de studiu (liceal, facultate, master, doctorat). Diploma atesta ca ai dobandit niste cunostinte pe care le aplici mai apoi fie in cariera aleasa, fie in viata de zi cu zi. Doar ca uneori, se intampla, ca acele cunostinte sa se mai piarda pe drum, in timp, in noianul de griji si activitati care inseamna viata in toata complexitatea ei.  O persoana cu ceva studii in spate sau macar cu bun simt, stie ca atunci cand se loveste de o problema poate gasi raspunsurile fie in materia invatata, fie la colegii alaturi de care au urmat acele cursuri sau cu care lucreaza. Din pacate unii cred ca avand acea diploma e suficient. Daca diploma nu e sustinuta de cunostine, de experienta, de pasiune sau macar de un oarecare interes pentru ceea ce faci, e pur si simplu degeaba.
Cand merg la un medic nu ii cer diplomele de studii ci merg pentru ceea ce stie sa faca. Daca il gasesc in cabinetul unde scrie "medic" pe usa ma duc si cer sfaturi sau rezolvari. Un medic bun e cel care pune pasiune, care invata permenent, care isi da interesul ca pacintii sai sa fie bine. Si daca recomandarile sale ma ajuta si mai e si empatic cu durerea mea, o sa ma tot duc.
Cand merg la coafor nu cer diploma doamnei, ci vad ce face si cum face. Si daca imi place merg iar si iar. Nu ma intereseaza cate diplome are, cate ore de munca a lasat in urma si nici cate nopti nedormite are pentru a invata cea ce stie. Ma intereseaza cum ma simt cand ies de acolo.
Asa cum nu ma intereseaza ca vecinul proaspat mutat in sat e arhitect. Ci doar faptul ca nu si-a facut un amarat de WC pentru muncitorii de pe santier care isi fac nevoile pe unde apuca din primavara pana acum. Iar eu nu pot culege fructele din copaci pentru ca ori calc in .... ori ma apuc de strans pentru ca dumnealui isi permite sa raspunda de sus pentru ca e din oras si cu studii. Ce conteaza ca si altii au, daca stau la tara...
Cand chem veterinarul nu ma intereseaza nici studiile si nici experienta lui. Faptul ca e veterinar in sat e suficint pentru mine sa am incredere sa il chem atunci cand un animal are probleme. Si ma doare cand vad o lipsa de interes, cand animalul meu nu e tratat cu seriozitate ("doar e caine") sau ("da si tu cu niste albastru pe scroafa si o sa ii treaca") sau cand nici macar nu se apropie de acel animal ci il priveste de la distanta. Si doare si mai tare cand, dupa ce gasesc raspunsuri la intrebarile mele, i le comunic, in ideea ca poate se mai intalneste cu acele probleme dar mi se raspunde ironic. 
Stiu ca sunt dificila cand e vorba de ceea ce iubesc si fac tot posibilul ca cei pe care ii iubesc sa fie bine dar mai stiu si ca fac al naibii de urat cand sunt luata de proasta. Si las de la mine, o data, de doua ori pana se umple paharul. Si cand se umple le scot pe toate la inaintare. Din pacate am o memorie de elefant. Adica retin afirmatiile celorlalti si le pot cita cuvant cu cuvant atunci cand sunt nevoita. Fie ca o fac in acelasi context sau in altul dar lupt cu vorbele celuilalt si il bat cu propriile sale cuvinte.
Nu poti sa ceri rerspect cand tu nu oferi acel respect. Nu poti cere sa fii respectat pentru studiile tale cand tu nu ii respecti pe ceilalti pentru studiile lor. Nu poti cere respect pentru ceea ce faci cand nici macar tu nu respecti ceea ce faci... 

Prima zi de scoala

O noua primă zi. De data asta una cu emoții diverse. Copilul de ieri, cu ghiozdanul cât el și cu buchetul mare de flori, e "domnul profesor" pentru prima dată. A mers tot cu ghiozdan în spate dar fără flori. Doar cu emoții pentru că este profesor la două școli la care a fost elev. Schimbarea de perspectiva a clasei îl cam speria peste vară: alte responsabilități, altă abordare. Mai ales că a tot amânat această decizie.  A vrut să se bucure de ultima vacanță de student ținînd cont de faptul că peste cateva zile va începe și cursurile la master. 

La primele două școli a avut parte de o primire călduroasă care i-am mai echilibrat un pic încrederea în el. La a treia scoală va merge mâine. Dar deja a primit mesaje de încurajare de la elevii clasei a 8-a. Sunt seria care au început gradinița cu mine și erau fascinați de băiatul mai mare care le citea povești uneori.
Emoții au fost și la noi. Pentru că astfel conștientizăm trecerea timpului.

Domnul director de la cea de-a treia școală a avut o replică elocventă:
- Deci Matei ce a mai trecut timpul: fostul meu elev îmi e coleg.....

Filă de jurnal - final de august

Plouă! 
Mocănește de toamnă. 

Și e rece. 

Ca toamna...

Și totuși e final de august într-un an în care toate anotimpurile au fost anapoda. 

Zilele trecute am văzut berzele în stol. Se pregătesc de plecare. Rândunele fac exerciții de zbor cu puișorii. Mai ales pe ploaie și când bate vântul.

Îmi e dor de anii în care făceam pregătiri de începerea școlii. Mă uit prin magazine la rechizite, etichete și instrumente de scris. Doar că nu mai cumpăr. Matei are laptopul și atât. 

Nici decorațiuni de toamnă nu pot face pentru că urmează o perioadă de modificări în casă. Perioadă care îmi cam dă emoții din cauza vremii. Mai ales că modificările implică și dormitorul. Dar privind în urmă, mai toate modificările le-am făcut toamna. Anul trecut am reușit să așez în casă cu câteva zile înainte de crăciun. Așa am scăpat de maratonul de curățenie de crăciun.

Acum sper că voi reuși să fac acea triere a lucrurilor pe care o tot amân. Să păstrez doar ce folosesc și să arunc sau să donez tot ce stă nefolosit de multă vreme. Dar mai ales să înlocuiesc lucrurile vechi. 

Am început cu reorganizarea beciului și a cămării. Doar că le fac din mers, pe măsură ce depozitez pentru iarnă. Producția grădinii a fost mult peste așteptări. De la ceapă care s-a făcut mult peste așteptări și ca mărime și cantitativ până la vinete. E primul an când nu cumpăr vinete de pus pe iarnă. Am făcut și depozitat zarzavat pentru iarnă din producție proprie pe măsură ce s-au copt. Anul acesta nu a fost cu maraton de zarzavaturi. Doar gogoșari și conopidă nu am pus în grădină și va trebui să cumpăr. Până și pepenii de pus la murat vor fi din grădină.

Am sentimentul unui nou început. Poate și din cauza faptului că Matei intră într-o altă perioadă a vieții lui - cursurile la master. Sau poate doar pentru că vine septembrie. Iar septembrie este un etern nou început: început de școală, începutul anului bisericesc, început de toamnă...

Bibliotecă vs librărie

 Hoinarind pe o platforma de socialiare gasesc o pagina sponsorizată care vindea mobila. Am decupat anunţul astfel încât să nu se vadă datele vânzătorului:

Am mai întâlnit confuzia dintre cele doua cuvinte dar sa o văd pe un site...

Aşa că m-am dus la DEX ca să mă conving ca nu mă lasă memoria:

 

Aşadar librăria este locul unde se vând cărţi în timp ce biblioteca este locul unde se depozitează cărţi.

Eram tentată sa întreb în comentarii dacă librăria se vinde cu tot cu cărţi sau doar cladirea. Preţul părea bun. Doar ca scria că se livrează oriunde în ţară. O fi modulară?

Bucurii de iulie

sursa: pinterest

 A mai trecut o lună de vară. Ne apropiem cu pași repezi de perioada mea favorita din an: toamna colorată. Legumele încep să se coacă iar cămara începe să se aglomereze.
Luna iulie a fost plină de emoții. Nu s-au terminat bine emoțiile de la licența lui Matei că au urmat cele de la admiterea la master. Normal ca a intrat, dar pana nu vezi acolo, negru pe alb, nu te liniștești. A fost amuzant momentul. Așteptam rezultatele pe 22 dar pe 21, seara, l-am văzut intrând la noi în cameră, cu privirea în jos (să nu se dea de gol):
- S-au afișat rezultatele!
- Și?
- Vino să vezi!
- Cum e?
- Vino să vezi!
- Hai mă, zi odată! i-am zis în drum spre camera lui.
- Am intrat! Dar hai sa vezi! deja era iritat așa că m-am uitat pe monitor. Noroc ca dăduse fontul mare pentru ca nu îmi luasem ochelarii.
- Ohoooo... 10 la interviu? Felicitări!
- Da... Mă așteptam... 
- Și sunt doar 2 de 10?
- Da.... Dar la mate sunt mai mulți... - deja eram eu iritată de lipsa lui de reacție. Facultatea de matematica are doar 2 programe de master: unul didactic și cel de matematici aplicate, în limba engleză.
- Dar ei nu au susținut interviul în engleză!
- Ce mare chestie? Abia acum sunt oficial în vacanță. Și cam asta a fost toată reacția lui pe moment. 

În timp ce noi ne agitam, ne bucuram de reușita lui, el căuta sa vadă ce cursuri face. Abia după 2 zile a reușit să iasă din ritm și să se bucure. Doar că nu voia să spună nimănui ca să nu îi strice careva bucuria. Prea târziu pentru ca noi suntem mai efervescenți când suntem bucuroși. Până și postarea de pe FB a fost cu șantaj emoțional, cu ironii în postare (ca sa fie pe a lui) și cu zeci de discuții după ce am distribuit-o. Dar a trecut.

Odată intrați ”oficial” în vacanță am trecut la activități de vacanță: scos usturoiul -  mare bucurie pentru că producția a fost foarte bună. Iar în locul său am plantat răsaduri de praz. 

Apoi au apărut castraveții. Și la ei producție buna așa că unii au ajuns în oțet și în cămară. Apoi caise din care am făcut și compot și gem. Ambele au poposit în cămară lângă celelalte compoturi (de cireșe și de vișine) și dulcețuri (agrișe, coacăze, zmeură, căpșuni, trandafiri, cireşe amare, cireşe dulci, vişine...). Nici congelatorul nu e gol. Are deja o colecție frumoasă de caserole: cu zmeură, căpșuni, mazăre, păstăi, mărar, leuștean și legume asortate (mazăre, morcov și dovlecel). Și pentru ca producția la ceapa roșie e foarte bună îmi doresc să încerc o dulceață de ceapă pe lângă cea de ardei iute. 

August se pare că va fi încărcat. O să vedem ce ne va aduce... Dar între timp începe postul şi multe legume aşteaptă în grădină să ne încânte cu aromele şi culorile lor.

O luna frumoasă tuturor!