E a doua zi de craciun. E prima zi mai linistită.
Următoarele zile vor fi tot incărcate asa ca profit de linistea casei, de caldura, de pufosenii si de cafea ca sa privesc in urmă. Am gasit aici o lista cu ce as vrea sa fac in 2023 si m-am gandit la acea zicere ca Dumnezeu se distreaza cand noi ne facem planuri. Pana pe la jumatatea anului m-am tinut de ele. Apoi totul a luat o cu totul altă intorsatură pentru ca in viata noastră au aparut schimbări la care visam de multă vreme. Cumva, cuvantul anului 2023 a avut mai multă putere decat rezolutiile anuale.
As putea spune ca inceputul anului 2023 a fost sub semnul unui nou inceput pentru ca in ianuarie mi-a expirat cartea de identitate si am schimbat-o. Tot in ianuarie am marcat „o juma de secol” la capitolul varsta. Cand numar ceva ce trece de 50 am obiceiul ca după ce spun 50 sa o iau de la 1 pentru ca mi se pare mai usor. Cam asa s-a intamplat si cu varsta. Am reinceput sa ma bucur de toate ca un copil, sa râd mai mult si sa fiu curioasă. Cumva parca odata ce am marcat 50 am scapat de o gramada de griji, iar responsabilitățile le-am mai impărțit.
Februarie a venit cu animalute, cu activitati de primavara si cu planuri, in martie am redescoperit mersul pe jos si manastirea Agapia veche. In aprilie am continuat sa căutam tot felul de locatii izolate si incarcate de istorie sau de sfintenie, dar si cu provocari aici, pe blog, cu discutii din rani trecute. Am inceput luna mai cu povestea kg mele si am continuat cu verde si frumos din curte, cu locuri faine de prin zona si un nou curs ce a venit cu provocari. Iunie a fost provocator: am terminat cursul cu banii cu multe provocari si luna cu o postare despre cum am cultivat starea de bine iar ziua de 10 iunie a fost nu doar ziua lui Matei ci si ziua in care sotul meu a primit vestea ce o astepta de vreo 14 ani si a venit, asa cum si-a dorit Matei, de ziua lui. In iulie m-am ascuns cu totul in inceputul cursului de coaching pentru ca bucuria anticipata pentru luna lui august ma coplesea cumva. Asa ca am scris despre emotii, despre recunoștință si coaching. August in schimb a venit ca un uragan ce a schimbat totul in viata noastra, Am simtit ca Dumnezeu a echilibrat balanța si am experimentat recunoștința in cea mai inaltă formă a sa. Mi-am vazut sotul râzând din nou cu tot sufletul, l-am simtit vibrand bucurie si impartasind-o cu darnicie in jurul său. A fost luna unui nou inceput pentru el si pentru Matei care a inceput sa lase jos din greutatile imaginare pe care le purta după el. Tot august a fost o luna cu diverse incercări pentru ca eram in a doua luna de curs, luna care a fost extrem de aglomerata si de intensa din punct de vedere emotional si daca in curs se conturau prietenii noi si frumoase, in jurul meu au inceput sa se rupa prietenii si sa se distanteze oameni probabil pentru ca nu mai emiteam pe aceeasi frecventă. Septembrie a venit cu provocarea de a crea un curs gratuit de recunostintă iar mai apoi cu obtinerea informatiilor pentru un alt curs gratuit pe whatsapp. Chiar daca gradina si curtea sufereau din cauza faptului ca mi-am alocat mai mult timp pentru partea asta nou descoperita a programelor de coaching, in luna septembrie am bifat mult la increderea in mine si la descoperirea resurselor emotionale de care dispun. Finalul de an a fost un iures de activitati la biserică si programe create/lansate/sustinute dar si de bucurii si recunoștințe, oameni frumosi atat in online cat si aici, la biserică, un mic proiect de renovare in salon care s-a dovedit a fi mare pana la final si recunoasterea meritelor. Chiar daca afirmam ca nu am nevoie de validare, ca stiu cine sunt si ce pot, atunci cand a venit validarea m-a bucurat mult. Si a venit neasteptat de frumos!
Asa ca sunt extrem de recunoscătoare pentru tot ce am primit si experimentat in 2023 si astept cu nerabdare sa vad cum mă va surprinde 2024!
