despre... "mandria de a fi roman"

Frunzarind blogurile pe care le urmaresc am gasit un articol aici care m-a emotionat pana la lacrimi. Traditiile si obiceiurile satului sunt comori ale sufletului nostru a tuturor. Comori pe care le-am risipit si pierdut din diverse motive. Cea mai auzita scuza e "comunismul" care le-a interzis dar mai ales a destramat satului cu tot ce inseamna el moral si uman. Acel exod spre oras, spre o viata aparent mai usoara a distrus momentel frumoase ale satului. Si totusi multi dintre noi am crescut la sat. Chiar daca doar in vacante. Dar am crescut cu povestile bunicilor. Si totusi, dupa disparitia comunismului cei mai multi nu s-au mai intors. Multi au plecat. Au preferat sa fie slugi in alte tari, sa se injoseasca pentru un ban in plus. Ce contau umilintele suferite acolo atata timp cat isi construiau palate in tara. Palate in care nu se simteau bine, palate aranjate doar de ochii lumii. Pentru ca cele cateva saptamani de concediu in tara si le petrec cumparand o gramada de "podoabe" pentru palat in timp ce locuiesc in casuta din spatele curtii.
Imi amintesc o intamplare de acum cativa ani. Era vara, prin august cred. Eram la firma intr-o zi caniculara in asteptarea clientilor veniti in concediu. Pe la pranz a intrat o clinta in magazin. Avea in jur de 30-35 de ani, eleganta si exuberanta. Acea exuberanta care o afisau toti cei plecati la munca in Italia. O incercare nereusita de a copia stilul italienilor. Ma ocupam cu vanzarea si instalarea echipamentelor de incalzire, asa ca clienta mea dupa ce a insistat sa vorbeasca cu "seful", dezamagita ca eram femeie mi-a cerut pe un ton usor superior:
- Veau sa imi instalez o .... cuomo se zice?... o ... caldae.
Dupa un moment in care incercam sa ma abtin sa nu rad mi-am amintit ca pe peretele din spatele meu exista o reclama la o firma italiana de centrale termice unde era trecut si termenul in italiana. Asa ca am inceput sa pun intrebarile icepatoare pentru a ma lamuri de ce are nevoie doamna. Mi-a raspuns calma la intrebari dar se vedea mirarea ca nu am fost derutata de "cererea" de la inceput. In timp ce ii faceam calculele incerca sa imi explice printre nenumarate "cuomo se spune?" si cuvinte in italiana cum arata o instalatie de incalzire in Italia pentru ca acolo se gasesc lucruri de calitate nu ca "in Romania asta de rahat". La semnarea contractului cand am cerut actele de proprietate a apartamentului unde urma sa se faca instalatia de incalzire mi-a explicat incurcata ca e casa parintilor deoarece ea"urmeaza sa isi faca o situatie in Italia" pentru ca in "Romania asta" nu e de trait. Lucrase ca inspector local in cadrul Ministerului de Finanate dar din cauza salariului mic nu reusise pana la varsta aceea sa isi ia un apartament asa ca plecase in Italia.
La finalul intalnirii, ea multumita ca o sa aiba o instalatie numai cu produse din Italia, eu incantata ca am semnat contractul si am incasat avansul nu m-am mai putut abtine sa nu o intreb:
- De cat timp sunteti plecata din tara?
- Aaaa.... de mult timp.... cam de 3 .... luni...
- Si cu ce va ocupati in Italia?
- Eeeeee. Cum ce? Sunt menajera!
Bucuria semnarii contractului (destul de consistent) s-a evaporat ca prin farmec lasand loc unui gust amar. Gust ce l-am simtit de mii de ori in anii care au urmat. Scenariile erau in mare cam la fel si le vedeam jucate cu diversi actori chiar de mai multe ori pe zi. De fiecare data ma intrebam ce vor face oamenii aceia dupa ce isi vor cumpara acel apartament de care vorbeau si il vor aranja si mobila. Pentru ca multi si-l doreau cu marmura pe jos "ca in Italia" fara sa tina cont ca iernile de la noi nu se compara cu cele din Italia, dar "dadea bine". Pentru ca la un moment dat nu vor mai sti cine sunt. Au plecat sa faca bani, negandu-si originile, fortandu-se sa uite limba dupa cateva luni, copiind tot ce era "in afara". Multi aveau copii. Oare cum vor creste acei copii? Fara prezenta parintilor dar cu povesti despre cat de frumos e "in afara" coparativ cu "Romania asta de rahat"? Dar oare ce am facut pentru "Romania asta de rahat"? Pentru ca din nefericire "Romania asta" suntem noi, exista datorita fiecaruia dintre noi, si e vazuta asa cum o vedem noi. Pentru ca daca am incepe sa nu mai aruncam gunoaiele pe geamuri, sa ne facem case la tara mult mai ieftine eventual cu 2-3 camere in plus si am invata sa ne promovam tara si turismul poate am reusi sa facem din Romania o a doua Elevetie. Dar asta inseamna munca cu drag pentru noi insine, asta inseamna sa invatam sa ne apreciem natura, peisajele si ce ne-am mai dat Dumnezeu pe pamantul asta (sa nu uitam ca suntem singura tara mica ce are toate formele de relief) si sa o respectam. Dar asta mai inseamna si sa ne respectam pe noi insine cu radacinile, istoria si mai ales traditiile noastre. Si mai inseamna sa fim mandri de ceea ce suntem si de ceea ce avem. Cuvinte ca patriotism, natiune, patrie, mandria de tara sa fie mai mult decat cuvinte intr-un manual de educatie civica. Si poate ca atunci vom acorda mai multa atentie indatoririlor civice printre care si votul si vom avea "alesi ai neamului" si nu "alesi ai banului". Si poate ca atunci vor veni italienii sa munceasca in casele si gradinile noastre sau spaniolii sa ne culeaga capsunile.
Poate.....

fericire

O prietena m-a intrebat aseara daca sunt fericita. Am raspuns fara ezitare ca da. .
Am obiceiul sa stau pe scari in fara casei si sa privesc in departare dealurile si padurile la vremea amurgului. E micul meu moment de liniste, de intalnire cu mine si cu maretia naturii. Mi-am amintit intrebarea si, ca de obicei am inceput sa disec semnificatia cuvantului si implicatiile sale.
Pentru mine fericirea cuprinte o intreaga gama de sentimente, ca si iubirea ca si multe alte cuvinte "mari". Mi se par "mari" si greu de inteles si de asimilat asa ca le impart in mai multe si mai marunte.
Fericirea, pentru mine, e starea de liniste sufleteasca, e multumire si impacare, e bucurie.
Sunt fericita cand ma trezesc dimineata si ma dau jos din pat cu bucurie, cand abia astept sa incep ziua cu micile ei activitati gospodaresti, cu rutina ei monotona.
Sunt fericita cand aud vocea micutului meu dimineata indiferent daca e vesela: "Neata mama, nu mai pot sa dorm" sau somnoroasa "neata, eu mai dorm oleaca".
Sunt fericita cand merge in spatele casei si vad toti locuitorii curtii mele cum se invart in jurul meu de la pisica si catel pana la oratanii si iepurasi.
Sunt fericita cand imi vad gradina razand in soare sotul pe alei.
Sunt fericita cand in micul meu univers rural e liniste si pace si bucurie.
Sunt fericita cand ne adunam toti trei la masa, fiecare povestind si razand.
Sunt fericita seara cand ii "trag" patura de noapte buna gazei mele.
Sunt fericita in amurg cand imi "intalnesc" sotul pe banca afara la o cana de ceai.
Sunt fericita cand ma bag in pat seara, imi asez capul pe umarul sotului si ii multumim lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut, pentru familia noastra si linistea din jurul nostru si pentru ca ne-a data taria sa ajungem pana aici si intelepciunea de a merge mai departe.
Sunt fericita atunci cand punem in balanta motivele pentru care multumim si cele pentru care suntem ingrijorati si constatam ca balanta inclina in favoarea primelor.
Deci categoric sunt FERICITA!

contradictii

Cu ani in urma cand intram zilnic in diverse locuinte, mai mici, mai mari, mai spatioase sau mai inghesuite mi s-a intamplat destul de des sa constat ca sunt garsoniere (uneori doar camere prevazute cu baie) in care locuiau mai multe persoane (uneori mai multe familii). Probabil nedumerirea mea mi se citea pe fata ("oare cum reusesc sa traiasca atatia oameni intr-un spatiu atat de mic?") pentru ca mereu apareau si justificarile: "saracul baiatul a ramas fara servici si a trebuit sa se mute la noi din lipsa de bani" sau "nu am avut bani de un apartament si ne-am chinuit asa sa crestem copii si uite ca sunt mari, servici nu gasesc si dam inainte cum putem". De cele mai multe ori scuza sau justificarea era lipsa banilor in conditiile in care era unul sau cel mult doi salariati in casa (daca acea camera se poate numi casa). Majoritatea erau racordate la apa, canal si gaze dar erau si care fusesera debransate si se cara apa de la sute de metri iar mancare se facea la butelie. Numai despre conditii de trai nu se putea vorbi. Calatoream mult atunci si vedeam de-a lungul soselei teren nelucrat, case darapanate sau nelocuite. Ma intrebam ades de ce oare unii prefera sa traiasca inghesuiti la bloc, in conditii mizere cand cu o suma mica de bani dar cu multa munca se poate trai decent si frumos la tara. De cate ori am pus aceasta intrebare atunci cu voce tare mi s-a raspuns invariabil cu "lipsa de bani" si "stiti dv cat de greu e la tara?". Intre timp m-am mutat la tara. Am vazut si cat de "greu" si cat de frumos e la tara. Am descoperit cat de mult se diminuiaza cheltuielile si pe langa ele stresul. Am vazut cat de frumos poate fi la tara si cat de frumos si decent se poate trai la tara. Am descoperit ca, cu pretul unei garsoniere mici si neintretinute se pot cumpara 2 case batranesti la tara cu ceva teren pe langa. "Ceva teren" la tara nu e totuna cu "ceva teren" in oras. Diferenta e de cateva sute de metri patrati intr-un sat de langa oras si de cateva mii de metri patrati daca satul e mai departe de oras. Diferenta aceasta face ca traiul sa fie mai sanatos, mai decent si chiar mai frumos. Iar diferenta intre sat si oras nu e chiar atat de mare pentru ca si la tara gasim "gasti" numai ca nu mai sunt de cartier ci de sat sau de comuna, si la tara gasim "domnisoare" lenese si pline de fite si ipocrizie, si la tara au aparut discotecile si barurile pline de fum si de lenesi care isi pierd timpul. Singura diferenta e ca se poate trai decent cu bani mult mai putini dar cu ceva munca. In cazul meu (am obieceiul de a nota veniturile si cheltuielile), adica o familie de 3 persoane cu un copil scolar iata care a fost diferenta de la un an la altul:

                                                    oras:                     sat:

Cheltuieli:                                                                         

 1. chirie                                  450 lei                      -

 2. gaz pt gatit                          100 lei                  50 lei            

 3. lumina electrica                     35 lei                  50 lei

 4. apa si canal                          60 lei                     -

 5. intretinere                             50 lei                     -

 6. telefon mobil                         30 lei                  30 lei

 7. cablu                                    12 lei                  24 lei

 8. internet                                 25 lei                  50 lei

 9. mancare                            1000 lei                 50 lei

10. haine si papuci(o medie)     100 lei                 50 lei

11. detergenti                             50 lei                 50 lei

TOTAL                                  1912 lei               354 lei

La noi se mai adauga si motorina deoarece facem zilnic un drum de 35km in oras. Dar lasand asta la o parte pentru un trai decent in oras e nevoie de cel putin 2 salarii medii (cca 1.000 lei pe luna) intr-o familie ca se poata descurca. Asta inseamna ca amandoi parintii sunt nevoiti sa munceasca de dimineata pana seara pentru a avea ce manca pentru ca singura reducere ce se poate face e de la mancare in timp ce la tara e suficient ca unul din parinti sa lucreze chiar si cu minim pe economie (600 lei pe luna) in timp ce mama se poate ocupa de copii si curte. Si asta fara prea multe "batai" de cap. Si uite asa s-ar rezolva o gramada de probleme sociale in primul rand si implicit emotionale.

Care probleme?

Pai sa vedem:

• lipsa banilor de care se plange toata lumea -daca scad cheltuielile, scade nevoia si implicit nemultumirea
•  copii sanatosi nu doar fizic ci si afectiv - copii vor beneficia de atentia unuia din parinti si vor creste cu valori morale bine formate si nu eronate ca acum (se autoformeaza conceptia ca banul e cel mai important mijloc in societatea moderna nicidecum omul)
• scaderea nivelului de stres
• scade impactul produselor chimice asupra organismului si deci o rata mai scazuta a imbolnavirilor, cheltuieli mai mici cu medicamentele, nevoi mai mici, nemultumiri mai mici
• s-ar rupe ciclul munca-somn-munca-somn si am avea mai mult timp pentru noi insine si pentru ce putem lasa dupa noi: copii

si lista, cred eu ar putea continua.

bauturi naturale

De un an de cand ne-am mutata la tara am redus alimentele ce contin coloranti, E-uri sau inlocuitori chimici la limita bunului simt. Adica mai rarut ca e mai dragut. Nu pot fi scosi integral atata timp cat ne uitam la televizor si facem parte din grupuri sociale dar se pot diminua. Astfel in locul sucurilor acidulate avem siropuri si sucuri naturale si asta nu inseamna ca pe eticheta scrie "produs natural" ci ca le fac in casa. Ce am reusit sa fac in primavara asta sunt:

Socata: la 10 litri de apa am pus 12 flori (fara sa le sortez dupa marimi), 1 kg de zahar, o lamaie feliata si 10 gr drojdie proaspata. Bidonul (de 25 litri) l-am acoperit si l-am lasat pe prispa casei 3 zile, timp in care amestecam in el dimineata si seara. Dupa trei zile am pus socata in sticle la frigider. In zilele caniculare mai adaugam si gheata in pahar si intradevar te racoreste. Am ajuns la aceasta reteta dupa ce am experimentat diverse si adaptat  mai multe variante scoase de pe net sau din cartea de bucate.

Siropul de brad: am cules mugurii de brad si am asezat straturi alternand cu straturile de zahar intr-un borcan de 3 kg de sticla. Am pus cam 1.5 kg de zahar. Ultimul strat fiind de zahar. L-am lasat in debara (mai intuneric dar uscat si nu prea rece) cam o luna de zile. Am amestecat de cateva ori spre sfarsitul perioade. Dupa aproximativ o luna am scurs zeama rezultata si am pus-o in sticle de sticla depozitate la beci.
O varianta imbunatatita ar fi cu flori de cimbrisor de camp adaugate in borcan atunci cand infloresc (la cca 2 saptamani) si amestecat. Cimbrisorul e un fluidizant al mucoaselor ajutand atat in tuse dar si in afectiuni ale bilei.
O alta varianta cu muguri de brad pusi intr-o oala in care am adaugat apa cat sa ii acopere, i-am dat un clocot si i-am lasat pana a doua zi. Apoi i-am scurs, iar zeama rezultata am dublat-o cu zahar (o cana de zeama la o cana de zahar) si am fiert-o pana s-a legat.
Primul tip de sirop se poate lua cu lingurita in cazul tusei (seaca sau productiva) fiind un excelent calmant si expectorant dar la fel de bine se poate bea cu apa minerala.
A doua varianta de sirop se bea doar cu apa minerala fiind foarte aromat si are si un usor efect calmant in cazul bronsitelor si a racelilor.

Siropul de papadie (sau miere de papadie): se culeg florile galbene si pufoase de papadie, se clatesc cu un pic de apa rece, se aseaza frumos intr-o oala incapatoare, se adauga apa rece cat sa le acopere (trebuie pus un semn pana unde au fost florile fara apa deoarece ele se ridica deasupra), se da un clocot si se lasa pana a doua zi. Se scurg iar zeama rezultata se dubleaza cu zahar si se fierbe pana se leaga (mai tare daca o folosim in loc de miere de albini si mai subtire daca il punem la sticle). Pe langa gustul si aroma deosebite are si proprietati terapeutice.

Siropul de salcam: dupa ce se culeg florile de salcam inflorite se rup de pe tija centrala si se pun in oala. Siropul se face la fel ca cel de papadie.

Siropul de trandafir (un alt sirop la care am incercat mai multe variante pe care le-am adaptat pana mi-a placut mie ce a iesit): 50 de flori de trandafir (acel trandafir de dulceata) se culeg, petalele se separa de codita (codita care pusa la uscat da o aroma deosebita ceaiurilor), se freaca cu un plic de sare de lamaie si se lasa peste noapte (eu am adunat patru zile la rand florile si le-am tot pus una peste alta in oala pe care am pastrat-o acoperita cu folie alimentara in camara). Se adauga1 litru de apa la fiecare portie de cate 50 de flori (pentru ca florile mele erau un pic cam mici si cam scuturate, anul acesta am pus 6 litri de apa la 400 flori). Se lasa pana a doua zi, se scurg si se dubleaza cu zahar. Se fierbe pana se leaga (cand nu mai face spuma ci doar bule mari), se pun la sticle care se racesc in pat cald.

Sirop de capsuni: am cules capsunile, le-am curatat de codite si le-am clatit cu un jet de apa rece. Le-am asezat intr-un lighean in straturi alternative cu zahar  (zahar cu darnicie) si le-am lasat la frigider 2 zile. Am scurs zeama careia i-am dat un clocot (rezista la beci si nefiert cam 6 luni) si am pus-o la sticle.

Urmeaza siropurile de: cirese, mure, zmeura, visine si prune, siropuri pe care le fac la fel ca la capsuni (cu gemul aferent).

camara

Mica mea camara deja are oaspeti pentru iarna viitoare.
Intai a fost siropul de brad, siropul de salcam, cel de trandafiri iar acum a aparut siropul de capsuni.
La capitolul plante medicinale am pungutele pline la: musetel, menta, cimbrisor, salcam, soc, un pic de iasomie si in curs de umplere e salvia si galbenelele. Pungutele sunt din panza de bumbac cusute de mana si brodate cu numele fiecarei plante. Ideea a venit de anul trecut dar nu prea am avut timp asa ca anul acesta, pe masura ce plantutele se uscau in cutii am am facut si punguta aferenta. Imi sunt tare dragi cand le vad atarnate la grinda frumos colorate.
Pe raftul de compoturi stau aliniate borcanele de compot de cires. Doar 24 pana acum.
La dulceata anul 2010 e la inceput. E populat doar cu ceva miere de papadie si multe borcane goale. Mai sunt cateva ratacite cu dulceata de visine din 2008 si ceva mai diversificate din 2009. Dar nu pentru mult timp....

despre viata la tara si nu numai

Cu ceva vreme (ani) in urma citeam un blog cu un nume sugestiv - "Viata la tara". Imi placeau articolele dar mai ales mesajul transmis, pacat ca intre timp autoarea a renuntat la folosirea netului si povestile sau sentimentele ei nu ne mai ... inspira.
Primele articole citite mi-au reamintit de vacantele mele la tara si de linistea si impacarea din suflet atunci cand esti "conectat" la "mama Pamant". Am crezut ca doar nostalgia copilariei ma face sa imi doresc sa stau la tara si ca nu ma voi descurca cu gradina, pasari, animale si tot ce implica o gospodarie la tara. Si pentru ca inca mai aveam ezitari, Domane Doamne mi-a pregatit cateva "stimulente" pentru a face pasii necesari. Asa ca iata-ma "tarancuta" cu acte in regula. Doar porcul si vaca lipsesc din mica mea gospodarie si asta nu pentru mult timp si doar pentru ca am hotarat sa respect un "grafic" de populare a curtii. Asta nu inseamna ca nu au fost si surprize sau ca nu vor mai fi. Dar e mai bine sa "cresc" cu pasi mici si siguri.
Asa ca dupa ce anul trecut am reusit sa ne amenajam casa (in linii mari), anul acesta atentia maxima a fost acordata curtii. Si multumesc Domnului ca pana acum arata bine (cu mici intarzieri si cu experimentete esuate). Mai sunt multe de facut, de amenajat sau de modificat dar pentru cineva care si-a petrecut ultimii ani la birou cate 12-14 ore pe zi sunt tare mandra de realizarile mele.
Acum cateva saptamani am avut in vizita o familie de prieteni foarte dragi pe care nu ii vazusem de mult. Din pacate nu ma simteam prea bine asa ca nu am fost chiar gazda la care se asteptau ei. Dar a fost vizibil cat de surprinsi au fost ei de schimbarea mea. De fapt nu m-am schimbat sau poate nu prea mult dar am renuntat la mastile sociale, la interesul mimat fata de anumite subiecte si la  acele discutii sterile si sterpe in care se folosesc multe cuvinte fara a se spune de fapt nimic. Mi se pare ca suntem atat de preocupati de o gramada de nimicuri si lasam lucrurile cu adevarat importante sa treaca pe langa noi.
De ziua copilului am avut o alta surpriza. Tot cu musafirii dar de data asta persoane care ne cunosc doar din vedere si auzite. Meniul a fost ca de fiecare data facut in casa. Foarte putine produse au fost cumparate si strecurate printre celelalte. Pentru ca prefer o alimentatie naturista nici macar racoritoarele nu au fost "de la magazin", exceptie facand apa minerala. Surpriza a fost evidenta pe fata tuturor. Copiii au fost dezamagiti ca tortul nu era "de la cofetarie" iar adultii cautau printre aperitive cunoscutele salamuri.
Si asta ma face sa ma intreb despre valorile familiei ce ar trebui promovate, despre valoarea inestimabila a dragostei unuia fata de celalat ce se pierde lasand in loc un gol imens umplut de cosul de cumparaturi. Cos ce va fi din ce in ce mai plin de frustrari, nemultumiri si implicit dureri. Cred ca ar trebui sa se suplimenteze locurile la facultatea de psihologie pentru ca fi nevoie de multi psihologi care sa "repare" ranile sufletesti a generatiilor de acum, generatii ce cresc cu un set eronat de valori: bani, putere si control.
Si asta ma face sa ma gandesc ca in marea Lui intelepciune Dumnezeu a inventat "criza" pentru a ne readuce la vorile reale umane, pentru a ne muta privirea de pe rafturile supermarketurilor la gradina, din vitrinele magazinelor de moda spre masina de cusur sau andrele sau de la jocurile interactive de pe calculator la jocul copiilor prin parcuri. Pentru ca atunci cand "maria sa Banul" isi va pierde "tronul" va trebui sa reinvatam sa ne folosim timpul alocat lui pentru familie si in special pentru copii.

din gradina

Ceva poze din gradina dar deocamdata din zona de flori. La noi timpul e mai tarziu - e mai spre munte si multe - cu cateva saptamani fata de Iasi si chiar mai mult fata de Bucuresti asa ca.....

Aranjamentul lui Matei (copilul meu) de anul trecut acum inflorit

primul crin

bumbisorii intr-o cioata din aranjamentul de mai sus:

capsunile cu un aranjament de pietre in mijloc (pietre scoase din jurul fantanii de Matei) si rosiile puse pe santuri:

coltul aleii spre fantana -stanga:

aleea spre fantana - dreapta- cu patrunjel  si straturile de ceapa:

florile de langa casa: galbenele, bumbisori, flori de gheata:

ziua copilului

Ieri, pe langa faptul ca a fost ultima zi de scoala a fost si ziua gazei mele. A implinit 11 ani si a fost a treia aniversare impreuna. Acum 2 ani nici nu visam unde se va ajunge plecand de la dorinta lui de a avea un tort in forma de inima de ziua lui. Dar ... necunoscute sunt caile Domnului si mica gaza timida si nesigura a devenit un "adolescent" (cum ii place sa se alinte) cu medii foarte bune (a fluturat un carnet in care nu aparea nici un "bine" ci doar "fbine") cu personalitate, care invata sa se impuna. Iar eu, de la femeia speriata nevoita sa ia viata de la capat am ajuns o "mamica" mandra de "gagalicea" care creste langa ea, care nu adoarme pana nu ii trag patura si il pup de "noapte buna" si care se straduie sa nu imi arate cat de tare il doare faptul ca mamica lui biologica nu i-a trimis nici macar un mesaj nici anul acesta.

gradina

Daca tot mi-a lipsit internetul m-am ocupat in mod special de gradina. Nu am poze acum sa le postez dar promit ca o voi face cand se rezolva cu netul. Am o gramada de flori in fata casei, mi-a inflorit mazarea iar salata e peste tot si e foarte indragita de puisori. Pentru a doua vara la curte sunt foarte incantata. Anul trecut am facut doar rosii (m-am mutat pe 25 mai) deoarece trecuse de mult timpul semanatului. Rosiile mele de anul asta sunt din rasaduri prorii si de aia sunt cam mici dar sper ca isi vor reveni.