Duminica dupa-amiaza soarele si leaganul facusera echipa sa ma ademeneasca afara. Cum ei erau doi m-am gandit sa imi iau si o insotitoare. Safacem perechi cumva. Asa ca m-am asezat in fata bibliotecii cu gandul de a lua prima carte care imi atrage atentia. Si coperta rosie a cartii "Femeia de succes" parca imi facea cu ochiul. M-am indreptat spre ea spunandu-mi: - De unde atat succes la o femeie care sta acasa, se ocupa de casa, curte si copil. Dar cine stie ce vremuri vor veni asa ca, daca tot mi-a atras atentia hai sa o funzaresc.
Nu am reusit sa citesc decat primele doua capitole dar mi s-a parut atat de interesante incat am insistat asupra unor aspecte. Cartea are si exercitii practice asa ca m-am inarmat si cu un creion si o radiera si cateva ore bune nu m-am dezlipit de ea. Primul capitol trata definitia SUCCESULUI din mai multe puncte de vedere. Plecand de la cea din DEX (pe care nu o reproduc acum) care defineste succesul ca fiind scop atins si cuantificat in bani. Definitie care in secolele trecute se potrivea barbatilor. Pentru ca ei se ocupau de "agoniseala" in timp ce femeile de "chiverniseala" asa ca la barbati era important ca scopul sa fie atins: ce aduceau in casa in timp ce la femei scopul nu exista sau exista sub o alta forma, aceea de a mentine caminul intr-o forma de armonie continua. Spre deosebire de barbati care aduceau si din momentul in care "agoniseala' era predata femeii scopul era atins si finalizat la femeie scopul final era un "perpetum mobile" ce depasea planul fizic spre cel emotional. Poate de aceea femeia are mult mai dezvoltata atentia distributiva pentru ca ea se ocupa de mai multe planuri in acelasi timp: educatia copiilor care imbina planul fizic cu cel afectiv si cel emotional, casa si bucatarie care iarasi imbina planul fizic cu cel emotional (degeaba faci ordine sau mancare daca nu pui si un dram de suflet iese totul fad si insipid) si sotul unde se imbina iarasi planul fizic cu cel afactiv si emotional. Pe cand barbatul trebuia toar sa aduca.
Odata cu emanciparea femeii, dintr-un orgoliu pe care eu personal nu prea il inteleg, s-au preluat fara a se adapta definitii si implicit sarcini specifice barbatului. Si fiind "emanciparea femeii" si nu a barbatului s-au pastrat si vechile atributii pentru ca nasterea nu e o sarcina pe care sa o putem incredinta barbatilor. Si astfel s-a ajuns la ... psigolog.
Pentru ca oricat ar ar "agonisi" femeia exista o nevoie nesatisfacuta: acea a creativitatii. Deoarece nu ni se spune sexul frumos nu pentru ca suntem frumoase ci pentru ca infrumusetam totul in jurul nostru nu prin frumusetea noastra fizica ci prin cea sufleteasca: amenajam caminul, il decoram, asa cum ne "decoram" toti membrii familiei (rar am vazut barbati care isi cumpara haine singuri), si contribuim la infrumusetarea sufletelor acelor minuni carora le dam viata (unele ca altele doar ii crestem).
Raportand succesul nostru ca femeie la definitia succesului data de barbati ne amputam sufletele. Pentru ca sufletele noastre nu se cuantifica in bani ci au nevoie de armonie pentru a se simti implinite, fericite. Iar acea armonie se bazeaza pe afectiune, intelegere, admirarea frumosului din natura pentru a-l aduce cumva in inimile celor dragi, in sanul caminului.
Acele doua capitole citite (probabil va mai trece ceva vreme pana voi citi si restul cartii) m-au facut sa ma gandesc la viata mea si mai ales mi-au amintit cat de neimplinita ma simteam in perioada cand eram considerata o "femeie de afaceri de succes". Si cum a trebuit sa pierd tot si sa constat ca ma simt implinita acum, cand singura mea "avere" e mica mea familie. SI acum ca am constientizat aceste lucruri probabil voi trece la o noua etapa din viata mea cand voi sti sa pretuiesc aspecte nepretuite si nu cele cu preturi foarte mari.
Tot in acea carte spunea ca pentru o femeie e mai important drumul cu frumusetea lui decat finalul oricat de tumultos ar fi.....
