Ca si Garcea. Multa vreme mi s-a parut ca personajul Garcea leza imaginea politistului. Am cunostinte in politie care sunt oameni adevarati, responsabili si integri. Nu sunt chiar atat de idealista incat sa cred ca toti sunt asa dar se pare ca sunt suficient de naiva sa cred ca sunt doar uscaturi razlete intr-o padure. Se pare ca padurile pe care eu le credeam verzi ori nu mai exista, ori nu mai sunt primenite/ingrijite. Iar emisiunile/serialele/scenetele astea devin modele de viata si comportament in loc de o satira buna care sa corecteze episoade razlete.
Era o pilda a carei morala era ca "fiecare ofera ce are in suflet" cu un bogat care a oferit unui cersetor un cos cu resturi si a doua zi, cercetorul i-a inapoiat cosul plin cu flori. Mi s-a parut draguta cand am citit-o, uneori am simtit-o pe propria piele, dar nu mi-am imaginat ca alteori, in schimbul florilor poti primi chiar suturi in dos. Dar uite ca se poate! Doar ca o pot completa cu o vorba romaneasca: "un sut in fund, un pas inainte"...
In drum spre oras trec pe langa o padurice. De regula vedeam viorele sau acele flori galbene de primavara intr-o masa de frunzulite verzi. Si mereu vedeam copii cu buchetele de flori pe marginea drumului. Sotul meu avea obiceiul sa opreasca sa imi cumpere pentru ca imi plac florile marunte. Zilele astea, trecand pe acolo am vazut o gramada de copaci uscati si cazuti, crengi pe jos in care se incurcau pungi si gunoaie. Nici padurile nu mai sunt ce au fost pentru ca nici oamenii nu mai sunt ce au fost...
