goblenul primit de la Melly

A ajuns goblenul inceput de Melly. 
"Bisericuta inzapezita" se numeste iar culorile sunt superbe, imi e asa de drag...

Dupa cum se vede in fotografie, pe langa goblenut, a mai pus si cateva modele pentru borcanelele de dulceata...
Multumesc mult, Melly. A fost o surpriza frumoasa.....

dragostea....

Martisorul..

Prima zi din martie e si prima zi de primavara. In vremuri de demult, aceasta era si prima zi din an.
Acum, dupa ce baba Dochia isi scutura cojoacele incepe anul agricol cu lucrarile de primavara in curti, livezi si gadini. Toti si toate isi dau mana in minunata revenire la viata, a naturii. Si cum fiecare etapa sau eveniment din viata satului era marcat cu o sabatoare, un simbol sau o poveste nici reinvierea naturii nu a fost trecuta cu vederea. Cel mai importatnt simbol a acestei zile, specifica poporului roman, este snurul rasucit cu alb si rosu (zapada si soare), snur facut acum din matase dar care isi are originile in lana, canepa sau bumbac. Snurul era legat de parinti copiilor, inainte de rasaritul soarelui, la mana sau la gat pentru a-i  feri de spirite rele tot anul. Mai apoi snurului i-a fost adaugat banutul de argint (copii sa fie luminosi ca argintul) sau piatra vopsita in alb si rosu (sa aiba trainicia pietrei). Cu banutul de argint, fetele isi cumparau cas proaspat pentru a fi albe ca acesta. Snurul era purtat toata luna martie sau pana la aparitia primelor flori in copaci (visini, ciresi, maciesi...) cand erau "oferite" primei crengute inflorite pentru a fi un an manos.
Martisorul este numit si “funia anului”, care se spune ca aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in multe obiceiuri stravechi. Impletirea celor doua culori simbolizeaza regenerarea vietii..
Dincolo de simbolism, martisorul este prima zi a perioadei ce culmineaza cu Ziua Femeii, cand ne aratam apreciarea, respectul si dragostea pentru cei din jurul nostru fie ca sunt parinti, copii, prieteni, rude sau colegi. Cand primavara si natura ne uneste cu gingasia ghioceilor, parfumul zambilelor, delicatetea viorelelor sau a primelor fire de iarba oferim sau primim snurul alb-rosu. Acesta este insotit de diverse bijuterii, flori de primavara, miniaturi din diverse materiale, margelute sau felicitari, de serie sau unicate dar in mod clar de emotii si sentimente atat din partea celor ce ofera cat si a celor care primesc. Si uneori, in frenezia acestor zile, intre liste, cumparaturi si teama de a nu uita pe cineva exista posibilitatea de a ne aminti legendele despre Baba Dochia si cojoacele ei:

Stânca Dochiei este locul cel mai învăluit în mister. Despre această stâncă unii spun că ar fi pietrificarea unei bătrâne ciobăniţe, care, înveşmântată cu nouă cojoace, a pornit, împreună cu oile şi caprele sale, spre vârful muntelui, deşi vremea nu-i îngăduia. Şi, cum mergea ea, a început să plouă şi să ningă. Şi, fiindcă cojocul de deasupra se uda mereu şi se îngreuna, obosind-o la drum, bătrâna ciobăniţă a lepădat, unul câte unul, opt din cele nouă cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a îngheţat-o împreună cu oile şi caprele sale.

---

Alţii povestesc că despre Baba Dochia se spune că era aşa de rea încât şi copiii, care cum creşteau, fugeau de ea, pentru a scăpa de răutăţile ei. Numai unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar şi cel mai puţin la minte, i-a fost rămas dintre toţi copiii în preajmă. Dragomir, c-aşa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile şi numai biata nevastă-sa, harnică şi bună la suflet, răbda şi suferea toate hachiţele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până s-o înnegri. Se munci săraca fată cât se munci, dar după trei zile de trudă lâna tot albă era. Necăjită că nu reuşeşte să îndeplinească porunca soacrei, fata începu să plângă. Şi pe când plângea ea, numai ce se trezi cu doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu şi Sf. Petru. Auzindu-i necazul şi făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar şi cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori şi fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile şi fragii, uită de lână, îl chemă repede pe Dragomir şi-i spuse: "Măi Dragomire, dac-au înflorit fragii înseamnă c-a venit vremea să mergem la munte, la stână, să măsurăm oile". Şi răpezită cum era baba, îl luă pe Dragomir şi plecă îmbrăcată aşa cum o prinse vremea, cu nouă cojoace pe ea şi cu oile în urmă. Afară se încălzise bine şi, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse şi începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeşoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniţă cu zloată, de au îngheţat şi baba şi oile, cu Dragomir alăturea.

---

O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă pe Dochia drept o fată de împărat care, fugind de împăratul cotropitor ce voia să o ia de nevastă, s-a travestit în păstoriţă, urcând cu o turmă de oi în munţi. Cum timpul era frumos, a început să lepede din cojoace unul câte unul. Dar aproape ajunsă în vârf, se lăsă deodată un frig, de ziceai că e iarnă. Nefiind deprinsă cu frigul şi temându-se să se întoarcă, începu a cârti împotriva lui Dumnezeu. Acesta o pedepsi prefăcând-o în stană de piatră, iar oile în bolovani. Altă variantă spune că fiind pe cale de a fi prinsă de împăratul cotropitor, fata ceru lui Dumnezeu să fie transformată în stană de piatră, rugăminte ce-i fu îndeplinită.

harul...

Pentru ce ne zbatem atat?

Am gasit povestioara aici si mi-a placut mult. Te face sa iti pui intrebari...

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti. "Nu foarte mult timp."au raspuns pescarii la unison. "Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?" Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor. "Pai, si ce faceti in restul timpului?" a intrebat turistul "Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la ghitara cateva cantece si tot asa.... Avem o viata plina." Turistul i-a intrerupt, "Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare." "Si dupa asta?" au intrebat pescarii. "Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera." "Si cam cat timp ne-ar lua asta?" au intrebat pescarii. "Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani." a replicat turistul. "Si dupa asta?" "Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant," a raspuns zambind larg turistul. "Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!" "Milioane? Serios? Si dupa asta?" au intrebat pescarii. "Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi." "Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani?" au intrebat mexicanii…

Nominalizare

Am primit o nominalizare  din partea lui Melly,, căreia  îi mulțumesc si voi incerca sa raspund intrebarilor formulate de ea chiar daca, de regula nu preiau astfel de jocuri. Dar nu pot refuza o doamna atat de draguta care imi aminteste de filmul adolescentei mele....
 Leapsa are si citeva reguli. Iata-le:
1. Numește și mulțumește-i persoanei/ blogului care te-a nominalizat.
2. Scrie 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde întrebărilor propuse și formulează un alt set de 11 întrebări.
4.  Nominalizează 9 bloguri a căror STĂPÂNE le admiri și care au ca și fallowers un număr mai mic decât 200.
5. Anunță-le acest aspect pe pagina lor.

I. Multumesc pentru nominalizare. Sunt foarte placut surprinsa  din motive oarecum personale.

II. Sa scriu 11 lucruri despre mine? O sa fie c-am greu, dar voi incerca!
    1. Imi place viata la tara. Nu m-as intoarce in oras pentru nimic in lume.
    2. Imi place intelepciunea simpla intalnita la tara, fara diplome si scoli "inalte"
    3.  Ma impresioneaza intotdeauna curcubeul
    4.  Imi place sa admir apusul, vara, de pe pragul casei, ascultand sunetele satului (cocosi, vacute care se intorc de la pasune, catei care latra si vocile femeilor care cheama la masa de seara) si aromele serii (mirosul focului de lemne, a fanului si a mamaligutei)
    5. Imi plac copii 
    6. Imi place sa tricotez iarna la gura sobei
    7. Imi place sa cos goblen. E o activitate creatoare care aduce liniste si pace.
    8. Nu suport ipocrizia, infumurarea si "bagaciosii"
    9. Citesc mult psihologie aplicata
   10. Imi place sa gatesc.
   11. Prefer traditiile in locul modernismului. Imi da o senzatie de apartenenta si continuitate


III. Raspund intrebarilor puse de Melly.:
IV. 10 intrebari (haioase si serioase) de la mine pentru nominalizatele mele:
1. Mai tii minte numele nasilor tai de botez?
Doar numele de familie si ca nasa e basarabeanca.
2. Ce va place sa faceti in timpul liber?
Imi place sa cos goblen, gradinarit (nu cred ca tine de timp liber dar o fac cu placere) si sa ma plimb cu masina. 
3.Mai poti fi suparat pe un om care te-a jignit, daca vine impaciuitor la tine?
Nu tin supararea nici macar cateva ore. Merg pe principiu ca daca ceva m-a jignit inseamna ca problema e la mine, eu am ceva nerezolvat emotional, iar daca celalat a facut-o cu intentia clara de a ma lovi e posibil sa fie la el o probleme nerezolvata...
4. Va place ciocolata? De care?
Prefer frisca.
5. Ai pleca dintr-un loc de munca neplacut, dar bine platit?
Daaaa. Prefer linistea si intelegerea, Consider ca abundenta nu are nici o legatura cu banii.
6. Ti se pare o fuga de responsabilitate faptul ca unii oameni prefera sa ramina necasatoriti?
NU! Doar o alegere. Fiecare isi face propriile alegeri indiferent de parerea celorlalti.
7. Mai mergeti la teatru, cinema, opera ? Cat de des?
Imi place mult la Filarmonica, dar din pacate nu pot ajunge cat de des mi-ar place.
8. Cati ani credeti ca am eu?
Putini ca tonus si destui ca intelepciune.
9. Ati pleca din Romania?
Nu. Sunt prea legata de locuri si spiritul locului si m-as simti dezradacinata.
10. Si ce mai faceti? 
Astept cu nerabdare primavara...

V. Nominalizatele mele:
1.Simona

2.Iuliana
3. Cristina
4. CCristinaC
5. Balaura
6. Tandrete
7. Elena
8. Prietena-japoneza
9. dr MAG

IV. 10 intrebari  de la mine pentru nominalizatele mele:
1. Ce v-ar place sa faceti in timpul liber?
2. Ce parere aveti despre viata la tara?
3. Care sunt dulciurile preferate?
4. Care e cartea preferata?
5. Va plac lucrate in casa? Lucrati si voi? Ce?
6.  Ce parare aveti despre obstacolele intalnite in viata?
7. Credeti in soarta/destin?
8. Ce fel de muzica ascultati?
9. Aveti animale? De care? cum se numesc? 

10. Ce va linisteste?

de Dragobete

Articol pentru Ziarul de Iasi
Se apropie sfarsitul iernii. Cat de curand Baba Iarna incepe sa lase locul Zbudarnicei Primavara. Si cum anul acesta a fost o iarna lunga si bogata in zapada, venirea primaverii este asteptata cu multa nerabdare. Asa ca, conform traditilor stravechi o intampinam cu o prima sarbatoare inchinata ei, pe 24 februarie - Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor), sarbatoare ce coincide cu sarbatoarea ortodoxa "Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul". 
"Dragobetele - fura inima la fete"
Dragobetele este o sarbatoare a iubirii, a prieteniei intre tineri si se spune ca "dezleaga limba pasarilor". In acea zi incep ritualurile de imperechere atat la pasari cat si la animale, natura se trezeste la viata si incepe freamatul caracteristic perioadei: bazait de gaze, ciripit de pasari, si forfota oamenilor dornici de soare si aer curat. Incep constructia cuiburilor si a culcusurilor pentru puii ce vor veni. 
Se spune ca de la dragobete auzim pitigoii care ne anunta in fiecare dimineata daca vremea e inca rece (trilul lor parca spune "carpiti, carpiti, carpiti...") sau daca se incalzeste (trilul seamana cu "simt' a vara, simt' a vara, simt a vara, simt"). 
In satele vechi, tinerii se imbraca de sarbatoare, se aduna in centrul satului si pleaca spre padure pentru a aduna primele flori ale primaverii. Aici se leaga prietenii care preced logodnele de peste vara sau tovarasii pe viata. Batranele satului privesc intoarcerea tinerilor de la padure cu interes pentru a sti ce nunti vor fi in toamna. Daca vremea e urata se aduna la o casa unde se incinge jocul.
In aceasta zi e bine sa faci curatenie in casa ca sa fie cu spor tot anul si se hranesc pasarile cerului iar celor din batatura li se acorda o atentie speciala (curatenie, mancare mai multa si mai diversificata) pentru belsug tot anul.
Barbatii nu au voie sa necajeasca femeile si nici sa se certe in ziua de Dragobete caci astfel ii astepta o primavara cu ghinion si un an deloc prielnic. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli in aceasta zi pentru a avea parte de iubire intreg anul. Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute in aceasta zi. Nu e voie sa plangi in ziua de Dragobete. Se spune ca lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma.
Pentru ca in zilele noastre, moderne, nu avem cum sa ajungem in padure sa adunam flori de primavara,  putem sa le daruim sub forma de buchet sau ghiveci iar petrecerile satesti le putem inlocui cu cine romantice in doi sau iesiri cu grupul de prieteni fie in oras fie intr-o vizita. Ideea e ca sarbatoarea trebuie marcata cu buna dipozitie, dragoste, prietenie si daruire. Iar daruirea poate fi sub forma unui ghiveci cu zambile oferit unei persoane dragi, pregatirii unei cine mai festiva pentru toata familia sau firmituri asezate pe pervaz pentru vrabiute sau pitigoi. 
Important e sa credem in iubire si daruire si in faptul ca asa cum stim sa ne facem ziua de Dragobete frumoasa si plina de dragoste, vom putea sa ne infrumusetam si imbogati tot anul cu sentimente trainice.
 

primele seminte puse in pamant

Am vazut intr-un magazin de bricolaje niste rasadnite din plastic. Pretul? Intre 10 si 22 lei in functie de dimensiune. Cele mici erau cam cat o caserola de carne iar cea mare aproape dubla. Primul gand a fost sa caut caserole mai vechi (de regula le adun in magazie in ideea ca mai depozitez una alta peste vara). Apoi am gasit cateva recipiente dintr-un plastic un pic mai dur" sticle de plastic de 3l cu sectiune dreptunghiulara,  iar "capacul" din folie transparenta. Ce am taiat de deasupra am folosit dedesub pe post de tavita iar capacele m-au ajutat sa pun etichete. Le-am instalat langa geam si langa calorifer in camera lui Matei. Deocamdata am semanat ardeii. Urmaza semintele de flori (petunii si lobelia) saptamana viitoare iar rosiile pe la sfarsitul lui martie.

traditii....

 

preluat de aici

martisoare

Si pentru ca in ultimile zile s-a ajuns aici, pe blog, cautand "martisoare cusute" voi mai pune cateva diagrame:

Inchei postarea cu o rugaminte pentru cei/cele care reusesc sa foloseasca diagramele postate: sa lasati  comentarii cu link-uri sau sa trimiteti mail cu imagini ale produselor realizate.
Multumesc!

Romanii urmasi ai lui Decebal sau ai lui Traian

Nu pot sa spun ca istoria a fost unul din obiectele mele preferate in scoala. Fiind o fire mai ligica m-am orientat spre ramura reala a obiectelor de studiu. Dar mereu mi-am pus intrebari. Ca am inceput pe la liceu sau mai devreme nu mai tin minte dar nu mi se parea logica explicatia "urmasii lui Traian" atat vreme cat doar o bucata (relativ mica) din Dacia a fost colonizata. Iar faptul ca din limba dacica s-au pastrat doar 3-4 cuvinte iar nu era plauzibil. In ultimii ani am inceput sa citesc din ce in ce mai mult despre cultura dacica pentru ca, am considerat, ca cam de acolo ni se trage "lipsa mandriei nationale". Acel "iarba vecinului e intotdeauna mai grasa si mai verde". Am gasit in studiile citite diverse explicatii, amanunte care confirma ceea ce banuiam eu. Dar astazi am gasit un articol in care se infirma, pe baze stiintifice, teoria "romanii sunt urmasi ai lui Taraian".

"Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spațiul media românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, și doamna Dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific biolog, specialist în genetică.

Potrivit concluziilor acestui studiu, populația actuală a României este clar înrudită cu populațiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului și a fierului, adică acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune în evidență continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Înainte de a aduce în discuție și celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei și a descendeței romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica și ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt…

Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o “fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi și degradat, Paleogenetica poate aduce informații importante despre originea și evoluția omului și a genomului uman, migrațiile populațiilor umane, relațiile de înrudire ditre populațiile umane vechi și cele actuale. Așadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoșii reali. Iar strămoșii noștri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la această concluzie și la altele, chiar și mai șocante?

Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuții purtate între domnul Decan al Facultății de Biologie (Universitatea București), Prof. univ. dr. Călin Tesio și domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, se naște ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea originii poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea genetică a unor rămășițe osoase aparținând populațiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situația genetică actuală a populației acestei țări, pentru a se verifica gradul de înrudire.

În proiect s-au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru și Nicolae Mirițoiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziție, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comșa de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Române. În total, studiul a avut la dispoziție material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un număr de 50 de indivizi aparținând populațiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).

În ceea ce privește probele de sânge de la populația actuală a României, acestea au fost obținute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiești și al Muzeelor de Științe Naturale din Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr. Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta și Clinica de Ftisiologie București.

Și cum o cercetare întinsă pe mai mulți ani (2003-2006) are și cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanțate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană și Antropogie al Universității din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul instituției, de DAAD – Germania și prin Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.

Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta Cardoș, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă și de lungă durată în care condițiile de securitate ale probelor genetice au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până și curățenia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardoș.

Având la dispoziție toate aceste informații, putem înțelege foarte ușor complexitatea demersului și prestigiul științific incontestabil al persoanelor și instituțiilor implicate.

Concluziile studiului s-au dovedit, până la urmă, bulversante pentru spațiul românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei României, cea a etnogenezei poporului român. Dar pentru a evalua în ansamblu șocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor studiului, să le prezentăm:

- Între actuala populație a României și populațiile care au trăit pe teritoriul acestei țări acum 2.500 – 5.000 de ani există o clară înrudire genetică, ceea ce vorbește despre o continuitate incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există și urme genetice aparținând diverselor populații migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de bază dovedește continuitatea și legătura cu populațiile vechi;

- Actuala populație a României se înrudește genetic în special cu populațiile Greciei și ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spațiu locuit cândva de traci, cu care s-au și amestecat, și doar într-o mică măsură cu populația italiană;

- S-a mai dovedit, iar aceasta este cea mai șocantă concluzie a studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiți genetic cu populațiile vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinantă că nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor.

Totuși, există o aparentă contradicție: dacă noi suntem urmașii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au la rândul lor rădăcini tracice, de ce astăzi românii și italienii se înrudesc genetic atât de puțin?

Explicația pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei ) în penisula italică, aici trăiau și alte triburi cu rădăcini tracice – venetii și etruscii, aceștia din urmă dând primii regi și alfabetul noului regat, viitoarea Romă Imperială. Totuși, în penisula italică trăiau, în afara populațiilor cu rădăcini tracice, și populații aparținând altor familii etnice – sabinii și samniții.

În timp, aceste popualții s-au amestecat între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare a populațiilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la capitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ș.a.m.d.

Nu în ultimul rând, pentru aproape 1.400 de ani, între 476, anul căderii Romei și 1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat național, această perioadă fiind marcată de o serie de invazii și strămutări de populații… Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcată de trei etape esențiale în care populațiile cu rădăcini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluându-și semnificativ contribuția etnică în acest spațiu…

Iata că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicție dispare, deoarece putem înțelege de ce, astăzi, deși o parte dintre italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populațiile care au locuit în spațiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populațiile României și ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte puțin.

În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt intărite de izvoarele istorice iar mesajul final este cât se poate de limpede: nu noi suntem urmașii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași ai tracilor!

Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanță uriașă în stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem de folositoare interesului național, istituțiile statului român și forurile academice și universiatare românești care au căderea să îl cerceteze, îl ignoră cu o impardonabilă indiferență!

Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactați de reprezentanții statului român sau de vreo instituție academică ori universitară care să își arate, în mod oficial, intersul pentru acesta, i-am întrebat, atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoș, cât și pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Răspunsul a fost NU! A existat o singură situație în care cineva de la Academia Română a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viață după aceea… În rest, tăcere maximă. Și atunci apare fireasca întrebare: cui slujesc reprezentanții Statului Român din politică, cercetare sau învățământ?!…

Pentru că sunt trei concluzii mari și late născute din acest studiu de paleogenetică, concluzii care vin în sprijinul păstrării integrității teritoriale a României, în folosul restabilirii adevărului istoric și a recuperării demnității poporului român:

1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se dovedește a fi continuatorul populațiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani și locuitorul de drept al acestor melaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când pretențiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice.

2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a fost posibilă și nu s-a produs, că suntem un popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie națională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeile dace cu un amestec multietnic de coloniști și soldați ai Imperiului Roman.

3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească și mai mult respectul față de adevăratele nostre rădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea și mai mult demnitatea națională furată!

De aceea, cred că toți ar trebui să medităm la următoarele întrebări: Îi putem considera loiali României și poporului român pe politicienii, academicienii și istoricii care ignoră sau combat acest studiu (fără ca măcar îl cerceteze!!!), în condițiile în care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, românii?! De ce să ignori sau să lupți cu înverșunare împotriva acestor rezultate, dacă iubești România și Românii?!" 

De pe Adevarul despre daci

in prag de primavara

Si daca e final de saptamana, un nou articol pentru Ziarul de Iasi

Ne apropiem cu pasi inceti de finalul iernii. Parca pe zi ce trece suntem mai obositi in parte de la lipsa luminii soarelui chiar daca ziua incepe sa creasca, de la zapda care pare sa nu mai plece dar poate si de la lipsa sau neasimilarea mineralelor si a vitaminelor. Si cum iarna se lungeste astenia sau depresia de primavara ne da tarcoale. Cum o putem evita? In nici un caz cu terapia de cumparaturi (e sezonul reducerilor) ci cu produse pe care e posibils a le avem in frigider iar daca nu, le putem achizitiona la preturi mici. In primul rand avem nevoie de minerale si de vitamine si mai apoi de putina miscare in aer liber in zilele frumoase.

Pentru a mari aportul de minerale si vitamine putem apela la cura cu drojdie de bere.

Ce este drojdia de bere?
Drojdia de bere este de fapt o ciuperca de dimensiuni microscopice. Este rezultata in urma procesului de fabricare a berii si este o minifabricuta de nutrienti. O folosim in mod frecvent in panificatie pentru cresterea aluatului.

Contine numeroase vitamine (17 dintre care toate din complexul B, vitaminele D,H si E)  si nutrientii extrem de benefici pentru sanatate (saruri minerale precum potasiu, fier, calciu, magneziu, fosfor dar si aminoacizi). 

Cea mai importanta calitate a acesteia este faptul ca acopera carentele de vitamine din complexul B astfel:
B1-eficienta in combaterea tulburarilor digestive, a celor cardiace, in tratarea depresiilor, a nevralgiilor şi a oboselii.
B2-utila in combaterea eczemelor, a imbatranirii pielii
B3-implicata in procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos
B5-stimulent natural al glandelor corticosuprarenale, remediu anti-stres, mareste rezistenta la infectii
B7-neutralizeaza colesterolul, fiind deci indicata in obezitate; previne caderea parului
B8-utila pentru reglarea metabolismului proteinelor şi grasimilor
B9-are efect antianemic, ajută la mentinerea echilibrului hormonal
B12-actionează asupra sistemului nervos, marind puterea de concentrare,ameliorand cefaleele; contribuie la mentinerea echilibrului hormonal
B15-amelioreaza oxigenarea tisulara, este un remediu minune impotriva imbatranirii, ajuta la dezintoxicarea ficatului
Conform studiilor din ultimii ani, efectele terapeutice ale acestor ciuperci sunt: antianemic, vitaminizant, antitoxic, remineralizant, protector al sistemului nervos, anticolesterolemiant, stimulator al glandelor endocrine pe langa faptul ca favorizeaza refacerea florei intestinale afectate de administrarea excesiva de antibiotice.
Cum folosim drojdia de bere?
Drojdia de bere o putem achizitiona in 3 variante: drojdia proaspata in pachete mari sau cuburi, drojdia uscata la pliculete sau tablete de drojdie de bere. Tabletele le gasim in farmacii sau magazine naturiste iar drojdia uscata sau proaspata in orice magazin alimentar.

 În general, specialistii in fitoterapie recomanda cure cu drojdie de bere de cate trei-patru saptamani (minim 10 zile), cu pauza de două-trei saptamani, după care se pot relua.

Drojdia de bere in stare proaspata  se consuma in combinatie cu miere: la o lingurita de drojdie se adauga doua lingurite de miere de albine, frecandu-se pana cand se obtine o pasta omogena. Doza zilnica pentru un adult este de 3 lingurite de drojdie de bere, care se administreaza pe stomacul gol, dimineata, la pranz si seara.
 Drojdia uscata,  cea  neaditivata sintetic (caz in care nu este recomandata in tratament), este mai putin activa din punct de vedere terapeutic (poate fi folosita si ea cu succes in lipsa celei proaspete) se pune 2 lingurite de praf de drojdie uscata in jumatate de litru de suc de morcovi (obtinut casnic cu ajutorul storcatorului electric), se amesteca bine si se pastreaza la frigider. Se bea intreaga cantitate de preparat intr-o zi, fractionata in 3 reprize.
Tabletele de drojdie de bere se administreaza conform prospectului.
Consumata dupa masa, drojdia de bere poate provoca pofta de mancare intre mese.
 Care sunt efectele secundare?
In general, drojdia de bere nu produce efecte adverse. Durerile de stomac si balonarile sunt cele mai frecvente efecte secundare. Este indicat ca in cura cu drojdie de bere sa incepi cu o cantitate mica, pe care sa o cresti gradual. In cazul bolnavilor de diabet este recomandat un control la medic deoarece drojdia de bere poate schimba modul in care organismul raspunde la zahar.

O alta cura de remineralizare este cura cu otet din mere si miere de albine.

Marul contine potasiu care conditioneaza organismul pentru o functionare normala. Otetul de mere retine din mar toate mineralele ca: fosfor, clor, sodiu, magneziu, calciu, sulf, fier, siliciu, si multe microelemente asociate cu potasiu. Potasiul participa la mentinerea echilibrului osmotic si acido-bazic. 

Mierea de albine are in compozitia sa urmatoarele substante: proteine(din care 12 aminoacizi ca:leucina, alanina, metionina), zaharuri (din care fructoza, glucoza, zaharoza, maltoza, alte dizaharide), vitamine (B1, B2, B6, C), substante minerale (calciu, magneziu, fosfor, fier, cupru, mangan, zinc, siliciu, sodiu, sulf), acid pantotenic, acid nicotinic, acid folic, fermenti,enzime, antioxidanti, factori antibiotici si urme de polen.

Cura cu otet din mere si miere de albine este recomandat in mai multe boli si anume: in sterilitatea primara,  graviditate, sinuzita, intoxicatii alimentare, nevralgie faciala, artrite ale articulatiilor mici la maini si picioare, in afectiuni degenerative, ateroscleroza, in sclerozele tesuturilor si ale vaselor de sange, in pielite, obezitate, nevroze, in combaterea insomniilor, in oboseala cronica, migrene, ameteli, hipertensiune arteriala, anchiloza articulara, lacrimare la oameni in varsta, relaxarea si calmarea sistemului nervos, in caz de epidemii (fiind imunostimulent), in zona zoster, arsuri, varice, dureri musculare( mialgii) si dureri articulare.

Se amesteca o lingurita de miere cu o lingurita de otet din mere intr-un pahar si se lasa de seara pana dimineata. Se adauga apa (plata, minerala sau de la fantana) in pahar si se bea dimineata pe stomacul gol.

Cura poate dura pana la 3 luni si se recomanda primavara si toamna pentru tonifierea organismului la trecerea de la anotimpul frig la cel cald (si invers)

Oricare dintre aceste cure (nu pot fi tinute in acelasi timp) ne ajuta sa trecem peste aceasta perioada obositoare cu un pic mai mult entuziasm, cu ceva kilograme in minus dar si fara viroze sau raceli.

"Proasta lu' mama"

Multumire!

Am gasit fragmentul acesta aici . Mi-a placut atat de mult incat l-am preluat sa il gasesc la nevoie.

"Un monah s-a dus intr-o dupa amiaza sa citeasca Vecernia pe un varf de munte. Pe drum a gasit o ciuperca alba si a multumit lui Dumnezeu pentru aceasta. Se gandea ca o va lua la intoarcere si ca o va manca in acea seara. <> La intoarcere a aflat numai o jumatate de ciuperca - se poate ca vreun animal sa o fi calcat - si si-a spus ca se vede ca atat trebuie sa manance. A luat-o si a multumit lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grija, pentru acea jumatate de ciuperca. Mai jos a aflat o alta jumatate de ciuperca si s-a aplecat s-o ia, ca sa-si completeze cina sa, dar fiindca era stricata, poate sa fi fost si otravitoare - a lasat-o si a multumit iarasi lui Dumnezeu ca l-a pazit de otravire. S-a dus la coliba si a mancat in acea seara o jumatate de ciuperca. A doua zi, cand a iesit din coliba, a vazut o priveliste minunata. Tot locul acela era plin de ciuperci frumoase si a multumit lui Dumnezeu. Vedeti, a multumit lui Dumnezeu si pentru intreg si pentru jumatate, si pentru cel bun si pentru cel stricat, si pentru una si pentru multe. Multumire pentru toate."

Avva Paisie Aghioritul

cateva versuri

Absolut intamplator am reciti Glossa lui Eminescu si mi-au ramas in minte versurile:

„Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.”

Bicarbonat de sodiu - deodorant

(am scris articolul pentru Ziarul de Iasi dar pentru ca netul meu a fost cam lenes pe blog s-a salvat o forma initiala pe care am completat-o ulterior telefonic)
De-a lungul timpului am folosit fel de fel de deodorante (de frigider, de camera, de masina si de corp) in diverse forme. De la banala lumanare parfumata, cartonasul de masina imbibat cu parfum, uleiuri in diverse recipiente pana la aparatele de aromatizat. Dar pana la urma am revenit la banalul si ieftinul bicarbonat de sodiu pe care il aveam mereu in casa. Am inceput cu frigiderul. O cescuta (din acelea suparate si fara coada) in care am pus bicarbonat am "uitat-o" in frigider luni de zile fara sa isi piarda efectul. Apoi am extins la deodorantul de camera. Ceva mai mult bicarbonat pus de data asta in suporti de lumari colorati sau pahare cu picior ramase singure dupa ce partenerii lor din seturi s-au spart de suparare. Dar in camere nu era suficient ca absorbea mirosurile si as fi vrut si o aroma discreta. Am probat prima data cu cateva picaturi de ulei de pin pentru a "intesifica" aroma braduluid e craciun. Apoi am tot incercat diverse combinatii din aromoterapie - lavanda cu eucalipt (pentru nasuri infundate), lavada cu busuioc pentru prospetime, citrice cu pentru vitalitate, mar verde pentru scaderea poftei de mancare si amestecuri dupa inspiratia de moment. Am remarcat ca timp de cateva zile, cele cateva picaturi de ulei esential (5-6) improspateaza camera la un pret mult mai mic decat odorizantele din comert. Apoi am incercat sa extind folosirea proprietatilor bicarbonatului si la deodorantul solid de corp si am gasit mai multe variante:
 cu unt de shea

•  3 linguri ceara de albine
•  6 linguri ulei de cocos cosmetic
• 3 linguri unt de shea
• 3 linguri amidon (alimentar)
• 3 linguri bicarbonat de sodiu
• 10 picaturi ulei esentialdupa preferinte

un recipient de plastic pentru stick solid sau o cutie de plastic

Se pune un vas ceramic la bain-marie in carei topim ceara de albine. Adaugam uleiul de cocos si untul de shea amestecandusor pana se topesc si se omogenizeaza. Separat se amesteca pudrele (amidonul si bicarbonatul). Se toarna usor uleiurile topite peste pudre si se amesteca pana se obtine o compozitie cremoasa in care se adauga uleiul esential. Se pune crema in recipientul de stick si se lasa la frigider cateva ore inainte de aplicare.

Se pastreaza la frigider pentru a-si mentine consistenta si proprietatile.

 cu ulei de cocos

• o lingura cu varf de bicarbonat de sodiu
• o lingură şi jumătate de amidon
• 5 linguri de ulei de cocos
• 10 picături de ulei esenţial (de ex ylang-ylang, lavandă şi portocale)

Uleiul de cocos dacă stă la o temperatură de sub 24 de grade este solid, asa că trebuie pus intr-un bol de portelan deasupra unui vas cu apa fierbinte, pentru a-l aduce în forma lichida. După aceea se adauga bicarbonatul si amidonul si se amesteca bine pană cand se dizolva, iar la final se pun cele 10 picaturi de ulei esential.Se pune in recipientul de stick sau cutie la frigider.

cu ulei de jojoba

• o lingura de ceara
• o lingura de jojoba, 
• o lingura bicarbonat
• iar uleiuri esentiale, dupa gus.

In bucatarie bicarbonatul de sodiu functioneaza ca un praf abraziv si scoate toate petele de pe obiectele din inox. Este unul din componenetle detergentului de vase facut in casa. Acest detergent de vase facut cu bicarbonat de sodiu nu face spuma.

Preparare: O lingura de bicarbonat de sodiu, o lingura de sare mare de muraturi, coaja rasa de la o lamaie si otet cat sa le acopere. Se lasa la macerat o noapte.

Rezultatul se poate folosi la spalatul manual dar si la splatul vaselor cu masina de spalat vase.

Detergentul universal de sters gresie si faianta il preparam din otet cantitatea care intra intr-un borcan de 800 ml in care se adaugam resturile de lamaie din casa si lasam la macerat o saptamana. Se adauga 2-3 linguri de sare mare si o lingura de bicarbonat. Se foloseste o cescuta de solutie la o galeata de sters gresia, sau o parte solutie cu trei de apa in pulverizator pentru sters faianta, aragazul, frigiderul in general orice suprafata lavabila din bucatarie.

Si sa nu uitam si de solutia contra misorurilor de la animalale de casa. O cescuta de otet cu o lingurita de bicarbonat scoate mirosurile din casa inclusiv „marcajul" motaneilor sau mirosul pisicutelor mici care inca nu au invatat mersul la litiera.