29 august, 2024

Fila de jurnal - final de august si o surpriza

 Temperaturile de peste zi au inceput sa scada. 


Si daca ultimile zile temperaturile de peste noapte au fost ridicate, in aceasta dimineata am inchis geamul. Cifrele termometrului nu mai incep cu 3. 

Miroase a toamna cu aroma de struguri. Padurile au inceput sa capete nuante de auriu si rosu. Vantul isi face simtita prezenta. Miroase a legume coapte iar laptele e mai putin si dens. 

In magazine e aglomerat. Raioanele de rechizite si de caiete si-au marit suprafetele si rafturile frumos colorate au multi scolari in fata care pipaie, admira, cauta....

Cred ca e momentul in care trec la o alta etapa. Interesant e ca tot am citit pe ici pe colo despre noi etape. Cumva pare ca anul acesta a fost cu inchideri si deschideri de etape la mai multa lume. Si daca in ultimii cativa ani m-am bucurat de tot ce a venit spre mine si de fiecare noua oportunitate, se pare ca a venit si acel moment in care simt ca s-au cam aglomerat toate si e nevoie sa fac ordine, sa creez spatiu, sa prioritizez si sa eliberez.

De la inceputul anului tot pun pe hartie un program despre iubirea de sine. I-am dat multe forme, am adaugat, am scos informatii, l-am programat de lansare si am anulat lansarea pentru ca simteam ca nu e ce trebuia. Luna aceasta am zis GATA! E in forma care trebui si il lansez odata cu inceputul lunii septembrie. I-am gasit si nume „figurant sau personaj principal”. L-am impartit in 3 ca sa fie accesibil din mai multe puncte de vedere. Am definit si cele 3 miniprograme. Dupa multe calcule am zis ca prima zi a lui va fi 8 septembrie. Cand am vorbit prima data despre el si data de inceput si de final mi-am dat seama ca incepe pe ziua de nume a bunici mele si se termina in ziua in care s-a nascut si care coincide cumva cu ziua in care „a plecat”. 

Abia astazi, cand ma pregatesc sa vorbesc despre cele 3 zile de live-uri pe FB de sambata, duminica si luni (31 aug-2 septembrie) am inteles ca de fapt programul este despre mine, despre calatoria mea de la neincredere la iubire de sine, despre modul in care am invatat eu sa nu mai confund iubirea de sine cu egoismul sau orgoliu, despre cum am invatat sa ma consider cea mai importanta persoana din viata mea inainte de a fi acolo pentru oricine avea nevoie si cat de greu mi-a fost sa inteleg ca cele doua variante nu se exclud ci se completeaza si se sutin reciproc si nu in ultimul rand, cum am descoperit ca indiferent daca ma pun pe primul loc in viata mea, sau in slujba celorlalti, ceilalti imi vor respecta deciziile si imi vor urma examplu, tratandu-ma asa cum ma tratez eu de fapt.

Asa ca daca vreti sa ascultati povestea si sa ma urmati in aceasta calatorie despre „cum sa fii personaj principal in viata ta” va astept pe Facebook (Corina Benescu), in grupul de Facebook „Sa privim viata prin ochi de copil” sau pe grupul de whatapp „in joaca spre un zambet senin”

In plus, pe aceasta tema am scris si un ebook: „cine esti tu in viata ta?” pe care vi-l ofer cu drag daca ma contactati in privat (FB sau Whatsapp) sau imi lasati adresa de mail in comentarii (nu voi publica comentariul cu datele de contact).

Un final de august minunat sa aveti!

26 august, 2024

Jurnal saptamanal 3/august

Suntem deja in 25 august. A trecut si vara. 

A fost un an aglomerat incat abia am avut timp sa ma bucur de el. Nu stiu daca am ramas setata pe an scolar sau poate la un nivel mai subtil sunt pe an bisericesc, dar septembrie vine mereu cu noi inceputuri. Toamna fiind anotimpul meu preferat mai ales ca se termina cu sarbatorile de iarna. 

Deja am cules bostanii si anul asta am o colectie impresionanta de bostani mari si portocalii din gradina. Sunt aliniati pe treptele casei.  Ceapa e in cununi colorate (rosie, alba si galbena), iar rosiile pocnesc in asteptarea separatorului de bulion. Urmeaza sa scoatem cartofii si ceva morcovi pentru zarzavat. La capitolul pastarnac stau mai prost. Nu au iesit decat cateva fire, iar usturoiului cred ca nu i-a placut terenul....

O alta bucurie a acestei veri a fost admiterea la facultate. Am intrat la psihologie. Am gasit o varianta ca sa pot imbina toate activitatile mele si sa imi pot implini si acest vis. Si bineinteles ca am primit tot sprijinul sotului meu in aceasta noua aventura.

Hramul de la biserica de anul acesta a fost un moment de incarcare baterii cu bucurie. M-a luat prin suprindere comunitatea, legatura dintre oamenii din comunitate si modul in care s-au asezat toate pentru a crea o zi memorabila.

Si daca tot simt septembrie ca un nou inceput voi incepe si un nou curs pentru cresterea increderii in sine. Un curs gratuit de 3 zile urmat de unul ce necesita o mica investitie ce va dura 3 saptamani si care face parte dintr-o trilogie de cursuri de 3 luni. Dar despre asta voi povesti in postarea urmatoare.

Urmeaza o saptamana aglomerata, cu drumuri, zarzavat si un examen. O saptamana ce o voi incheia cu un eveniment (vineri seara) si cele 3 seri live pe Facebook (sambata, duminica si luni)


16 august, 2024

Dimineata de dupa Hram

 Ieri a fost o zi fantastica chiar daca nu am avut nici un moment in care sa pot sa ma opresc si sa inspir adanc. Bucuria si sentimentul ca fac parte dintr-o comunitate care se bucura au sters toata oboseala si grija. Abia astazi, in linistea casei, cand toti dorm incerc sa asez emotiile in cutiutele lor.

A trecut un an de cand sotul meu e pe calea lui sau pe calea sufletului sau. Un an in care a reinvatat sa se bucure de tot, a reinvatat sa zambeasca cu ochii nu doar cu gura, un an in care au fost momente de indoiala, dar si de entuziasm, un an in care a fost multa munca dar si multa sustinere din partea oamenilor din jur. Chiar daca am celebrat un an acum doua saptamani in grup restrans, doar cu cei ce ne vedem saptamana de saptamana, rezultatul muncii de un an de zile s-a resimtit ieri.

Verdele vesmantului s-a contopit cu verdele podoabelor si cu verdele din sufletul tuturor. Se spune ca verdele e vindecare si speranta si asta am simtit si eu ieri privind oamenii adunati in rugaciune si mai apoi la masa, impartasind trairi si intamplari, pastrand legaturi peste timp si distante. 

Sustinerea comunitatii s-a simtit in toate: de la infrumusetarea bisericii la infrumusetarea curtii dar mai ales in organizarea evenimentului: oamenii adunati la curatenie, oameni impreuna la pregatit bucatele,  oameni impreuna la procurat cele necesare, tineri care s-au oferit sa dea o mana de ajutor la asezare. M-a impresionat faptul ca toata lumea a dat o mana de ajutor la strans apoi. Pentru ca mesele si scaunele au fost aduse de la o locatie alaturata, la plecare au fost oameni care au plecat cu tot cu o banca sau o masa pe care au lasat-o la locatie. Persoane care vin o data sau de doua ori pe an de la mare distanta si care s-au implicat la pus si strans de pe mese. Atmosfera creata a fost de o mare si frumoasa familie. Chiar daca mancarea a fost pretextul de a ne tine impreuna inca putin dupa terminarea slujbei, a fost foarte buna si facuta din drag si cu drag si asta s-a simtit in starea generala de bucurie. 

Apartenenta este una din nevoile emotionale de baza. Sa simti ca faci parte din ceva mai mare, mai mult. Sa simti ca esti acceptat si sa accepti la randul tau. Si nu ne dam seama cat este de importanta decat atunci cand o simtim din nou.

Si ce poate fi mai buna decat recunostinta? 

Recunostinta fiind o alta emotie foarte importanta, care aduce pace si liniste oricarui suflet. Iar astazi este cu recunostinta.

Recunostinta pentru oamenii minunati din comunitate!

Recunostinta pentru prezenta numeroasa!

Recunostinta pentru sutinere!

Recunostinta pentru bucurie!

Recunostinta pentru zambetul sotului meu!

Pentru ca zambetul lui imi da putere de a readuce zambete si pe alte chipuri. Si pentru ca vreau sa pot face asta bazandu-ma pe cunostinte solide, m-am inscris si am intrat intr-un program de licenta la psihologie - un alt vis din adolescenta care s-a implinit.

Dar ca sa pot sa fac ca visele sa se implineasca a fost nevoie de vreo doi ani de lucru cu mine, cu mintea mea, cu emotiile mele. Doi sau mai multi ani in care am identificat acele tipare verbale, mentale sau de comportament care ma impiedicau sa visez. Doi sau mai multi ani in care am schimbat tipar cu tipar pana cand au inceput sa se vada rezultate. Doi ani in care am lucrat, identificat si schimbat fiecare gand care imi punea piedica. Mai greu a fost pana s-a implinit primul vis pentru ca mintea mea sa accepte ca se poate, ca mai apoi sa fie din ce in ce mai usor cu fiecare vis implinit...

Asa ca ma apropii de celebrarea unui an ca coach cu multe vise implinite, cu multa bucurie in suflet, cu multa bucurie adusa in sufletele oamenilor si multe planuri. Dar despre astea intr-o postare viitoare...

Un final de saptamana cu bucurii sa aveti si sa va bucurati de acest timp intre cele doua sarbatori ale Maici Domnului!

15 aug 2024

15 aug 2024


15 aug 2024

15 aug 2024

15 aug 2023






05 august, 2024

Vacanta

  


M-a intrebat cineva daca eu nu plec in vacanta. Am raspuns fara sa ma gandesc ca eu sunt intr-o vacanta continua. De atunci ma tot gandesc ce inseamna asta. Toata lumea vorbeste despre vacante excentrice, tari exotice, plaje, munte si calatorii. Noi ne gandim la o autorulota pentru cand vom fi la pensie pentru calatorii. Pana atunci eu ma simt in vacanta pentru ca locuiesc la tara. In copilaria mea, vacantele scolare le petreceam la tara. Pe la ciclul primar ai mei ne-au dus pe la mare si un an la munte. Ce imi amintesc din acea perioada este sucul de ananas cu umbreluta la care ma ducea tata pe o terasa amenajata pe apa la Neptun si concertele cu diversi artisti organizate pe terasele restaurantelor de pe la mare. Din fericire anul acesta am prins si ceva spectacole faine organizate la Piatra Neamt si la Tg Neamt in aer liber. Si daca duminica trecuta am ascultat „Ciocarlia” cantata pe vioara la un concert cu Margineanu, aseara am ascultat-o cantata pe nai la concertul cu Damian Draghici. Asa ca ma simt binecuvantata de tot ce vine spre mine in aceasta perioada si ma bucur de aceasta vara cu toate provocarile ei frumoase!

Am intrat in august cu multe bucurii despre care voi poveste mai tarziu, cand se vor mai aseza, cu panoul viselor care se goleste pe zi ce trece si cu multe intamplari la care nici nu m-as fi gandit acum cateva luni. Sunt curioasa ce suprize frumoase imi mai rezerva aceasta luna.

Prima a fost ca am primit un ghemotoc de catel flocos: Mișa.

Voi cum simtiti luna august?