O noua primă zi. De data asta una cu emoții diverse. Copilul de ieri, cu ghiozdanul cât el și cu buchetul mare de flori, e "domnul profesor" pentru prima dată. A mers tot cu ghiozdan în spate dar fără flori. Doar cu emoții pentru că este profesor la două școli la care a fost elev. Schimbarea de perspectiva a clasei îl cam speria peste vară: alte responsabilități, altă abordare. Mai ales că a tot amânat această decizie. A vrut să se bucure de ultima vacanță de student ținînd cont de faptul că peste cateva zile va începe și cursurile la master.
La primele două școli a avut parte de o primire călduroasă care i-am mai echilibrat un pic încrederea în el. La a treia scoală va merge mâine. Dar deja a primit mesaje de încurajare de la elevii clasei a 8-a. Sunt seria care au început gradinița cu mine și erau fascinați de băiatul mai mare care le citea povești uneori.
Emoții au fost și la noi. Pentru că astfel conștientizăm trecerea timpului.
Emoții au fost și la noi. Pentru că astfel conștientizăm trecerea timpului.
Domnul director de la cea de-a treia școală a avut o replică elocventă:
- Deci Matei ce a mai trecut timpul: fostul meu elev îmi e coleg.....
- Deci Matei ce a mai trecut timpul: fostul meu elev îmi e coleg.....
