calatori pe drumuri personale

 Viata are mereu cate o surpriza. Oamenii sunt diferiti, probabil pentru a nu ne plictisi unii cu altii. Mereu avem ceva de invatat fie de la ceilalti, fie de la propriile emotii si reactii. Sar pur si simplu de la viata. Iar oamenii sunt fiinte sociale. Nu am putea trai fara a interactiona unii cu altii. Vremurile din urma ne-a aratat si cat de greu e fara interactiune. 

Uneori mergem impreuna pe acelasi drum si ne bucuram unii de altii, dar vine o vreme cand fiecare isi urmeaza propria cale. Nu e nici buna dar nici rea. E propria cale, potrivita pentru fiecare din noi, si uneori, total nepotrivita pentru ceilalti. Uneori se mai intersecteaza, alteori se alatura dar sunt si momente cand drumurile devin paralele. Si cand constatam asta ne intrebam "de ce?" sau "cand?". Cel mai greu e atunci cand oameni cu care imparteai aceleasi valori, devin dispretuitori fata de valorile tale, de fapt ale lor din trecut. Si pentru ca ai trecut un pic prin viata, si ai trait destule dar ai si vazut multe stii sigur spre ce gara se indreapta. Si din pacate nu e una prea comoda. Acelea sunt momentele cand te intrebi ce e mai bine: sa ii lasi sa dea cu capul de pragul de sus sau sa le spui spre ce se indreapta. In ambele cazuri tu esti cel care sufera. Pentru ca daca le spui, se vor simti atacati si te vor lovi, daca nu le spui, mai tarziu iti vor reprosa ca nu le-ai arata. Asa ca te consolezi cu ideea ca, daca nu au invatat din greselile tale, degeaba le spui, ei au nevoie sa si le faca pe ale lor. Si ii lasi...
 Dar cel mai tare doare cand cei la care tii pun banii inaintea oamenilor. Nu conteaza ca e vorba de tine sau de alti oameni mai apropiati. Doar ca ei cred ca banii sunt pe primul loc. Si cu bani pot cumpara tot. Din pacate banii pot cumpara doar lucruri. Oameni, atentie, respect, loialitate, iubire, apreciere sunt valori care nu pot fi cumparate. Doar ai iluzia ca le poti cumpara. Doar primesti in schimbul lor o forma de interes temporar pe care o poti confunda cu ce ai tu nevoie. 

Imi place sa ajut oameni chiar si cand nu o cer (stiu ca e o mare greseala si incerc sa nu o mai fac dar "calul batran greu se invata la ham") si nu o fac pentru a primi ceva in schimb. Doar pentru bucuria de a-i fi ajutat. Si poate pentru ca, la un moment dat in viata, am primit (sau poate sper ca voi primi) si eu ajutor neconditionat. Binele facut ti se intoarce la un moment dat de unde te astepti mai putin.

Exista un aspect pe care imi e greu sa il inteleg. Atunci cand ceri ceva (loialitate, respect, fidelitate, prietenie, sustinere) se presupune ca ii cunosti valoarea si deci oferi si tu la randul tau. Nu cred ca poti cere ceva ce tu nu poti oferi. Atunci cand tu ai trecut prin situatii incomede, dificile, grele se presupune ca ii poti intelege pe cei ce trec prin situatii asemanatoare sau macar poti empatiza cu ei si le poti arata calea prin care tu ai reusit sa mergi mai departe.  Avand un exemplu e mai usor sa isi gaseasca propria lor cale. Asa vad eu lucrurile. Dar se pare ca nu e asa. Unii cer ce nu pot da.... Iar altii.... Altii cred ca banii tin o vesnicie la fel ca prieteniile bazate pe interese. Si se vad ieftin tare...