Luata de valul primaverii am uitat insemnatatea lunii aprilie. Mai ales ca anul asta primavara s-a grabit si plantele medicinale nu asteapta sa imi face eu timp. Astazi, caldura molateca de dupa ploi m-au facut sa revin la primele postari ale blogului. Si sa constat cu surprindere ca au trecut 8 ani de la prima postare, "ganduri pe o banca", ce pare mai actuala ca oricand. Citesc postare dupa postare si gandurile imi zboara spre acele zile de "renastere" cand ma bucuram de fiecare clipa din noile mele redescoperiri. Si au trecut 8 ani in care ma bucur in fiecare dimineata de razele de soare sau de fulgii jucausi atunci cand deschid usa. Ma bucur si ma scald in maretia naturii zi dupa zi. Iar mirosul animalelor din curte imi dau o stare de belsug. Am invatat intelesul cuvantului "belsug" cu fiecare vietuitoare care poposea in curtea noastra in ultimii ani. Am invatat ca belsugul si abundenta nu au nimic in comun cu banii si veniturile. Si nici laptele muls in fiecare seara cu cel din supermarket. Asa cum ouale luate din cuibar au alt gust in comparatie cu cele "industriale". E o alta stare, un alt sentiment...
Iar pe langa aniversarea blogului, pe care recunosc l-am cam neglijat uneori, peste 2 zile aniversam si ziua in care am spus "da" in fata ofiterului de stare civila. O doamna foarte draguta pe care o cunosteam din copilarie si care mi-a fost colega in anii de scoala si nu numai.. Si ca in fiecare an, aniversam in familie si in gospodaria noastra care incet, incet, prinde forma la care visam....
