Un an nou cu bucurie - 2012

Pentru ca mai sunt cateva ore pana cand 2011 va fi doar o amintire as vrea sa urez tuturor celor care urmaresc ce scriu sau celor care ajung intamplator pe aici, ca 2012 sa vina cu sanatate, bucurie, intelegere si armonie....
La multi ani!

set: caciulita si fular

Marti am fost putin la cumparaturi in oras. Si pentru ca in ultima saptamana de scoala Matei a tot probat fularele de prin casa fara sa ii placa vreunul (toate sunt mult prea scurte....) am cautat un fir mai "amuzant" care sa aiba in compoziti un pic de lana si sa nu fie foarte subtire. Am gasit un degrade cu nuante de gri si maro care mi-a placut si am luat 3 bobine de 100 g. Aveam un set de andrele nr.4 asa ca ieri dimineata la cafea am pus ochii "de proba". Asa de bine a mers "proba" ca azi dupa amiaza fularul avea lungimea corespunzatoare si mie imi mai ramasese o bobina. Si cum il vazusem pe Matei in oras intorcand capul dupa niste caciulite mai "ciudate" am facut tot de "proba" una din bobina ramasa dupa ce am pus franjurii la fular. Am "improvizat" si un mot "netuns".

 Si cam asta a iesit:

Fularul l-am facut cu 2 ochi pe fata si 2 ochi pe dos.

La caciulita am combinat mai multe modele: margine cam de 5 cm in "fagure de miere" , o portiune cam de 10 cm cu 4 "tornade" si am incheiat cu 2 ochi pe fata si 2 ochi pe dos, zona pe care am scazut caciulita.

scaune in haina noua

Pentru ca ma plictisisem de "haina" veche a scaunelor si pentru ca erau destul de "obosite" am decis sa le pun hainuta noua. Am cautat, am masurat, m-am tot gandit si am gasit o fusta veche plisata (de lungime mai mare) care sa poata imbraca cele 4 scaune de la masa din hol.
Asa aratau triste (cate 2 din fiecare model):

Apoi cu un capsator, un sot, fusta plisata, un foarfec si cateva capse:

despre daruri si "a darui"

Cu un an in urma am simtit din plin "magia craciunului". Intr-o zi in care am invatat sa pretuim ce suntem si nu ce avem din simplu fapt ca nu mai aveam mare lucru, intr-o dimineata in care am privit flacarile care mistuiau acoperisul, intr-un rasarit in care priveam apa curgand peste ce mai ramasese, purtand fum si funigine distrugand ce a ramas neatins de flacari am descoperit OAMENI cu suflete mari, cu compasiune si daruire. Atunci am redescoperit omenii din jurul meu si nu doar fiintele, persoanele. Poate ca nu de fiecare data am putut sa multumesc indeajuns pentru ca uneori imi era teama sa nu se termine acel vis frumos, alteori am fost rugata sa nu vorbesc despre fapta sau despre persoana dar de cele mai multe ori am considerat cuvintele insuficiente pentru a putea multumi. Nu am uitat nici o persoana care intr-un fel sau altul mi-a fost alaturi in acele momente grele. Nu am uitat nici gestul, nici vorba si nici gandurile bune care m-au insotit atunci pentru ca toate s-au constituit intr-un Mos Craciun darnic si bun. Si toate acele nume s-au adunat intr-o lista lunga caruia i-am pus numele de pomelnic. Dar am mai facut ceva: am incercat sa dau mai departe acele momente de bucurie. Asa cum m-am priceput eu si cum m-a indrumat Dumnezeu. Privind astazi copiii de la gradinita emotionati si fericiti ca a venit Mosul, privind parintii care au fost rugati doar sa ajute sa fim gazde bune pentru Mos cred ca macar o farama din bucuria mea din anul trecut am reusit sa o dau mai departe chiar daca eu am fost doar o mica rotita din marele mecanism al ... bucuriei de azi.
Ii multumesc Domnului pentru toti OAMENII din viata mea, pentru toti Mosii Craciuni pe care ii calauzeste spre bucuria celor mici si spre incantarea celor mari si le doresc tuturor celor care au daruit ca bucuria celor ce au primit sa se intoarca inmiit in viata si in sufletele lor. Pentru ca de craciun sarbatorim nasterea lui Isus care a venit printre noi pentru a ne fi un exemplu de dragoste si daruire.

Cadou de Mos Nicolae

Cred ca anul acesta am primit cel mai frumos cadou de Mos Nicolae: zambete, tipete de bucurie, chipuri de copii fericiti si chiar lacrimi de bucurie. Povestea lor la gradinita Climesti. Din pacate telefonul nu a reusit sa surprinda intrega incarcatura emotionala.

eu sunt "Bleaga"

Asa m-a botezat mama cand eram mica pentru ca nu ma bateam la mancare ci asteptam sa se sature ceilalti si apoi mancam si eu. Acum...... o ajut la spalat geamurile. Cand ea sterge pe interior eu .... lustruiesc pe exterior. Si mai fac si galagie cand gasesc cate o pata:

schimb sau nu decorurile din casa?

E o intrebare care ma macina de cateva zile. Cum la gradinita am inceput noile decoruri de iarna ma bate gandul sa fac cateva si pentru acasa. Dar parca totusi as astepta sa decorez intai casa de Craciun si abia dupa Boboteaza sa "instalez" iarna in casa.
Motivul?
Daca incepe sa miroase a brad si a lumanari prin casa de la inceputul lunii decembrie ma gandeasc ca nu voi mai savura farmecul sarbatorilor de iarna cu toata bogatia de culori, arome si colinde.... Oricum colinde se vor auzi in casa incepand de maine odata cu aromele solutiei de geamuri si de mobila, detergentilor si balsamului de rufe si chiar var proaspat si vopsea.... Dar toate astea sunt un soi de anticipare a bucuriei craciunului, o pregatire sufleteasca pentru a intampina Nasterea Lui Isus.....
Imi place sa pun perdelele la geamuri si covoarele proaspat scuturate in casa in dimineata de Ajun. Ca mirosul de "curat" si "proaspat" sa intensifice aroma bradului si mirosul de cimbru din oala in care fierbe chisca... Asa a ramas in sufletul meu craciunurile copilariei: un amestec de mirosuri si arome - detergenti ("curat"), ger, zapada, brad si chisca....

inceput de decembrie

Odata cu ziua Romaniei incepe si numaratoarea inversa a zilelor pana la Craciun. Zile prea pline, prea scurte si pline de emotia anticiparii. Zile in care curat, asez nu doar prin casa ci si in ganduri si in suflet. Zile in care cern anul care se sfarseste de tristeti si adun bucuriile si lectiile de viata in cutia de cadouri a noului an. Zile in care asez la locurile lor atat lucrurile de prin casa cat si gandurile, sentimentele si invatamintele anului ce se incheie pentru a-l primi cu bucurie si intr-o deplina ordine pe cel care vine. Si cumva a randuit Dumnezeu ca odata cu anul sa se incheie si multe "chestii" sacaitoare care stateau atarnate de viata mea intr-o incercare inutila de a-mi aminti de intamplari mai putin placute dintr-o alta viata. Incet, incet ma indrept spre noul an cu multa liniste si ordine atat interioara cat si exterioara. Incet, incet odata cu zapada iernii se asterne impacarea si in micul nostru camin. Incet, incet viata intra pe un fagas mai linistit, ca un rau ajuns la campie ce lasa in urma coturile, cascadele si bustenii agatati in albia mica pe unde curgea ca parau...

cerc pedagogic la gradinita

Astazi am mai facut un pas pe calea experientelor, a lectiilor de invatat si cred eu si a lectiilor invatate. Si ca orice "lectie de invatat" din viata mea a fost cu orgolii ranite, cu cuvinte aruncate dar si cu taceri adanci, cu munca multa. Poate ca am un caracter mai ... colturos care se lasa greu slefuit...
Dar sa vedem gradinita:

intrarea....

am primit oaspetii cu paine si sare

holul d ela intrare- un amestec de traditii si fantezie

masutele in asteptarea oaspetilor



prezentarea temei - educatia imaginativa



discutii libere la o prajiturica de casa....



dor de "acasa"

E acel dor nesfarsit de ceva nedefinit si imaterial. Un dor nedefinit dar sfasietor... Un dor care pare sa nu aiba sfarsit. Dar are....
Cu ani in urma eram in cautarea a "ceva" si nimic nu ma multumea. Am incercat mereu si mereu sa schimb ceva in casa, sa o fac cumva dupa standarde moderne sau traditionale (care sunt extrem de dragi sufletului meu). Adunam obiecte decorative mai sclipicioase sau mai vechi cu istorie si farame din sufletele celor care le-au avut si iubit, tiparite pe ele. Apoi o prietena mi-a zis intr-o discutie ca:
- "Acasa" e doar in sufletul fiecaruie. "Acasa" e linistea si pacea, e sentimentul de multumire si impacare din sufletul fiecarui. E doar o stare si nu un loc.
Cuvintele ei mi-au rasunat multa vreme in minte. Nu le gaseam sensul dar nici nu le uitam. Apoi, intr-o perioada in care totul se prabusea in jurul meu, in care viata mea, asa cum mi-o cladisem murise am inteles. Mi s-a parut o idiotenie la inceput iar mai tarziu am zarit sentimentul acesta pe chipul tuturor cunostintelor mele dar am realizat ca tot ce e in suflet se reflecta in jur. Ca multumirea, implinirea si pacea nu vine din exterior spre interior ci invers. In momentul in care am facut pace cu mine, cand nu am mai avut asteptari nici de la mine, nici de la ceilalti si nici de la viata totul s-a linistit si acel sentiment de implinire chiar de fericire a pus stapanire pe sufletul si pe caminul meu indiferent de lipsuri, de restrictii si de vorbele celor din jur. Asa am descoperit ca ACASA nu e nici o casa, nici un camin si nici un loc ci doar o stare. Nu tine de "a avea" ci doar de "A FI". Asa ca m-am straduit sa nu pierd starea si sa elimin din viata mea tot ce imi punea in pericol echilibrul sentimentului de multumire....
Iar acum, la inceput de post incerc sa elimin fiecare farama de nemultumire sau de "asteptare" de la mine si de la ceilalti ca sa ma pot bucura de linistea si impacarea necesara acestei perioade de "curatenie" cu tot ce implica ea...

Postul Craciunului

Saptamana aceasta incepe postul. Un post la capatul caruia ne asteapta bucuria Nasterii Lui Isus dar si bilantul finalului de an. Bilant in care, eu personal, pun atat realizarile cat si neimplinirile dar mai ales sperantele pentru viitorul apropiat. Si asa cum ne-a obisnuit Natalia a initiat o "calatorie impreuna" prin acest post. O calatarie cu intalniri in rugaciune seara de seara si cu sentimentul ca impreuna putem fi mai buni, mai intelepti si chiar mai iubitori.

despre snobi si snobism

Traind la tara am sperat ca nu voi intalni la fel de mult sau de des snobi sau snobism ca in orasele de provincie. Dar... speranta moare ultima. Si daca tot am adus in discutie cuvantul, pentru a fi sigura ca nu gresesc si ca exprima tocmai acea stare sau sentiment la care ma refer am deschis dictionarul. Si iata ce am gasit: Snob = persoana care respecta si imita tot ce e la moda Cred ca pot completa cu criticarea tuturor traditiilor, obiceiurilor si desfiintarea oricarei persoane care nu se pliaza pe aceasta atitudine. Probabil plecand de la aceste "mici" manifestari de snobism am ajuns o natiune care "importa" obiceiuri si sarbatori "sclipicioase" sau "consumatoriste" adica acele sarbatori in care "cumparaturile" sunt elementul central. Asa am ajuns la "Sf. Valentin" cu inimioare de plus cand avem Dragobetele nostru romanesc, sau Halloween cu costumatii scheletice sau fantomatice cand la noi strigoii vin de Sf. Andrei diferenta fiind ca in loc sa ii "sarbatorim" ii "fugarim" dand cu usturoi pe la ferestre si usi. Dar probabil "da mai bine" o petrecere decat mirosul de usturoi. Asa cum pare mai interesant luciu unei tesaturi decat munca depusa pentru a prelucra canepa. Ce e drept canepa e mai aspra dar sa nu uitam ca stramosii nostrii nu doar le mestereau ci le si foloseau. Si daca asta se intampla acum 100 de ani iar tesatura s-a pastrat ca noua de ce sa ne obosim sa o expunem si sa poevstim despre truda cu care a fost lucrata cand o putem piti si "cumpara" un voal pentru expunere?
In incercarea de a povesti si exemplifica copiilor despre datini, obiceiuri, mestesuguri sau mod de viata in general al stramosilor nostri, a celor care au pus temelie vetrei satului pe vremea Voievodului Stefan m-am izbit de piedici tocmai acolo unde ma asteptam mai putin: in randul cadrelor didactice. Mandria stramoseasca, demnitatea razesilor, onestitatea si simplitatea stramosilor nostri s-a pierdut undeva de-a lungul veacurilor fiind inlocuita de cuvinte din engleza, de incrancenare, de linguseala si orgolii personale...
Asa ajungem sa educam generatii intregi carora sa le fie rusine ca sunt romani pentru ca stiu prea putine despre istoria celui mai vechi popor de pe pamant si in cadrul educatiei lor s-a "uitat" sa se cultive mandria de a se fi nascut pe aceste locuri pline de istorie, de traditie dar mai ales de iubire. Am fost unul dintre cele mai ospitaliere popoare si nu doar pentru ca ne-a dat Dumnezeu o tara frumoasa ci pentru ca asta era spiritul romanesc. Dar asta s-a pierdut undeva intre cuvinte de genul "democratie", "bani", "cumparaturi" si s-a inlocuit "a fi" cu "a avea"....

prajitura cu bezea

foile:
3 galbenusuri
50 gr margarina
50 ml lapte cald
praf de copt
125 gr zahar
Se freaca galbenusurile cu margarina la temperatura camerei si de adauga zaharul, praful de copt si laptele cald, mirodenii si faina cat cuprinde pentru un alut potrivit. Se lasa la rece jumatate de ora apoi se imparte in 2 si se coc 2 foi pe fundul tavii.
crema:
 un borcan 800 gr gem acru (prune, caise...)
un pachet unt la temperatura camerei
o farfurie adanca cu nuca pisata
mirodenii (cine vrea)
2 linguri cacao (facultativ)
Se mixeaza crema si se pune intre foi. Se lasa la presat (cu un fund de lemn deasupra) cca 24 ore
bezea
3 albusuri
1 praf de sare
o lingurita otet
225 gr zahar
Se bate spuma pana nu se mai simte zaharul apoi se aseza vasul (de preferat un castron metalic) deasupra unei oale cu apa care fierbe (sa raman cel putin 6 cm de la fundul castronului pana la suprafata apei) amestecand continuu cu o lingura pana isi schimba consistenta si apar cristale pe margine. Se rastoarna peste prajitura si se rade ciocolata deasupra.

bugetul familiei

Un subiect abordat de multe bloguri in ultima vreme cred eu indispensabil in aceasta perioada de "criza" dupa unii sau de echilibrare... Pentru ca dupa imbratisarea "democratiei" s-a imbratisat si un stil de viata mai "consumatorist" care a cam daunat atat moral, emotional, afectiv cat si financiar.
Un punct de plecare in administrarea bugetului e caietul de "venituri si cheltuieli". Un caietel, agenda sau chiar un fisier excel. Am plecat de la caietel in '91 cand am luat la facultatea iar in ultimii ani am un fisier cu multe pagini excel. Pagini cu estimari, categorii in buget si nelipsita rubrica "cheltuieli zilnice". In "cheltuieli zilnice" trec fiecare leut cheltuit sau incasat, grupat pe categorii de cheltuieli, care la final de luna sunt comparate cu estimarile iar la finalul anului va fi baza prognozelor si estimarilor pe anul urmator. Din fericire, anul acesta am redus anumite cheltuieli semnificativ dintr-un soi de "inertie" sau consecinta a anului trecut. Si ma refer la cheltuieli cu telefoanele, transportul, utilitatile si chiar mancarea. Din pacate o categorie de cheltuieli la care nu s-a schimbat plafonul este cea a detergentilor. Nu am gasit inca metoda de economisire si nici nu fac rabat la calitate.....
Dar nu am ajuns inca la stadiul in care sa putem economisi. Si asta pentru ca inca mai avem de facut investitii in casa. Investitii pe care speram sa le finalizam anul urmator (fosa, fantana si baia) si care vor fi urmate de investitiile in utilaje si apoi in animale. Din fericire, anul acesta, din toamna bugetul familiei s-a marit cu salariul meu care ne permite realizarea unor investitii mai devreme decat preconizasem. Am reusit sa mentinem"oarecum" nivelul cheltuielilor la nivelul estimat iar "plusul" neestimat sa mearga integral pe investitii.
Cumparaturile le facem dupa lista pregatita de acasa si care contine produsele, cantitatea si magazinul unde gasim un raport pret/calitate multimitor si doar o data pe luna. Datorita listei de cheltuieli in care trec atat pretul cat si cantitatile folosite, pot face o estimare lunara cu produsele si cantitatile necesare, luand in calcul si lunile cu bugete mai mari pentru produsele de curatenie - decembrie, aprilie - sau septembrie - cu buget mai mare pe rechizite si imbracaminte.
 Si absolut necesat e fondul permanent sau de rezerva. E acea suma permanenta in casa pentru "urgente" casnice care pot fi butelia terminata mai repede decat preconizasem, o zi onomastica, o carte la scoala sau o plecare prin imprejurimi...Nu stiu daca administrarea grijulie a bugetului sau poate grija Celui de Sus a facut ca anul acesta sa nu simtim nici lipsuri si nici grija zilei de maine iar asta ne face ca seara sa putem spune "Multumim pentru ziua de astazi si pentru cea de maine!"

oboseala de toamna

sursa: net

Mai am cateva zile si sper eu sa pot incetini ritmul... Sau poate voi reusi sa mai lucrez ceva si pentru mine nu doar cu "tema data"... Oboseala ultimilor saptamani isi spune cuvantul si deja simt nevoia unui ritm constant si "monoton". As putea sa ii spun "astenie de toamna" sau poate altfel, dar indiferent ce denumire i-as da remediul ar fi acelasi: un ritm constant de somn, mancare si treaba. Un ritm care sa imi asigure confortul fizic in primul rand si apoi cel mental... Un program relativ stabil in care sa pot acoperi cu succes toate aspectele vietii...

Curriculum

FEMEILOR !!!

Amintiţi-vă că un strat de praf protejează lemnul mobilelor...
O casă se transformă în cămin când poţi să scrii "Te iubesc" pe praful de pe mobilă.
Muncim uneori cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect "pentru cazul că vine cineva". In final, "nu vine" nimeni, pentrucă toată lumea îşi trăieste viaţa petrecând-o bine !!!
Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explicam în ce condiţii este casa: sunt mult mai interesaţi să asculte despre lucrurile pe care le facem ca să ne trăim viaţa şi să ne distram.
Dacă nu v-ati dat seama...Viaţa este scurtă, petrece-o bine !
Fă curat, dacă e nevoie...
Dar ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între "a vrea" şi "a trebui".
Fă curat, dacă e nevoie, dar nu ai mult timp...
Cu atâtea plaje pentru înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.
Fă curat, dacă e nevoie, dar...
Lumea de afară : cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie...Ziua asta nu se mai întoarce...
Fă curat, dacă e nevoie, dar...
Ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acuma...Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf.
Eu am facut-o deja !

quilling

Incercari timide, cu greseli normale pentru prima incercare:

o inimioara din carton

o prima floricica

lumanarea in decor de toamna

Am citit o provocare de toamna care m-a tentat si care am realizat-o in stilul meu....

Un pahar, o lumanare tableta, un pic de dantela si lipici....

 apoi un platou in forma de frunza din lemn, vopsit maro, cateva nuci si 2 conuri de brad

le-am asezat pe raftul de langa masa din bucatarie alaturi de un recipient de sticla plin cu fasole colorate, iar pe masa am pus o fata d emasa cu dovlecei si floarea soarelui....

perioada recensamantului

O alta perioada in care poti privi frumusetea vietii la tara, curatenia sufleteasca a oamenilor si deschiderea lor naturala. Din pacate la stiri se vad doar acele aspecte mai putin placute. Nu a venit nici un reporter sa vada cum e privit recenzorul si recensamantul la tara... Cel putin la noi in comuna.
De cum se afla ca e venit recenzorul se deschid portile iar batranii asteapta la poarta. Cam ca atunci cand merge parintele cu molifta. Zambetul cu care il intampina arata bucuria ca le trece pragul. Rar il vezi completand formularele in curte. De regula este invitat in casa unde il astepata cu ceva dulce, un mar sau o cafea. Si la unele batrane chiar farfuriuta cu dulceata de cirese amare si paharul cu apa rece. Iar raspunsurile sunt insotite de glume:
- Alimentare cu apa potabila:
- Daaaa! De la fantana...
-Alimentara cu apa calda:
- Cum sa nu: oala pe plita....
- Aer conditionat?
- Daca deschid usa...
- Folositi internetul?
- Cum sa nu maica... uite porumbarul....
Daca raspunsurile nu ar fi insotite de zambete sagalnice si de priviri puse pe sotii probabil recenzorul s-ar supara. Dar la noi in comuna recenzorii sunt fii ai satului, obisnuiti cu saga pamantenilor.
Uneori se mai aud comentarii ale stirilor despre recensamant asa cum le inteleg ei, cu intelepciunea lor data nu de cele 4 sau 7 clase ci de legatura trainica cu Creatia Divina:
- Zic "astia" maica sa nu dam buletinele ca se fac pozne la votari, dar te baga cineva in seama fara buletin? Nici factorul nu da pensia, nici doctora nu se uita la tine iar la primarie tot facem acte si lasam copii dupa buletine... Daca nu le e frica de Dumnezeu si vor sa faca pozne, apai fac maica oricat ne-om pazi. Dar ne pazeste Dumnezeu ca El are grija de toti......

inapoi la arderea pe rug...

Zilele trecute am citit un articol surprinzator pentru timpurile in care traim: un preot judecat de forurile bisericesti si gasit vinovat de vrajitorie... Am crezut ca ochii imi joaca feste. Acuzat de vrajitorie in plina epoca informationala. Ce-i drept multa lume se reintoarce spre biserica din cauza politicii societatii de consum si a lipsurilor reale sau induse de politica de stiri. Dar de la a considera biserica un refugiu si pana la acuze de vrajitorie mi se pare o cale foarte lunga. In schimb de la acuze de vrajitorie pana la arderile pe rug calea e scurta si in vremuri de demult, una era consecinta alteia. Oare, cu un precedent creat, cat mai dureaza pana se vor inalta ruguri aprinse?

Ce e drept e mult mai usor sa acuzi si sa marginalizezi orice initiativa sau pe oricine incearca si chiar reuseste sa faca lucrurile sa mearga si cu atat mai mult daca merg bine. Intr-o lume marcata de mediocritate si indolenta, atunci cand cineva isi da silinta e un pericol la lenea si nepasarea generala. Pentru ca acel cineva arata ca se poate. Si daca se poate cum ne mai putem plange ca "nu-i", ca "nu ne lasa sistemul" sau ca "nu se poate"? Si daca nu poate fi acuzat de altceva, acuza de vrajitorie e la indemana. Ca asta e singura explicatie la faptul ca cineva poate, in timp ce restul nu: vrajitoria, lucru necurat, ajutor de la diavol....

Mie personal mi se pare injositoare si nedemna o asemenea acuza atat pentru cei care au formulat-o cat si pentru cei care, in urma unei investigari au considerat-o reala. 

Pai daca "roman" e sinonim cu "tigan" in unele tari europene, si daca unii politicienii arunca procente cand vorbeste de etnii, lenesi si destoinici, era necesar ca si Biserica Ortodoxa sa puncteze la capitolul asta, ca fiind una din puterile din stat (parca asa scria prin cartile de istorie).....

un an....

A trecut un an.... Acum un an eram obosita in primul rand. Incercam sa imi ignor emotiile si sentimentele pentru a merge mai departe. Nu ma gandeam decat la cum sa organizez timpul si treburile astfel incat sa putem merge mai departe.... Matei era cu pisica la bunica iar sotul la magazin in incercarea de a-si infrunta durerea, socul si pierderea departe de taciuni si miros de fum. Eu i-am infruntat privind aspectul dezolant al curtii in incercarea de a recupera ce a mai ramas in urma focului si al apei. Stiam ca pot face asta un timp pana cand emotiile vor rupe barierele. Aveam experienta mai multor pierderi la care "amorteala" de la inceput m-a ajutat sa aranjez "mersul mai departe"... Pierderi a caror durere am simtit-o mai tarziu, mai intens si a caror rani le-am vindecat in timp, incet si in tacere.... Era inca o incercare la care eram supusa poate pentru a aprecia mai mult ceea ce mi-a dat Dumnezeu prin oameni si nu prin lucruri.  Si durerea, pierderea si spaima s-au manifestat mult mai tarziu, mocnit si constant distrugand linistea sufletului si a casei. Constienta fiind de tot ce simteam si cum se rasfrangea asta in jurul meu am incercat sa nu pun bariere sentimentelor pentru a le elibera incet, incet si a readuce armonia in casa, in relatii dar mai ales in sufletul meu...

Poate intr-un mod ironic sau simbolic aseara am rearanjat dormitorul si pentru prima data dupa un an de zile, in lumina palpainda a lumanarii si in aroma de levantica si busuioc a uleiurilor din lampa m-am simtit ACASA. Acel acasa unde ma simt iubita, apreciata, protejata dar mai ales impacat cu mine insami, cu cei din jur, cu viata meau si cu divinitatea. Cocotata in "varful patului" cu andrelele in mina am SIMTIT fara sa il gandesc acel "Iti multumesc Doamne, pentru tot ce sunt si ce este in jurul meu"

o prietenie mai aparte

Catel, pisoi si pui isi impart firmiturile de paine...

o rama si.....

Am gasit cateva rame vechi de lemn. Scorojite, descleiata si decolorate. Goale si triste intr-o margine de pod. Pareau tare triste..... Apoi o fusta veche in culorile toamnei. Cu elasticul largit si cu sanse mici de a mai fi utilizata oricate imbunatatiri i-as fi adus. Au stat impreuna triste pe o masa asteptand sa imi vina mie vreo idee.

Idei s-au tot ivit dar... materialele la care ma gandeam erau .... perisabile si in concluzie mica "creatie"  ar fi avut o viata relativ scurta. Pana cand vantul si ploaia m-au "adunat" pe langa soba.... Nu aveam nici o idee despre cum avea sa arate in final. Dar am inceput.Rama era deja vopsita si uscata asa ca am intins panza sperand ca odata cu prinderea marginilor ideile se vor lega. Si am avut dreptate. O margine surfilata, o bucata de plasa ramasa pe langa, un petec de culoare, un ac si un fir de ata si.....

(cam nereusita fotografia din cauza umbrelor si a luminii)

"satul meu" la gradinita

Un proiect indragit de copii mei de la gradinita. I-am dedicat o zi de discutii si joaca. Am inceput cu povesti despre sat, despre traditii si despre cladiri. Apoi am desenat cladirile din sat. Fiecare cum a stiut sau cum si-a amintit. Desenele au iesit interesante. Unele in creion, altele colorate sau chiar in acuarela. Mi-au placut discutiile din timpul desenelor. Cum se sfatuiau si cum isi dadeau indicatii unii altora. Apoi constructia: din cuburi si resturi de jucarii, folosindu-ne imaginatia mai mult decat resursele. Si iata macheta pe care au aratat-o cu mandrie tuturor celor care au trecut pe la gradinita in acea zi. Iar intamplarea a facut ca sa ne viziteze chiar primarul la finalul programului...

Au asezat masinile pe mijloc pentru a indica drumul. Apoi au asezat biserica (are o cruce din cuburi deasupra), gradinita alaturi (cu un pitic in fata), primaria peste drum (cu un stegulet in fata) si padure cu diverse animale si conuri de brad. Apoi au mai pus o poarta de intrare in padure si multe floricele, copacei din plastilina, papusele si tot felul de figurine...

o naluca pe sosea

O dupa-amiaza friguroasa de toamna. Venisem obosita si infrigurata acasa dar din cauza brumei cazute de dimineata trebuia sa culeg gogonelele si ardeii. Si daca tot i-am cules in vant si stropi marunti de ploia am hotarat sa ii si depozitam in putinica langa pepenii zgribuliti. Dupa ce le-am asezat cat mai artistic am descoperit ca nu ne ajunge sarea de muraturi. Si cum la ora 7 la noi in sat totul e inchis am urcat in masina si sa iesim la soseaua judeteana dupa sare (adica in al 3-lea sat). Amurgea si in serpentinele dintre sate se vede un animal pe marginea soselei, cam nauc. Nu avea nici o directie clara pentru a fi ocolit asa ca am incetinit. In lumina difuza a amurgului ni s-a parut a fi un caine mai mare. Dar cand ne-am apropiat, farurile ne-au aratat in toata splendoarea sa o caprioara speriata. Cu pasi nesiguri in loc sa se indeparteze se uita fix la faruri si parea hotarata sa se arunce in fata masinii. Am schimbat faza farurilor iar ea s-a hotarat sa ne arate superbul puf alb de la codita in timp ce se indrepta gratioasa spre dealurile de unde venise....

papucei de casa din ... pulovere vechi

Am gasit modelul pe un blog si ideea mi s-a parut interesanta. Chiar daca tutorialul e pentru papucei de elf se poate modifica modelul si pentru restul familiei. Pe langa faptul ca sunt caldurosi si usor de facut nu sunt deloc costisitori....
http://mayamade.blogspot.com/2009/01/elf-slippers-tutorial.html

sal de toamna

Imi plac pelerinele pentru toamna si primavara. Cu gulerase, cu prindere si chiar cu aplicatii de blanita. Am 4 sau 5 de diverse culori. Dar in toamna asta mi-a atras atentia un sal pe unul din blogurile pe care le urmaresc.

 Usor de facut si de efect. Am o vesta in lucru pentru Matei si apoi cred ca ma apuc de sal. Am o lanita subtire verde oliv dar daca pun firul in 2 cred ca o sa se lucreze frumos si va tine si cald....

la piata

Am profitat de drumul in oras si am fost si pe la piata. Se simtea toamna din plin. Tarable erau pline cu roadele toamne iar aroma strugurilor se imbina intr-o armonie perfecta cu cea a gutuilor si merelor. Mi-au placut piramidele de fructe asezate in culori contrastante (cele rosii langa galbene urmate de verzi). Pepenii marunti erau zgribuliti de frig in timp ce doamnele verze aveau jupoanele stranse bine probabil tot din cauza frigului. Asa ca am luat cu mine cateva verze si cativa pepeni sa ii incalzesc in butoiele cu saramura cumparate special pentru ele.....

Provocare de toamna

Pentru prima data particip la astfel de provocari. Dar mi-a placut ideea de a face ceva in plus pentru o atmosfera calda si linistita in camin. Ceva care sa ne adune la final de zi. Pe vremuri era soba, uneori e masa de seara iar in cadrul acestei provocari e o lumanare. Simbolul luminii si a caldurii transmisa mai departe din generatie in generatie. Si ca simbolul sa fie mai puternic ii adaugam culoare si sunete pe langa incarcatura emotionala.
Detalii despre aceasta provocare:

Si pentru ca azi am descoperit provocarea, prima mea saptamana va fi cea care urmeaza.

ploaie marunta de toamna

sursa: net

Dupa atatea zile de soare a venit si ploia. Spre bucuria pamantului uscat. Frunzele zorelelor, pana ieri pleostite, azi danseaza vesele in bataia vantului si a ploii. Doar florile stau pitite asteptand sa le mangaie razele soarelui....
Micile dumitrite albe s-au infoiat in timp ce cele portocalii abia au scos boboceii la soare. Din pacate doar cateva gutui au mai ramas in copac. Majoritatea au poposit in iarba cu coditele slabite de la lipsa apei. Doar acelea, cateva, vor impodobi rafturile bucatariei, mangaind cu aroma lor speciala nasucurile inghetate... Celelalte impodobesc camara in borcane cu gem, dulceata si in curand peltea....
Iar merele, o parte sunt deja aliniate in cutii in asteptarea iernii sau poate a celor ce sunt inca in copaci. Ma batea gandul sa pun cateva la uscat dar cred ca e un pic cam tarziu pentru asta. Soarele nu mai are puterea sa le usuce....
Intr-o asemenea zi ploioasa, pe langa caldura din casa, muzica relaxanta in surdina si micle decoruri cu lumanari si castane nu lipseste decat aroma gutuilor coapte sau poate a biscuitilor cu scortisoara. Si cu un mic detaliu se poate transforma o zi mohorata intr-una relaxanta in sanul caminului, cu cei dragi alaturi.....

dar de blog

Mi-au placut cartile vechi cu cusaturi. Am si eu una de la mama. Nu stiu insa de unde o are ea. Se numeste "Modele de cusaturi romanesti" de Ana Pintilescu. Si am avut si una de broderii care din pacate s-a dus odata cu multe altele anul trecut....
Ideea blogului mi-a placut deoarece promoveaza traditia si spiritul romanesc. Iar "darul de blog" e ... un exemplu de daruire si de impartasire a credintelor si traditiilor neamului....
Felicitari Micaela pentru initiativa si pentru tot ce faci!
Cine vrea sa se inscrie la concursul  a carui premii sunt trei carti - adevarate comori, gaseste detaliile aici: http://cusaturitraditionale.blogspot.com/2011/10/dar-de-blog.html

miercuri si atat

Orasul de munte m-a intampinat cu acelasi aer puternic de dimineata. Putin racoros, cu aroma de brad si ...altfel. Un aer care ma face de fiecare data sa trag aer in piept. Cat mai mult.... Un aer care ma face sa privesc spre munte si sa ignor micile imperfectiuni ale orasului. Si sus, pe langa cerul senin si coamele muntilor am intalnit balcoane. Balcoane impodobite cu flori de toamna. Balcoane amenajate ca biblioteci. Balcoane cu scaune comode si pleduri calduroase. Balcoane amenajate ca oaze de relaxare in aerul tare de munte. Balcoane care m-au pus pe ganduri. Cam greu de crezut ca aspectul ingrijit al unui balcon ma poate pune pe ganduri si totusi, pe banca din parc privind la paharul de plastic din care ma invalua aroma cafelei gandurile s-au invalmasit.
Vartejul in care m-am lasat prinsa in vara asta a dat o alta forma fiecarei zi. Un aspect structurat in care fiecare minut conteaza, in care actiunile se intrepatrund, se suprapun sau se separa in functie de ritm si stare sufleteasca. Si in tot acest amalgam de actiuni si sentimente, la finalul zilei as vrea sa pot multumi pentru tot si toate. Dar pana acum, finalul zilei a fost doar plin de frustrare ca nu imi ajunge timpul, ca nu am reusit sa imi rezerv cateva minute pentru culoare si forma. Culoare si forma care imi limpezeste mintea si sufletul, care imi creeaza starea apropierii de divinitate, de Creator si creatie.... Si cum iarna bate la usa iar pregatirile pentru a o intamplina cum se cuvine sunt departe de a fi terminate m-am gandit sa imi reorganizez activitatile de peste zi intercaland momente de relaxare sufleteasca si eliminand "imprastierea"...

frunze si lipici

sursa: net

 Cautand diverse modele si planse pentru gradinita am gasit si cateva idei de decoruri. Decoruri pentru casa, realizabile din lucruri vechi si frunze. Din hartie si plante uscate. Azi am reusit sa adun la un loc cateva materiale cu un aspect dezolant si trist. De maine incerc sa realizez ceva vesel si placut. Pozele urmeaza cand vor fi gata....

sursa: net

Se pare ca puterea mea de "creatie" avea nevoie de un branci. Un branci ce s-a numit "gradinita" cu toate avantajele si dezavantajele ei. Cu copii galagiosi dar plini de energie creatoare. Cu dimineti devreme in care pot admira dealurile pline de roua de la fereastra microbuzului. Cu lectii de invatat si cautari de teme care devin surse noi de inspiratie.

sursa: net

Multe activitati banale sau de rutina vin acum cu idei noi, cu inspiratie si creatie... Acea creatie pe care o lasam sa se manifeste doar in culorile goblenului si ata ce statea cuminte asteptand ca andrelele sa ii dea alta forma... Mai noi, inspiratia, ia forme si culori in situatii in care singura aplicatie parea a fi gunoiul... Iar toamna cu aromele si culorile ei imi ofera cadrul ideal pentru a da nastere la mici comori ornamentale... Si mi s-a facut dor de clestisorul de margelit pe care l-am zarit stand trist intr-o cutie....

toamna in curtea mea

gutuilor cazute le-am facut culcus in covatica

craite si zorele in coltul casei

zorelele

aleea spre poarta cu dumitrite neinflorite

un soi de dumitrite acum pline de zumzet de albine

craite, ochiul boului si un soi inalt de margarete in aroma strugurilor

gutui pe ram

primele dumitrite sub gutui

o galbenea tarzie in ladita leusteanului