"A nu vedea padurea din cauza copacilor" am sentimentul ca s-a pierdut in "a nu vedea padurea din cauza analizei fibrei lemoase".... pentru ca, pe zi ce trece sunt tot mai uimita cum ceea ce ar trebui sa fie o traire, o relatie intima a sufletului cu divinitatea se pierde in ritualuri si cautari de semnificatii pompoase a unor gesturi simple ce ar trebui sa porneasca din suflet.
Si in toata aceasta polemica si atribuire cred ca se pierde esenta crestinismului, simbolistica mortii lui Isus pe cruce - iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui - in ritualuri, in judecarea aproapelui si condamnarea aproapelui.
Si privind spectacolul acestei zbateri ma gandesc la cat de norocoasa am putut fi ca am crescut pe aceste dealuri, aproape de simplitatea naturii si a simtirilor in toata splendoarea lor.
Asta ar fi si motivul pentru care ma emotioneaza o stanca, un peisaj montan, chiar si un copac stramb dar splendid ca creatie mai mult decat foita de aur aplicata pe un perete ...
Asa cum vocea unui preot batran care isi pune tot sufletul in cantarea sa imi poate face sufletul sa vibreze in timp ce o voce lucrata si comerciala imi face doar timpanul sa vibreze....
Dar asta sunt eu, un fir de nisip ratacit pe plaja lumii, indragostit de cer si mare deopotriva.....
