Si pentru ca e o dimineata linistita in care sunt doar eu cu mine (rare momentele astea) am vrut sa completez fila de jurnal. Acea fila de jurnal inceputa in ultimile saptamani de cateva ori dsi care nu am terminat-o din diverse motive... Dar apoi mi-am spus ca e timpul sa mai insirui ganduri pe foaia alba a blogului care sa nu raspunda unor cerinte. E o activitate pe care nu am mai incercat-o de mult.... Dar pentru ca e final de an, pentru ca sarbatorile de iarna, pentru mine, sunt un nou inceput in fiecare an, pentru ca m-am invatat sa ma bucur mereu o prima zi in fiecare zi o sa incerc sa scriu, din nou, ganduri pe foaia alba a blogului.
Anul asta mi-am dorit ca sarbatorile sa fie un moment de liniste, de reintalnire a noastra cu noi, cu gandurile noastre, cu planurile noastre, cu realizarile noastre. Datorita zapezii care nu a venit am reusit sa terminam tot ce ne-am propus pe anul asta. Zicala cu "lungeste Doamne toamna..." ni s-a cam potrivit. Nu mai avem nimic de bifat pe lista cu "de facut" iar asta a adus o oaza de liniste si impacare. Apoi, tot pentru ca ne-am dorit liniste, nu m-am imprastiat deloc in afara casei. Am renuntat la organizari de evenimente, evenimente care imi dadeau o stare de bucurie dar care imi aduceau si amaraciune dupa, pentru ca, noi, romanii, suntem un popor tare ciudat, un popor care ne-am invatat sa ne plangem de orice, sa criticam orice si sa cautam nod in papura in orice fapta buna. Si asta e dureros. Sa ti se atribuie motive ascunse atunci cand darui, cand vrei sa vezi copii fericiti, cand vrei sa faci ceva pentru ceilalti pentru ca poti, e dureros. Asa ca anul asta am daruit in asa fel incat sa ma bucur de dar fara sa aud rautati mai apoi.Am avut un craciun cu bradutul artificial in camera lui Matei, impodobit in culorile lui favorite (albastru si argintiu) dar si unul natural la noi in dormitor impodobit cu restul podoabelor (rosii si aurii). Un brad venit fara sa ma astept, in ziua de ajun dar care m-a bucurat tare de tot atat eu cat si pisicile... Cadourile nu au fost sub brad ci doar in inimile noastre. Matei a fost cu colindul cu copiii mici din sat pentru ca cei de varsta lui se considera prea mari pentru asemenea activitati. Asa ca si-a luat in serios rolul de a pastra traditiile si de a le da mai departe. Nu a coborat steaua din pod dar au ornat crengute de brad si au mers cu ele. La final erau bucurosi de darurile primite: mere, portocale si colacei... Si daca prima zi de craciun a fost linistita, cu colinde, leneveala si filme de craciun, ieri am primit vizita oamenilor dragi din viata mea. Unii au fost personal iar altii doar la telefon dar m-au bucurat in egala masura. Cozonacii mei a fost apreciati anul asta si s-au terminat. Iar preparatele de porc au iesit surprinzator de bine chiar daca am incercat retete noi si stateam cu grija.
Ma bucur ca astazi, in a treia zi de craciun, linistea din casa reflecta starea noastra de spirit....
