O dimineata racoroasa cu vant si nori. O zi numai buna de curatenie in casa.
Acum ceva ani am descoperit ca curatenia in casa poate fi un act terapeutic. Eram in acea perioada de cautare, in care ma cautam pe mine ca ma pierdusem undeva si nu stiam pe unde, cand am gasit un articol pe un blog in care povestea despre atitudinea legata de curatenie. Povestea despre faptul ca am fost crescuti cu „camera de buna” cu vitrina de portelanuri pentru musafiri, vitrina ce pentru noi, cei ai casei, erau bune doar de sters praful de pe ele si cu „fa curat ca avem musafiri!”. Cumva am fost crescuti sa dam valoare celorlalti mai mult decat ne dam noua. Mi-am amintit despre asta in sesiunea live pe care am tinut-o aseara si daca tot a iesit la suprafata acest subiect merita sa fie aprofundat. Am descoperit mai apoi ca imi place sa fac curat, imi place sa trec cu mana pe fiecare obiect din casa, sa il sterg sa il pun in valoare cumva dar nu pentru altii ci pentru mine. Am descoperit ca atunci cand fac curat imi ordonez si mintea, gandurile, nu doar casa si am mai descoperit ca atunci cand fac asta pentru mine, iese tare fain si ma simt tare bine apoi.
Cum adica pentru mine?
Pai cine sta cel mai mult in casa? Eu!
Cine e cel mai important musafir? Eu!
Cine are nevoie sa se simtă bine in casa? Eu!
Curatenia si ordinea in casa e despre mine si pentru mine. Cei dragi sunt inclusi pentru ca eu i-am ales sa faca parte din sufletul meu deci e tot despre mine. Si eu ma simt bine cand ei se simt bine. Cumva, curatenia, amenajarea casei poate fi si o declaratie de dragoste pentru că ii inconjor cu dragostea cu care am grija de casa. Apoi am mai citit undeva ca pentru o femeie/gospodina casa e reflexia sufletului. Si cumva e adevarat. Pe masura ce simplifici casa, arunci ce nu iti trebuie/ ce nu ai folosit parca si gandesti mai liber. Cand mesteci aceleasi ganduri in minte iar si aiar parca si casa eimbacsita chiar daca maturi de 3 ori pe zi. Pe vremea cand intram in multe case pentru ca aveam firma de instalatii, incercam sa imi imaginez cum arata casa cuiva dupa ce am vorbit cu acea persoana. De multe ori se potrivea, dar de cele mai multe ori constatam ca unii oameni au o durere in suflet pe care incearca sa o ascunda. Si se intampla ca la final, cand faceam receptia si era nevoie sa stau mai mult de vorba la ei acasa, sa le aflu povestile de viata, durerile si modul cum au trecut prin ele.
Apoi am descoperit tot felul de stiluri de a pastra curatenia, de a face curatenie, de a face din casa un acasa...
Azi, la mine e despre „acasa” in multe forme: curat, calcat, gatit.
La voi cum e cu curatenia?
Ce planuri aveti pentru acest final de saptamana?