Provocare de octombrie - caminul tau un colt de rai

 

Dupa alergatura si emotiile lunii septembrie, avem nevoie de un ragaz. Chiar daca e toamna si e multa munca, avem nevoie de un ragaz. Asa mi-am amintit de provocarea lunii octombrie despre care scria Irina in anii din urma. 

Saptamana 1:

4-10 octombrie - cumparati o lumânare deosebită și aprindeți-o zilnic, 

 la vremea cinei, sau oricând vă face plăcere. Eu o voi așeza în bucătărie- inima casei noastre. De câte ori priviți la ea amintiți-vă să faceți o mică rugăciune pentru pacea căminului vostru.

Saptamana aceasta se lucreaza la pace si rabdare.

Saptamana 2

11-17 octombrie- puneți zilnic o muzică plăcută si un element de decor de toamna

Alegeți muzică clasică, ambientală sau religioasă, sau alt fel de muzică care face plăcere întregii familii. Folositi mici elemente de decor de toamna fie in casa fie in curte. Dovlecii si culoarea portocalie sunt vedetele toamnei. Străduiți-vă să folosiți cuvinte plăcute și să nu vă certați cu nimeni. Reamintiți familiei să evite mânia, bârfa, criticismul sau răspunsurile obraznice. 

Saptamana aceasta se lucreaza la politete si autocontrol.

 Saptamana 3

18-24 octombrie- Continuați să țineți lumânarea aprinsă, muzica pornită, și adăugați câteva momente plăcute petrecute împreună cu familia. 

Faceți o petrecere cu perne în sufragerie- aduceți toate păturile și pernele din casă și simțiți-vă bine împreună cu copiii sau cu soțul (sau cu toții)! Bucurați-vă de o seară liniștită, cu ciocolată fierbinte și/sau popcorn. Chiar dacă locuiți singură puteți face asta.
Oferiți câte un gest de afecțiune și de încurajare fiecărei persoane din casă, și ca o provocare dublă, faceți asta zilnic! În timpul momentelor petrecute cu familia întrebați-i ce părere au de această provocare. Le face plăcere? E de ajutor? E ceva ce ar dori să fie făcut altfel? 

Dăruiți familiei voastre niște urechi care ascultă.Veți fi binecuvântată prin reacția pozitivă pe care o veți primi!

Saptamana aceasta se lucreaza la bunatate si bucurie.

Saptamana 4

25-31 octombrie - Concentrați-vă pe bucătărie, inima căminului vostru. Gătiți feluri de mâncare cu aromă plăcută. 

 Alegeți un fel pe care familia să-l poată găti împreună - dați tuturor câte o sarcină și faceți fotografii, astfel încât toți să-și poată aminti momentele petrecute împreună - gustând, fiind creativi, râzand și iubind. Reamintiti-va de importanta meselor luate in familie. Alungați nemulțumirea privitoare la casa sau familia voastră, și mulțumiți lui Dumnezeu pentru căminul pe care vi l-a dat, unde puteți crea un liman linistit pentru familia voastră.

  Saptamana aceasta arata familiei tale dragoste, bunatate, credinciosie.

 

Alta revedere

- Ce faci? Vocea tatalui ei la telefon suna trista...

- Ce s-a intamplat? il intreaba 

- A murit Costica...

I-a trebuit cateva secunde bune sa inteleaga despre cine era vorba. Costica a fost profesor de sport, pensionar de multi ani. A fost casatorit cu sora mamei ei pana in urma cu cca 14 ani. Era un barbat "spumos". Radea mult, facea glume deochiate, vorbea tare dar locuia la casa. Pe vremea copilariei, cand ea locuia la bloc mergeau des la ei. Cei doi verisori mai mari o fascinau. Ii placea casa lor pe malul apei, libertatea data de paduricea ce incepea dincolo de gardul gradinii lor. Masina lor (parca TV ii zicea) vesnic desfacuta cu zeci de piese pline de vaselina in jur il atragea pe fratele ei ca un magnet. Serile de duminica de iarna petrecute in camera mica la tv, langa sau dupa soba, pe jos sau pe lada la recamier, cu un castron mare de floricele ce se plimba de la unul la altul ii alina dorul de casa bunicilor. Din pacate au crescut, s-au mutat si ei in acelasi cartier si grijile, scoala, maturitatea i-au indepartat.

-Cand e inmormantarea? s-a auzit intreband

- Peste 2 zile dar va fi in satul lui natal. O sa fie depus la biserica din cartier doar maine dupa amiza, urmand ca poimane dimineata sa plece spre locul de veci. Mergi si tu? intreaba tata. Matusa ta nu merge si unii zic ca nu e bine sa mergem daca ei sunt divortati.

Iar a picat pe ganduri. Cum adica sa nu se mearga pentru ca sunt divortati? Si cum ramane cu amintirile? Au divortat si de ele? Sau cu verisorii? Nu i-au facut impreuna? Oricate amintiri neplacute s-au adunat intr-o viata de om, ei exista, deci au fost si momente frumoase...

- Probabil voi merge la biserica - s-a auzit spunand. Am crescut in casa lor, am stat la masa cu ei si am multe amintiri. E normal sa merg.

- Si eu zic la fel...

Ajunsa in oras privi atenta in jur. Curtea bisericii era in reamenajare. Disparusera brazii inalti asa cum nici parintele batran, vesnic cu zambetul pe buze nu mai era. Erau doar verisoara cu sotia verisorului. putina lume. Nu s-a putut apropia de sicriu, ca de obicei. oricum nu il vazuse de multi ani si voia sa ii raman in minte rasul lui "spumos" si chipul vesel. Au depanat amintiri, au remarcat ca a ramas la fel de incapatanat si de hotarat pana in ultima clipa. Au regretat ca, din cauza situatiei mondiale, a fost singur la final si se pregateau sa plece cand, a aparut si verisorul.

- Arati bine!

-Multumesc! i-a raspuns gandindu-se doar la cateva din incercarile la care a supus-o viata..

- Arati..... fericita! a zis si verisoara.

A zambit, si-a luat sotul de brat si a raspuns:

- Chiar sunt!

Pe drumul spre casa se gandea la raspunsul venit firesc "chiar sunt". Era cat se poate de adevarat. Chiar era. Si nu era singurul moment cand se gandea ca e fericita. Chiar era. Fericirea nu e data de ce avem sau de cum ne fac ceilalti sa ne simtim. Fericirea vine din multumirea sufleteasca, din convingerea ca suntem pe drumul cel bun, si ca ceva frumos ne asteapta la capatul lui...

ganduri despre campania electorala - (4)

 Imi plac ideile care se promoveaza in aceasta campanie. Am ascultat candidatii, am ascultat si propuneri ale electoratului si se pare ca initiativa civica ar functiona daca cineva ar gasi liantul care sa lege oamenii intre ei si de autoritatea locala. In privinta asta am auzit unul din candidati vorbind despre implicarea cetatenilor atat in initierea dar si dezvoltarea unor proiecte pentru comuna, ceea ce mi-a placut mult.

Mai toti candidatii vin cu idei care cica vor fi puse in practica in mandatul dumnealor daca vor iesi primari. Unele sunt atat de irealizabile (in viitorul apropiat) incat ma intreb daca cineva ar putea crede ca e posibil sau doar "aplauda"ca suna bine. Altii vin cu "desene pe asfalt" in culori colorate. Da! Arata foarte bine! Dar vor disparea la prima ploaie daca nu vor fi puse pe hartie, intr-un dosar bine documentat atat legal cat si economic. Iar altii chiar vin cu solutii pentru unele probleme dar nu sunt atat de vocali si galagiosi pentru a fi bagati in seama.

Spunea cineva ca avem nevoie de utilitati intai. E adevarat! Avem nevoie de utilitati, cam asta s-a facut in ultimii ani. S-a initiat, s-a documentat si s-au demarat proiecte pentru utilitati (asfalt, apa si canal, si gaze) dar avem nevoie si de spatii pentru timp liber atat pentru copii, tineri, adulti si batrani. Avem nevoie de servicii in comuna (medici de familie sau specialisti, birou de avocatura sau notariat, banca sau un oficiu postal modern, un serviciu ISU cu dotarile necesare) asa cum avem nevoie de spatii pentru comercializarea atat a produselor agricole cat si a animalelor dar si de spatii comerciale moderne. Avem nevoie de locuri de munca, de un transport decent si in siguranta. Mai pe scurt avem nevoie de modernizare dar fara a ne uita traditiile/radacinile (bisericile, cimitirele, eroii) si valorile (familia, neamul, cinstea, onestitatea). Avem nevoie de toate acestea si inca ceva pe deasupra. Dar toate acestea nu se pot face intr-un an sau intr-un mandat. Nu este nimeni atat de vizionar incat sa prevada tot ce e nevoie oricat de buna ar fi echipa din spatele lui. De asta e nevoie de continuitate intre mandatele la primarie. De asta e nevoie ca cel ce vine sa continuie si sa construiasca pe baza a ce a lasat cel ce pleaca. Am obosit sa tot auzim de "greaua mostenire", de "se putea dar nu s-a vrut", de acuzatii despre ce s-a facut (sau nu s-a facut) de la Adam si Eva incoace. Avem nevoie de unitate intre oameni. Avem nevoie de o comunitate legata, unitara in care oamenii se respecta unii pe altii si lucreaza impreuna pentru dezvoltarea si modernizarea comunei din care facem cu totii parte. Am obosit de dezbinari si de intrigi intre oameni. Cred ca a venit vremea sa ne crestem copiii in respect fata de trecut si de oameni, dar privind spre viitor. Cred ca ar trebui sa ne gandim cu totii, zilele astea, la vorbele lui Stefan cel Mare dintr-o opera celebra - comuna "n-a fost a strãmosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastrã, ci a urmasilor vostri s-a urmasilor urmasilor vostri în veacul vecilor…"

Ganduri despre campania electorala (3)

 Surpriza saptamanii trecute a fost o doamna. Habar nu am ce varsta are, habar nu am unde locuieste sau cu ce se ocupa. Nu stiu decat ce e public pe profilul ei de pe o retea de socializare. Dar ce pot spune e ca ii admir curajul. Curajul de a "varsa" cuvinte pe net, fara cap si fara coada, pe aceeasi tema. Si nu doar ca le varsa pur si simplu fara a avea o insiruire logica, o punctuatie, o frazare ci veninul si rautatea din spatele acestor cuvinte. Si poate ca si asta ar trece nebagata in seama (ca doar suntem in campanie electorala) daca ar posta doar pe pagina sa sau a candidatului pe care il sustine. Dar "doamna" denigreaza oameni, comuna si satele comunei pe grupuri care nu au legatura nici cu campania electorala locala, nici cu comuna din care, cred eu, face parte. Din pacate nu e constienta ca isi face rau singura iar "diareea" verbala/digitala acuta, de care sufera zilele astea, ajuta mult, nu doar contracandidatii pe care ii denigreaza, ci si un buget personal viitor. Am pastrat declaratiile doamnei si, cat de curand ma voi adresa unei persoane abilitate pentru indrumare legala deoarece a preluat una din postarile mele de pe blog, a postat-o pe pagina dumneaei fara a mi se cere acordul si fara a mi se acorda posibilitatea de a raspunde acuzatiilor atasate.

O sa atasez, pentru exemplificare, o postare, dar cu nume (comuna, sate sau oameni) sterse, din respect pentru lege in primul rand (folosirea datelor cu caracter personal) dar si pentru oamenii implicati. 

ganduri despre campania electorala (2)

 O alta tema de campanie folosita de multi dintre candidati este tema utilitatilor publice. Si aici vorbim de retelele publice de utilitati: apa, canal, gaze si cea electrica. Ar mai fi si reteaua de internet dar sunt functionale retelele mobile cu rezultate din ce in ce mai bune asa incat avem doar un candidat care insista pe acest domeniu.

O sa le iau pe rand: reteaua de gaze naturale. Din fericire (datorita unui fiu gospodar al comunei) suntem printre putinele comune care beneficiaza de retea de gaze naturale de multi ani. Deci sloganul cu "e inadmisibil sa nu avem gaze naturale in comuna" cam pica. Mai mult, datorita unor proiecte nationale cu fonduri guvernamentale/europene, operationale de vreo 2 ani, se insista pe racordarea tuturor comunelor la reteaua nationala de distributie a gazelor naturale. Comuna noastra, avand avantajul existentei retelei, intra destul de repede in program, in masura in care isi poate sustine partea de cofinantare. Singurul dezavantaj este ca depindem si de ritmul in care intra comunele invecinatre in acest program deoarece conductele se dimensioneaza in functie de estimarea consumului pe multi ani inainte. Iar asta o stiu deoarece, in urma cu 20 de ani am activat in domeniul instalatiilor. Asa incat, racordarea satelor Carlig si Britcani depind de ritmul in care comunele Valeni si/sau Ruginoasa intra in program (dimensionarea conductelor din retea depinde si de consunatorii estimati in aceste comune). In ce priveste racordarea satului Corhana proiectul de extindere este aprobat, avizat si chiar s-a semnat contractul de executie a extinderei ce trebuia sa inceapa undeva prin martie. Doar ca pandemia a cam amanat/incurcat planurile si proiectul sta uitat pe undeva pe la un minister in asteptarea unui ultim aviz.

Reteau de apa si canal are o poveste cu totul speciala: proiectul exista si este un proiect comun cu cateva comune din zona printre care si Ruginoasa, Valeni sau Faurei. Partea cea mai costisitoare din acest proiect este statia de epurare (curatarea apelor murdare si redarea lor in circuitul natural) motiv pentru care s-a mers pe proiect comun. Din informatiile mele (surse externe comunei) proiectul a fost aprobat in toamna trecuta si era planificata inceperea executiei la finalul lunii mai. Dar, ca si cel de extindere a retelei de gaz doarme pe undeva in asteptarea unui ultim aviz, incurcat de pandemie.

Despre extinderile retelei electrice nu mai vorbesc deoarece este stiut ca in ultimii ani s-a tot lucrat in acest domeniu, exemplu fiind extinderea de la Carlig spre Condor si inca una in Dulcesti (nu stiu exact locatia).

Si pentru ca e frumos ca unele spuse sa fie sustinute de acte, postez aici o pagina din Hotararea Consiliului Local din februarie cu precizarea ca ea este publica si poate fi gasita pe site-ul Primariei.

ganduri despre campania electorala (1)

Pentru ca suntem in campanie electorala si fi cumpaneste bine decizia ce o va lua in legatura cu votul, ar fi bine sa mai analizam unele aspecte din seria una zicem/promitem si alta facem. Astazi este despre tineri si oarecum despre invatamant. Se folosesc ca slogane de campanie "sustinem invatamantul", "invatamant de calitate in mediul rural" si altele pe aceeasi tema...

 Ideea e buna.

Invatamantul rural are nevoie de sustinere, de promovare si de multa atentie. Din pacate s-a inradacinat ideea ca la tara nu se face carte sau cum mi-a spus mai demult o doamna profesoara: "la tara se face scoala de masa, daca vrei performanta iti duci copilul la o scoala de prestigiu". Dar eu sunt mai incapatanata si nu mi-am dus copilul la o scoala de prestigiu pentru ca s-a dus singur la un colegiu de prestigiu ca urmare a notelor obtinute la examen. Pentru mine, si poate si pentru altii, a fost dovada ca se poate. Cu un pic de interes din partea unui adult/profesor si ceva mai mult interes din partea elevilor si a parintilor dar si cu un dram de motivatie, din clasa baiatului meu de la scoala din comuna sunt, acum, 5 sau 6 studenti in ani terminali. Deci cred eu ca se poate. In ultimii ani, dupa plecarea baiatului la liceu, singura mea legatura cu scoala au fost discutiile cu parinti care au copii la scoala. Dar schimbarile s-au vazut: autobuze scolare noi, trasee noi pentru liceeni, o gradinita noua, burse scolare, sustinerea profesorilor navetisti si altele mai marunte si mai putin evidente. 

Acum ma uit la promisiunile de campanie. Vrem un invatamant de calitate la tara si garantam asta inscriindu-ne copiii la scolile din oras "de prestigiu", iar pentru asta, eventual, sotiile au domiciliu legal tot in oras.

Ce putem intelege din asta?

Pai ori sustinem ori nu sustinem? 

Ori ne intoarcem la radacini, ori suntem jumate aici, jumate in oras?

Ori vrem sa facem ceva pentru viitorul copiilor si nepotilor nostri facand parte din comunitate ori ne "securizam" doar valorile familiale iar restul sunt doar "de masa"?

Ori candidam si daca castigam comuna devine familia noastra largita ori candidam si primaria devine doar un loc de munca relativ caldut?

Cum sprijinim invatamantul rural daca nu il recomandam copiilor nostri?

Cum sprijinim tinerii daca pe ai nostri copii nu ii integram in comunitatea locala?

Raspunsurile vi le puteti da singuri.....

Eu imi doresc sa imi pot creste nepotii intr-o comuna civilizata dar cu valori traditioanale. Imi doresc ca, in viitor, baiatul sa locuiasca cu familia lui in comuna si sa ii pot vedea cat de des ne putem permite. Imi doresc sa nu mai fiu nevoita sa ajung in oras pentru lucruri mici sau activitati de rutina. Imi doresc sa imi pot petrece dupa-amiezile libere impreuna cu oamenii din comunitatea restransa. Imi doresc vecini de varsta apropiata daca nu mult mai tineri. Imi doresc sa aud rasete de copii pe strada si pentru asta incerc, sustin si votez oameni care, cred eu, pot face o comuna atractiva pentru tineri dar si o comuna in care cei in varsta se pot simti pretuiti.

Revedere

Era o dupa amiza calde de ianurie cand a sunat telefonul. Era mama ei. 

- A murit fratele meu!

- Care din ei? Mama ei are 2 frati asa ca e usor de diferentiat.

- Cel mai mare...

Cauta prin amintirile bine incuiate in sertarase separate. Nu l-a mai vazut cred ca de vreo 20 de ani. De cand a plecat el din oras. Sau poate de mai mult... Incet, incet ies la iveal amintiri din adolescenta. Petrecerile de Sf Ion, revelioane dar mai ales intalnirile de la inmormantari.

- Cand e inmormantarea?

- Pai, pai peste 2 zile...

Pana in orasul unde are loc inmormantarea sunt peste 100 km. Prognoza arata viscol si alerta de vreme rea. Mama ei conduce destul de greu in mare parte datorita varstei. Iar vremea e rea, drumul lung si curbe multe... Nu a stat pe ganduri si intreaba:

- Daca mergem si noi, mergeti cu noi?

- Bineinteles!

Cetava minute mai tarziu, cand amintirile din cufarul abia deschis s-au revarsat, incepe sa isi regrete decizia de moment. Nu a pastrat legatura cu rudele din ramura asta a familiei. In pare parte din cauza discutiilor. Fiind mai multe surori, fiecare avand fete de varste apropiate, a existat un soi de competitie din care ea a iesit mereu prost. Fie ca lua bataie de la mama ei cand una din surori isi lauda propria fata scotand in evidenta gresilele ei, fie era apreciata de vreun adult si aparea invidia intre verisoare si era data la o parte, in cel mai fericit caz. Mereu a starnit barfe. Dar era unchiul ei si era normal sa isi ia ramas bun. Se gandea la faptul ca ea nu se poate apropia de sicriu ceea ce cu siguranta va da nastere la discutii dar asta e. Va fi acolo.

- La ce ora va fi inmormantarea?

- Dupa pranz..

- Asa tarziu? Inseamna ca nu putem sta la pomana. Drumul e lung, se anunta viscol si noi trebuie sa fim acasa pentru masa de seara a animalelor...

- Oricum nu voiam sa stam la pomana - fu raspunsul mamei ei care  i-a risipit grijile.

Drumul la dus a fost frumos. O dimineata de iarna insorita, soseaua curatata asa ca au ajuns cu mult mai devreme. S-au mai oprit pe ici pe colo si au ajuns inainte de slujba de la biserica. 

Intalnirea a fost cum se astepta: unii verisori o priveau curiosi, altii erau curiosi in privinta sotului ei pe care nu il stiau iar unii au ignorat-o. Unul singur a venit sa ii vorbeasca, cu o mandrie fireasca, despre copii lui. Odata incheiata slujba de la biserica, s-au pregatit sa plece. Au mers in urma sicriului o bucata de drum dar vremea se cam infoia asa ca si-au luat ramas bun de la rude si au plecat. Pe la jumatatea drumului a inceput viscolul. Ultimii kilometri i-au parcurs foarte incet din cauza zapezii viscolite dar au ajuns cu bine si la timp. In timp ce infrunta vantul prin curte si-a amintit ca la plecare o matusa a exclamat:

- Pari luminoasa, ca o raza de soare printre nori...