din batatura

Zilele astea a tot plouat asa ca m-am ocupat mai mult de casa. Pe langa "obisnuirea" cu caprele. Se pare ca dupa prima zi cand s-au obisnuit cu noul loc si au "experimentat" saritura gardului s-au linistit. Ne intelegem destul de bine. Ieri uitasem ca le trebuie si apa pe langa mancare. Asa ca nu intelegeam de ce sunt la poarta si asteapta. La urmatoarea vizita m-am dus cu galeata de apa. Intre reprizele de ploaie, am incercat sa pregatesc terenul pentru gladita. Primul "gard" va fi in spatele casei. Am greblat dar ma gandesc ca nu voi putea sapa din cauza ploii ca sa le plantez. Chiar daca gladita nu a ajuns inca, instructiunile de plantare le-am primit. Si am decis ca avem nevoie de protectie media in spatele casei. Adica plantare pe 2 randuri, alternativ, la o distanta de 25-30 cm. Doamna de la S.C. Tianap Biz SRL a avut multa rabdare cu mine sa imi explice cum trebuie plantata si in ce conditii asa ca sunt convinsa ca voi avea niste garduri superbe....

Caprele........Corinei

Azi mi-am adus noii locatari ai curtii, acasa. S-au urcat linistite in masina (invatate, se pare) dar fara ieduti. Iedutele: Negruta, Griuta si Albuta au fost aduse in brate. Acasa au primit si cele mari nume: Tiganca si Brumuta.

Brumuta fiind mai tinerica si mai obraznica, fireste. Mi-a ros coaja la un mar, a sarit gardul de cateva ori si mi-a fugarit gainile. In timp ce Labuta e foarte furios pe ele. Mai ales pe Tiganca. A vrut sa se joace cu Negruta iar mamica, Tiganca, i-a aratat fruntea cu coarnele indoite....

 

Din pacate noi nu ne-am incadrat in termene si bugete iar adapostul din curte e doar pe jumatate facut. Are acoperis dar inca nu are pereti laterali si nici iasla nu e construita. Dar speram sa ne mobilizam in zilele urmatoare. Timp in care incerc sa ma obisnuiesc cu cele doua "mamici". Deja imi mananca grauntele din palma dar inca nu ma lasa sa ma apropii de pulpele lor. Sper ca pana se mai dolofanesc iedutele sa reusesc si sa le fac sa ma lase sa ma apropii. Apoi sa invat marea "operatie" de care imi e cam teama: mulsul.

Suport pentru andrele

Ma tot gandesc de ceva vreme la un suport de andrele. Mai ales ca cele circulare se incalcesc in cutie si cand caut una trebuie sa umblu in toate. Astazi, frunzarind blogurile pe care le urmaresc am gasit una interesanta aici. Arata cam asa:

Destul de usor de realizat si chiar frumusica.

Iata doar cateva beneficii ale laptelui de capra:

–Datorita continutului de calciu si fosfor, intareste oasele si previne osteoporoza;

– echilibreaza tensiunea arteriala si atenueazadurerile musculare si articulare;

– ajuta la regenerarea celulelor;

– furnizeaza energie si tine depresiile la distanta, datorita vitaminei B2;

– creste imunitatea ajutand persoanele cu probleme respiratorii in special TBC;

– reduce cu 45%-65% riscul de cancer la san;

– previne cancerul de colon;

– previne si trateaza migrenele;

– aduce rezistenta la viroze si boli contagioase;

– este foarte bun in tratamentele cosmetice.

Pe langa lapte si branza de capra, are proprietatea de a trata afectiuni pulmonare, cardio-vasculare si intestinale.Avand un continut scazut de grasimi, branza de capra se digera mai usor decat alte branzeturi. De asemenea, are putine calorii si este perfectapentru curele de slabire. Produsele din lapte de capra sunt foarte apreciate si in Uniunea Europeana (in special in Franta,unde a fost inregistrat un brevet special care indica faptul ca laptele de capra este un bun stimulator pentru cresterea parului).In cazul laptelui de vaca, grasimea se ridica la suprafata si se imprastie, ceea ce nu se intampla culaptele de capra.

A venit primavara!

O simt prin toti porii. De la caldura de afara (implicit haine mai putine) la ciripeala pasarilor, de la tenta de verde pe care o are toata curtea pana la muschii mei care tipa dupa repaus. Repaus de care se vor bucura abia la iarna.
Se pare ca nu mi-am terminat planificarile (curatenia in debara si camera cuptorului) din motive de soare afara (am preferat grebla, harletul si maturooiul) asa ca Doamne Doamne mi-a dat ocazia sa stau cateva zile doar in casa: am calcat intr-un cui. Nu e cu probleme dar calc greu si nu pot purta papuci pentru ca presez locul dureros. Sper ca in 2 zile sa imi treaca si sa definitivez si "planurile" de interior.
Oricum, astazi, profitand de statul acasa, mi-am baut cafeaua in curte (desculta) la soare.
Iar ca o compensare (vestile vin in pereche) mi-am gasit caprite. Saptamana viitoare le aduc acasa cu tot cu ieduti. Pana atunci sotul meu trebuie sa le termine adapostul....
Primavara e mai frumoasa ca oricand!

"Da mai departe!"

E titlul unui film. Film pe care l-am vazut cu ani in urma si pe care l-am revazut aseara, cu mult drag pe TCM. Nu imi aminteam numele filmului si nici intreaga actiune. Doar principiul "Da mai departe!". Aseara mi-am amintit. Filmul e despre un copil de 13 ani care are de facut o tema la scoala, la stiinte sociale, si care la final moare. Dar nu inainte de a da un interviu si a explica principiul temei "Da mai departe!", tema care s-a transformat intr-un curent. Principiul e ca atunci cand primesti o mana de ajutor sa o dai mai departe intreit.

Nu multumiri, nu recunostinta vesnica, nu plecaciuni ci doar sa dai mai departe inteit, la 3 persoane care la randul lor ar trebui sa faca la fel... Sau poate mai multe... Importanta e acea mana de ajutor intinsa cuiva care are nevoie, important e acel umar pus la dispozitia cuiva care are nevoie de el pe care sa poata plange in voie, sau poate acele vorbe bune, de incurajare care pot reda increderea atat de necesara sa poata merge mai departe, sau poate doar urechi dispuse sa asculte...
Doar ca in ultima vreme am constatat ca cele enumerate mai sus nu sunt valorizare. Doar banii si bunurile sunt considerate ajutor. Doar chestiile concrete, palpabile, cuantificabile in bani, puse in balanta o inclina. Sentimentele, timpul alocat, incercarea de a intelege si a sustine nu au nici o valoare. Valoarea umana e undeva in coada listei de valori..... Asa cum propria valoare e pusa in evidenta prin denigrarea celorlalti, prin aruncarea cu noroi in tot ce e frumos in jur dar in special in cei ce au ajuns intr-un loc sau moment, sau o situatie de invidiat. Poate fara nici o legatura evidenta mi-am amintit ca, cu ani in urma ascultam in masina Voltaj. Mesajul melodiilor era moralizator iar ritmul alert. Ascult si acum cu drag si cu acelasi sentimente intense "Si ce?" (pot sa pierd in viata tot/ nu imi pasa/ ma ridic la loc/ si poti sa-mi iei ce vrei/ cat am langa mine toti prietenii mei.), "De maine" (dar de maine toate astea nu vor mai conta/ daca incerci sa spui asa:/ am sa trec si peste asta/ ce va fi va fi/ am sa strig iar asta-i viata/ e si maine o zi) pe langa restul melodiilor lor...

febra musculara

Ieri, dupa dimineata la gradinita, m-am avantat cu spor la primenirea casei si curtii. Daca tot a venit soarele si ne imbratiseaza cald, ar fi bine sa il primesc in casa bine aerisita prin ferestre curate si perdele parfumate. Asa ca toate perdelele au poposit pe sarme si toate covoarele se incalzesc la soare.
Astazi continua actiunea "curatenia de primavara" si sper sa ma apropii cat de cat de scopul propus (un pic cam nerealist). Problema e ca muschii mei, leneviti dupa o iarna lunga, cam dau semne de oboseala iar febra musculara nu m-a iertat. Si asta dupa doua saptamani de alergat zilnic dupa microbuz (plec intentionat mai tarziu ca sa parcurg distanta de 1.5km in pas rapid). Dar, ma gandesc eu, ca asta e bine. Poate si stratul meu adipos va simti ca a venit primavara si ca trebuie sa se subtieze....

o prima zi de primavara

Printre petele de zapada din curte au aparut si mici pete verzi de iarba. Ghioceii, cam pitici, si-au scos clopoteii albi chiar sub zapada. Alaturi de ei se vad varfurile frunzulitelor rosii de lalea, floricica verde a frunzelor de zambile si spadele verzi ale narciselor. Inca nu am identificat sabiutele frunzelor de brandusa. Dar intreg alaiul este insotit de mugurasii rosii ai merisorului si mugurii verzi-galbuii al acelui arbust cu flori galbene de primavara. Si toata privelistea scaldata de razele soarelui caldut se bucura de concertul galagios al pasarilor. Am reusit sa identific anuntul de primavara al pitigoilor in zarva vrabiutelor.

asteptare...cautare....

Astept sa se incalzeasca pentru ca mi se pare ca ma misc greu impachetata si imbracata gros.....
Astept sa se topeasca toata zapada ca sa imi pot pune in practica micile proiecte de amenajare in curte....
Astept sa se usuce pamantul sa pot intra in gradina....
Astept caldura sa pot sta la soare cu goblenul in mana....
Astept serile parfumate si pline de ciripeli ....
Astept primavara sa pot sta afara sa ma bucur de privelistea din jur...
Si in acelasi timp caut...
Caut ziua de maine....
Un maine cu mai mult timp liber constienta fiind ca acel maine insorit va fi mult mai incarcat si voi duce dorul zilei de ieri cand....cautam.
De fapt am un sentiment de asteptare si cautare. Fara scop sau tel. E doar o stare. O stare careia ii caut un motiv in speranta ca odata gasit  motivul, ma voi putea mobiliza ori pentru a vindeca "nemultumirea" ori pentru atingerea scopului. Din pacate starea se prelungeste fara a putea schimba nimic. Din pacate aceasta stare mai e punctata din cand in cand de dezgust. Sunt oameni sau atitudini ale oamenilor din jurul meu care imi amintesc uneori ca mai exista si dezgust pe lumea asta. Ca inca iubirea si aprecierea pentru cei din jur e doar un vis frumos....

Puieti gladita pentru gard

Pentru ca in jurul livezii am nevoie de gard si impotriva iepurilor de camp precum si a "coanei vulpe" am decis sa facem comanda de puieti de gladita de aici. Spinii lungi ai gladitei cam smotoceste blanita iepurasilor si a conitei cu coada stufoasa. Singurul dezavantaj e ca va fi nevoie de ceva timp (2-3 ani) pana cand gardul viu va fi destul de stufos, tesut si inalt pentru a proteja livada. Asta pe langa multa, multa munca cu tunsul gardului....
Oricum investitia (bani+timp+munca) zic eu ca merita.

si iarasi abajurul din dormitor

Povesteam cu cateva posturi in urma despre noua "rochita" a abajurului din dormitor:

o bucatica de perdea, danteluta scoasa de pe un prosop, un ac, ata si o bucatica de pamblicuta pentru strans sus....

brose si cercei de 8 martie

Cam asta am pregatit pe maine:
brose pentru doamnele profesoare ale lui Matei:

 una cu margele din lemn pentru o vecinica:

si cercei pentru colege:

Cerceii pregatiti pentru mamicile de la gradinita (maine avem serbare) arata asemanator dar am inlocuit stelutele cu inimioare.

Raceala, astenie....

M-a cam daramat raceala din ultimile zile. Am tot sperat ca trece dar se pare ca ii place la mine. Si partea proasta e ca nu sunt buna de nimic. Mai am de terminat o gramada de mici proiecte incepute si intrerupte din diverse motive. Si asta pana se ridica zapada pentru ca daca incep treaba in gradina nu prea mai ramane timp de ac si andrele. Dar sper ca dupa ce trece 8 Martie cu confectionatul diverselor "atentii" pentru doamnele dragi din jurul nostru sa ma reintorc la micile mestereli. O sa incerc ca pe masura ce le termin sa le si postez. Sambata mi-am schimbat abajurul din dormitor. Initial i-am desfacut "rochita" sa o spal ca adunase ceva praf si fum de la soba. Apoi mi s-a parut cam trist asa fara rochita si m-am apucat de improvizat ceva... Iar acum sunt incantata ca a iesit destul de vesel dar nu am facut inca poze. Poate reusesc diseara.....

La inceput de martie

Pe langa zecile de martisoare si mici bucurii de inceput de martie, m-am ales si cu cateva martisoare mai putin ...comode. In primul rand modemul a considerat ca e obosit si are nevoie de un somn.....prelungit. Cei de la firma furnizoare de net ne-au anuntat ca nu putem primi altul nou pana in aprilie. Cand deja obosisem de cautat solutii si ne resemnasem ca vom sta o luna fara net, a venit un vecin care are net de la aceeasi firma dar.... nu a platit abonamentul si nici nu are de gand sa o faca in urmatoarea luna. Asa ca ne-a lasat noua modemul pana se rezolva problema.
Dar "martisorul" care m-a impiedicat sa termin martisoarele lucrate in diverse variante (quilling, margele sau ac si ata) si sa le postez se numeste "raceala puternica". Tusesc, stranut, am nasul infundat si imi curg ochii ca la pisici.
De la gradinita, pe langa martisoarele cumparate de parinti, mai toti copii, in pauza de joaca de dimineata mi-au desenat felicitari, cu inimioare si floricele. Unele chiar au fost insotite de imbratisari si de "te iubesc, doamna". Fiind prima data cand se manifesta asa, m-au cam luat prin surprindere si chiar mi-au dat lacrimile de emotie.
Dar cel mai frumos martisor a fost copilul meu. Cum sotul meu a fost in oras sa rezolve cu modemul, pe la pranz m-a sunat sa vada daca mai e nevoie de ceva din oras. Matei a cerut telefonul, l-a luat sa vorbeasca cu taica-su si a iesit din camera. Printre usi l-am auzit spunand:
- Tata, acum, asa, ca de la barbat la barbat......
Cand a ajuns sotul meu acasa inca radeam cu lacrimi de expresia folosita. Oricum a fost dragut din partea lui ca s-a gandit sa ii spuna sa cumpere flori. Asa ca de la baietii mei am primit un buchet de frezii albe, parfumate. Chiar daca nu sunt cele primite de mine, ofer tuturor vizitatorilor blogului un buchet de frezii parfumate si ganduri frumoase la inceput de primavara: