Pentru astazi (data/hora):
Sambata 16 august 2014 ora 15:00...
Afara:
E cald. Nu sufocant dar e cald. Se simte ploia de aseara oricat de putina a fost. Mirosul crinilor cu frunza lata sa imbina ziua doar cu cel al Maicii Domnului iar seara e o nebunie alaturi de Regina Noptii a florii galbene a carei nume nu il stiu dar al carei miros aduce a vanilie... Puii mici au deja aripioare si orgolii de "adolescenti" asa ca sunt prin toata curtea ignorand chemarile clostii. Puii mari deja s-au lenevit, nu s emai joaca, nu mai cauta iarba, stau ca lenesii sub tufele de salcam... Despre pisoii nu mai povestesc ca sunt latiti pe sub tufele de dumitrite....
Mă gândesc:
La cat de ciudata e mintea omenesca si cum asociaza mirosuri si gusturi cu evenimente din viata noastra. Am facut dulceata de boabe de soc ani la rand si totusi, de cate ori simt mirosul dulcetii fierbinte imi amintesc de primul an cand am facut-o. Aveam 12 ani si ne mutasem la casa. "Gardul" din spatele casei era din tufe de soc cu salcam. Si cum se lucra inca la casa, si eu eram pe post de "paznic" deoarece tata lucra iar mama impacheta in apartamentul de la bloc, m-a invatat sa fac dulceata la ceaun, la foc in curte ca sa nu ma plictisesc. Si astfel parfumul dulcetii din boabe de soc imi readuce aminte de aroma foc cu tencuiala, cu lemn taiat si crini cu frunza lata. Iar imagine evocata de acest miros e a bunicului in ultima vara pe care am petrecut-o impreuna. Doar noi doi, la casa in constructie. El cu mana stanga blocata intr-o pozitie ciudata, piciorul stang care cu greu facea fata deplasarii chiar si cu baston, langa bancul improvizat unde lucra cu lemn, ca intotdeauna, dar supraveghea atat lucrarile cat si pe mine in preajma ceaunului cu dulceata...
Din locurile de unde invatam:
As putea spune ca de la ceilalt dar de fapt invatam de la noi insine atunci cand ne simtim raniti de o vorba, un gest sau un comentariu. Impropriu spunem ca ne-au ranit ceilalti cand de fapt ne simtit raniti pentru ca acele cuvinte, comentarii sau gesturi rezoneaza cu o rana veche a noastra, pitita, acoperita si nevindecata. Si daca in loc sa ripostam cand suntem raniti am cauta sa vedem ce rani avem nevindecate am putea invata de la noi sa fim mai buni, mai sanatosi emotional si mai intelepti...
Sunt recunoscător pentru:
Starea de bucurie cu care m-am trezit astazi. Stare care nu are nici o motivatie si nici o logica. Pur si simplu m-am trezit dimineata o bucurie imensa in suflet. Bucurie care nu a disparut astazi si sper eu sa o pot pastra cat mai mult timp...
Din bucătărie:
Miroase a dulceata de boabe de soc. Am supa cu galuste de gris pentru seara si salata beof pentru cine mai vrea gustari. Porumbul asteapta sa fiarba dulceata pentru a poposi si el pe flacara aragazului.
Cu ce sunt imbracata:
Pantalon 3/4 negru si un tricou alb cu medele gri inchis...
Citesc:
Mai nimic. Oboseala ultimilor saptamani si-a spus cuvantul.
Ceea ce astept (sper):
Sa nu dispara bucuria, sa reincep pregatirea cu mai multi copii de nivele diferite, sa fac zarzavaturi si sa ii reuseasca sotului planurile de amenajare a anexelor....
Ce mai mesteresc:
Fusta crosetata care merge greu....
Ascult:
Radio Zu
În casa:
E liniste. Matei se uita la televizor, eu tacanesc tastele calculatorului iar sotul e prin vecini...
E ordine si miroase a crini din vaza din bucatarie...
Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa cos la goblen dar din pacate in vara asta ochii imi sunt un pic obositi si nu am apucat sa cos nimic....
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
O mica plimbare la o inmormantare dar ne bucura iesirea chiar daca evenimentul e trist...
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
 |
| Un loc foarte drag mie: Manastirea Neamt |
