La multi ani, 2018!

Craciun fericit!

Fila de jurnal (decembrie)

Pentru astazi (data/ora):

Miercuri 6 decembrie 2017 ora 7:59

Afara:

E rece. A inghetat spre dimineata. Stratul de zapada intarit scartie la atingere. Ramurile copacilor sclipesc usor in lumina. Ziua isi face loc incet si se anunta senina si cu un pic de soare. Vietuitoarele curtii se trezesc incet la viata. Cocosii sunt cei mai vocali din spatele usilor cotetului. Cateii sunt plini de energie iar pisicile pandesc usa sa intre la caldura.... 

Mă gândesc:

La multe. La timpul trecut, la oamenii plecati sa ne vegheze de sus, la cei dragi...

Incerc sa imi gasesc motivatii pentru a iesi din starea ultimului an... 

Citeam un articol despre capricorni legat de inchiderea in sine si de suferinta in tacere, strangand din dinti dar afisand zambete si mi-am dat seama ca nu e tocmai o atitudine sanatoasa. 

Ma gandesc ca nimic nu e intamplator si ca unele aspecte revin ciclic in viata noastra. Cu fiecare lectie invatata apare inca una, mai profunda, la un nivel mai subtil... 

Ca in fiecare an, sarbatorile sunt un moment important pentru mine. Odata cu sfarsitul anului vine si analiza anului trecut, cu bune si rele dar mai ales cu planurile pe anul viitor. Listele facute anul trecut sunt bifate, completate, analizate si refacute pentru noul an atat calendaristic cat si al varstei mele. 

Sfarsitul acesta de an vine extrem de aglomerat cu o lista lunga de amanari si obligatii fel de fel, dar si cu multe realizari neplanificate, cu o totala lipsa de organizare mai ales in gandurile mele vraiste. Noroc ca sentimentele nu au suferit schimbari majore ci doar maturizari, asezari, constientizari...

Din locurile de unde invatam:

Din noi insine, de la cei dragi dar si din cuvinte intamplatoare care ne ranesc inexplicabil...

Sunt recunoscătoare pentru:

Fiecare zambet, pentru ficare privire, pentru fiecare gand frumos...

Din bucătărie:

O mare pana de idei, ceva cesti de spalat, aroma de cafea si portocale...

Cu ce sunt imbracata:

Inca in pijamale....

Citesc:

Retete de preparate de porc pentru a-mi imbunatati retele proprii dar si lista de bunatati pentru sarbatori...

Ceea ce astept (sper):

Sarbatori frumoase, cu liniste, cu oameni frumosi, cu ganduri bune si cu odihna, chiar si activa...

Ce mai mesteresc:

Curatenie, mici decoratiuni, mici aranjamente noi in casa...

Ascult:

Focul din soba, vantul pe la geamuri si latratul cateilor....

În casa:

E cald, inca dezordine, miroase a portocale, a cafea si a levantica din lampa de aromoterapie...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Cafeaua de pranz si colindele

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:

O plimbare in orasele invecinate...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Fila de jurnal (noiembrie-ultima)

Pentru astazi (data/ora):

duminica 26 noiembrie 2017, ora 8:20

Afara:

E ceata. O vreme umeda asa cum a fost in ultima saptamana. In schimb temperaturile sunt cu plus. Un plus de 5-6 grade. Ceea ce e bine. 

E liniste. Animalele lenevesc la caldura iar pasarile stau ascunse.

Mă gândesc:

La pasii inainte facuti in anul ce sta sa se incheie. La solutiile gasite pentru a mai bifa cate o rubrica din lista cu "de facut". Doar ca pe masura ce bifez o pozitie mai apar cel putin 2 pozitii noi. 

Pot spune ca nu ma gandesc la cadouri de craciun. E posibil sa fie ultimul craciun cu Matei acasa asa ca incerc sa fac posibila magia craciunului. Acea magie a intelegerii, a adunarii celor dragi la un loc, a bucuriei de a fi impreuna. Cu ani in urma, cand am petrecut primul craciun impreuna, i-am spus ca Mos Craciun nu aduce daruri ce pot fi cumparate din magazin, ci altfel de daruri, mai de suflet cum ar fi statul cu familia, dragostea ce pluteste in jurul bradului, bucuria de a darui atentie, grija... Si ca toate astea se regasesc in modul cum impodobim casa si bradul impreuna, in modul in care pregatim craciunul, ajutandu-ne unii pe altii, in vizitele la bunici si alte rude dar si in primirea musafirilor cu bunatati pe masa.

Din locurile de unde invatam:

Din amintiri. Din greseli ce nu trebuie repetate dar si din rememorarea intamplarilor frumoase, a gesturilor speciale.

Din pauza. Acea pauza pe care ne-o luam cand suntem coplesiti pentru a ne "recalibra" emotiile si gandurile.

Sunt recunoscătoare pentru:

Momentele frumoase, pentru oamenii frumosi din viata mea, pentru caminul cald care se face din ce in ce mai confortabil, pentru alintul primit sau oferit...

Din bucătărie:

Doar cafea deocamdata si planuri. A! Si primul humus facut de mine in frigider

Cu ce sunt imbracata:

Pijama pufoasa roz cu ursuleti :)

Citesc:

Bloguri frumoase:

- La Ancuta despre cartea Loredanei pe care as vrea sa o citesc de sarbatori dar am vazut si niste imagini superbe cu o ciocanitoare si o felicitare de craciun...

- La Taniusa m-am bucurat de atmosfera de sfarsit de toamna si pregatirea craciunului

- La Luiza m-am bucurat de primavara cu ieduti, puiuti si urzici

- Laura e un pic trista dar cu trecerea racelii va gasi linistea si organizarea pe care si-o doreste.

- La Catrinel am gasit 2 postari optimiste. Prima e despre legarea familiei atunci cand lucrurile se misca un pic mai greu si poze cu un catel simpatic iar in a doua acelasi optimism dar mai de imagine. E despre slabit si mese la ore fixe. Poate ca mi-a atras atentia pentru ca si eu incerc aceasta varianta si tocmai scapasem haturile, cum frumos zice Catrinel.

Ceea ce astept (sper):

Sa imi ajunga masina de spalat comandata mai repede....

Ce mai mesteresc:

Un sal pentru o domnisoara de departe si o jacheta pentru mine.

Ascult:

Colinde. Ma organizeaza si motiveaza in planurile zilnice.

În casa:

Cu exceptia dormitorului nostru, e curat. Am inceput o curatenie de sfarsit de toamna, profitand de vremea frumoasa de afara. Mai e de zugravit "salonasul" si "rasturnat" dormitorul pentru a fi pus la locul lui...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Popcornul si o carte buna in zilele de sarbatoare.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

Zugraveala, curatenie si inceperea decorarii de craciun...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

liniste 

o steluta de lucrat

Fila de jurnal (octombrie)

Pentru astazi (data/ora):

Duminica 22 octombrie 2017, ora 8:30

Afara:

E umed. A plouat peste noapte. Frunzele ce cad incet fosnesc. E liniste. Razele soarelui se strecoara printre crengile dezgolite. Miroase a pere si a gutui. A foc de lemne si a fum de frunze uscate...

Mă gândesc:

La vremea capricioasa, la timpul ce mi se pare insuficient, la iarna si la sarbatori...

Sunt recunoscătoare pentru:

Ghebele din curtea mea, oamenii frumosi din jurul meu, peisajele superbe, recolta bogata si caminul cald...

Din bucătărie:

Deocamdata cafea. Sunt in plan placinte cu branza si cu mere. In rest ramane inspiratia de moment....

Cu ce sunt imbracata:

Pijama alba si vesta rosie de lana.

Citesc:

Nimic deocamdata dar am pregatit o carte pentru dupa-amiaza..

Ceea ce astept (sper):

Sa terminam repede treaba pe camp, in curte si in gradina si poate ceva nou in casa...

Ce mai mesteresc:

Saptamana asta andrelele au stat cuminti in cosulet. Asteapta vremea rece....

Ascult:

Ceva instrumental, relaxant....

În casa:

Ordine, liniste, miros de levantica din lampa de aromoterapie dar si de la levantica uscata din vaza...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Sa stau pe scari in fata usii de la intrare si sa privesc curtea si Ceahlaul la apus.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

Recoltat porumbul daca vremea tine cu noi. Daca nu, calcat rufe ca s-au cam adunat :)

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

In spatele gradinii un tractor si un palc de copaci cu frunze rosiatice m-a facut sa las galeata cu lapte proaspat muls si sa fac fotografii

Fila de jurnal (octombrie)

Pentru astazi (data/ora):

Duminica 15 octombrie 2017, ora 17,20

Afara:

E soare. Dupa o saptamana ”amestecata” avem un sfarsit de saptamana calda. 
E liniste... 
Animalele si pasarile se bucura de caldura si lenevesc la soare. 
Miroase a toamna si a umed, copacii se scutura, sunetele se aud la distante mai mari, iarba e verde de la umezeala. Pe sub vie au aparut fire tinere de iarba. Au inceput sa apara si frunze ale unor flori de primavara si cativa toporasi infloriti. 
Dumitritele sau tufanelele (crizantemele marunte de toamna) albe pateaza covorul de frunze in nuante de la galben la maroniu. 
Vantul se face simtit din ce in ce mai des iar din cand in cand se aude cate o nuca ce loveste gardul sau cupola masinii...

Pe dealul din spatele casei se aude un tractor la arat...

Mă gândesc:

Ca anul asta nu am reusit sa ma bucur de toamna. Prinsa intre o activitate si alta am uitat sa privesc spectacolul de culori a toamnei. Bostanii care ii imprastiam de regula pe balcon stau pititi de bruma. Dumitritele caramizii se trec si nu am reusit sa fac nici un buchet pe masa din dormitor. Cele albe sunt in plina inflorire in timp ce ultimile abia sunt imbobocite. 

Ca mai e de cules porumbul si apoi ma pot relaxa. Dar pana la porumb mai sunt altele...

Ca a fost un an plin. Am reusit sa facem multe dar si multe le-am facut mai bine (am invatat din greselile anilor precedenti). Ca am facut si anul asta greseli pe care mi le-am notat sa nu le uitam si sa le repetam in anii viitori. 

Ca mai sunt multe de facut pana vom reusi sa avem gospodaria organizata eficient (relativ :) )

Sunt recunoscătoare pentru:

Vreme frumoasa, toamna bogata, puterea de munca, oameni frumosi si camin linistit...

Din bucătărie:

Supa de galuste cu gris, orez si carne de pui cu sos. O prajitura negresa cu crema de vanilie la mijloc si mai pe seara cartofi si mere coapte.

Cu ce sunt imbracata:

Pantalon negru, tricou roz si o jacheta maro.

Citesc:

Mai putin din lipsa de timp...

Ceea ce astept (sper):

iarna, zapada, sunete estompate, casa calda, andrele sau o carte...

Ce mai mesteresc:

O caciulita pe langa bluzita roz....

Ascult:

Televizorul....

În casa:

E cald si un pic dezordine din lipsa de timp si treaba pe afara....

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Sa deschid dimineata gainilor. Imi place cum alearga cu aripile deschise spre vasul cu graunte....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

Sa terminam cu vinul, sa mut gainile in resedinta de iarna, sa matur curtea...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

imi plac decorurile cu dumitrite de multe culori

Dar ma gandesc la decoruri de iarna deja....

Fila de jurnal (ultima pe septembrie)

Pentru astazi (data/hora):

24 septembrie 2017, ora 7:50

Afara:

Ploua. O ploaie mocaneasca si rece de toamna curge peste dezordinea curtii, pe care mi-o doresc specifica toamnei: saci cu cartofi asteapta sa fie alesi in timp ce unii deja alesi asteapta sa fie dusi la culcare in beci, laditele de plastic care asteapta cuminti culesul strugurilor, o caldare sparta leneveste langa nuc ca sa punem nucile cazute in ea, frunzele uscate timpuriu decoreaza timid gazonul iar unele flori au pregatit si uscat semintele pentru a fi culese. 

Am o zona din gradina de flori pe care vreau sa o reamenajez dar un trandafir tarziu mi-a stricat planurile. E un pui de trandafir care, din cauza faptului ca e mic, nu a reusit toata vara sa ne arate cat de frumos poate fi el. Asa ca nu ii pot refuza splendoarea de floare rosie inchis pentru a-l muta dar nici nu ma indur sa il las sa se vestejeasca timpuriu in vaza din casa.... Asa ca reamenajarea a fost amanta pentru mai tarziu.

Dumitritele caramizii au intrat si ele in spectacolul toamnei iar cele albe au deschis cate o floare sa pandeasca cand le vine randul de a intra in scena. 

Mă gândesc:

Ca depinde de noi ca varsta sa vina cu intelepciune. Depinde de ce vrem sau de ce ne dorim. Uneori varsta vine cu incrancenare, cu bagaje de dureri amplificate de atatea rememorari si repovestiri. Uneori alegem suferinta in locul bucuriei. Pentru unele persoane e mai importanta durerea simtita si resimtita decat bucuria. Si ma refer la bucuria aceea simpla a batranetei: nepotii. Din postura de bunic poti sa te bucuri de copii si copilarie fara greutatea responsabilitatii cresterii lor, responsabilitate care te poate coplesi cand esti parinte. Dar poate ca tocmai responsabilitatea de parinte a fost atat de coplesitoare incat nu mai pot vedea nimic altceva sau poate ca nu vor sa depaseasca durerea si le place sa se complaca in situaia de "martir".

Nimeni in viata nu e lipsit de momente dureroare, de experiente dureroase, de momente cand crezi ca ai ajuns la capatul puterilor si nu vrei decat sa dormi. Si totusi ne ridicam si mergem mai departe. Ideal ar fi sa invatam din acea experienta si sa o lasam in urma. Dar idealul e greu de atins si chiar daca mergem mai departe mai rememoram din cand in cand momentul/perioada. Chiar ne punem intrebari de genul "ce am gresit?", "ce puteam face altfel?". Intrebari constructive de altfel, pentru a sti sa gestionam data viitoare o situatie asemanatoare, indiferent daca e proprie sau o oferi ca sfat/lectie de viata. 

Asa cum fiecare am fost dezamagiti de persoanele dragi, poate chiar am fost invinuiti de esecul lor. Dar oare noi nu am dezamagit pe nimeni la randul nostru? Dar oare noi nu am dat vina pe altii pentru propriile neputinte? A da vina pe altii e primul pas in procesul de intelegere a momentului dureros, apoi, cu timpul ne asumam propria vina si abia tarziu intelegem ca asa a fost sa fie si de fapt nimeni nu are nici o vina. Acel "tot raul e spre bine" Si atunci, cu intelepciunea varstei si a experientelor de viata nu e mai simplu sa accepti ca fiecare participant la experianta dureroasa are partea lui de "vina" sau mai bine zis de implicare? Astfel cursul intelegerii nu se opreste in punctul cautarii vinovatului iar cei dragi, care poate ne-au dezamagit, isi vor urma cursul intelegerii mai repede si vor atinge starea de multumire mult mai rapid. Si cum multumirea noastra depinde de zambetul celor dragi vom fi mai aproape de conceptul de fericire.

Asta daca vrem...

Din locurile de unde invatam:

Din atitudinea celorlalti. Din "asa nu"....

Sunt recunoscătoare pentru:

Faptul ca sotul meu a inteles ca am vrut sa ii fac un cadou mai de suflet de ziua lui, chiar daca a iesit prost si dureros pana la urma. Poate ca e spre bine, totusi.

Din bucătărie:

Cafea la ora asta, cas proaspat de vaca si rosii pentru micul dejun. La pranz as vrea sa fac piept de pui cu sos si un orez pentru ca Matei sa poate manca cu betisoare.  Iar pentru dupa-amiaza o sa fie gogosi.

Cu ce sunt imbracata:

O rochie usoara de vara pana la genunchi. De fapt un tricou lung pe care scrie "weekend, I love U"

Citesc:

O carte de Amanda Quick a carei actiune se desfasoara in viitor, in spatiu.

Ceea ce astept (sper):

Vreme buna, ca sa termin cu activitatile de toamna.

Puterea de organiza totul astfel incat sa ma pot bucura de toamna, de culorile si aromele ei. 

Ce mai mesteresc:

Acea bluzita cu roz, alb si gri. Merge incet din lipsa de timp.

Ascult:

Gotan Project

În casa:

Cald si ordine. Am facut focul aseara pentru prima data toamna asta. Asa ca avem si un pic de aroma de fum, un pic de gutuie (s-a rupt una mare de pe creanga si am adus-o in casa). 

Pe masuta am 3 garoafe frumoase primite de sotul meu de ziua lui. 

In salon, la grinda am pus ghirlande de ardei iuti si vreau sa imbogatesc decorul cu porumb de floricele si mai vad eu ce gasesc :)

In gospodarie:

Vacuta asteapta revenirea in adapost, momentan sta in curte si se bucura de ultimile zile pe afara. Vitelul a crescut si momentele de joaca ma cam sperie. 

Capritele, cum am spus, sunt in tabara de toamna la stana. Pasarile se pregatesc de schimbarea "locuintei" din cea de vara in cea de iarna.

Mai e ceva de lucru la adaposturile animalelor pana vine frigul si speram sa ne incadram atat in timp cat si in buget in timp ce in camara si in beci se tot aduna.

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Sa stau pe scari in fata casei si sa ma bucur de tot ce e in jurul meu. De multe ori fac pauze sa admir apusul, cerul dupa ploaie, closca cu pui, pisicii tolaniti pe unde apuca sau pur si simplu curtea...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

Pregatirile pentru cules via, cules nuci si prune, ceva reparatii din seria pregatirilor adaposturilor pentru iarna si eventual facut tuica

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Sursa: internet

Imi plac decorurile cu crizanteme si dovlecei:

sursa: internet

Lucrurile frumoase se obtin cu rabdare - sarafanul portocaliu

Povestea e veche. Firul cumparat de la SH. Intai o punga cu o bobina de 250 gr (pentru sosete) si la vreo 2 luni am gasit-o si pe a doua de 350 gr. Mi-au placut culorile si firul cu o textura catifelata. Nu avea eticheta deci nu stiu compozitia dar banuiesc un acryl cu maxim 25 % lana. Am inceput intr-o doara de sus fara o idee precisa. Pe masura ce se adunau randurile m-am gandit la o rochie dar era prea putin, pentru pulover prea mult asa ca am zis sa fie o vesta lunga. Textura m-a facut sa scad pentru a o cambra pe talie iar la partea de jos m-am gandit sa inmultesc in 6 puncte. Ceva intre clini si clos pentru a se aseza frumos culorile. Ideea era sa fie pentru craciun. Craciunul lui 2015. Apoi m-am gandit ca ar fi bine si daca il termin de paste. Cel din 2016. L-am terminat dupa paste dar a iesit scurt si larg ca un clopot. Nu statea bine deloc. Asa ca l-am stricat pana in talie, am trecut pe pe un model elastic si in ritm de melc l-am terminat luni. E destul de lung - pana la mijlocul gambei si se aseaza frumos. Sunt foarte incantata de produsul final.

Fila de jurnal (de toamna)

Pentru astazi (data/hora):

Vineri 8 septembrie 2017, ora 7:45

Afara:

Adie un miros de toamna. Au aparut frunze uscate pe gazon, strugurii roz din fata casei s-au copt si ne atrag atentia cu aroma lor suava. Prunele au aplecat copacii, unii chiar au fost rupti de graba lor de a ajunge in oala sau butoi. Gradina are un aspect din ce in ce mai gol. In ciuda fasolei pastai care abia isi arata bobocii de floare, in tura de toamna. Sira de fan pentru iarna se inalta semeata in timp ce o gaina intarziata si-a adunat cateva oua sa le cloceasca. Capritele au plecat in tabara de toamna pentru a se pregati de iedutii din primavara. Miroase a focuri de toamna din paie si frunze, a foc de lemne de sub cazanele de tuica, a vinete coapte si roua de dimineata...

Pitigoii au devenit din nou vocali anuntand prognoza pe urmatoarele zile in timp ce berzele isi iau adio de la locurile unde au stat toata vara...

Mă gândesc:

La prima zi de scoala, la ce mai e de facut, la inventarul camarii si a beciului pentru a mai completa.

La faptul ca cer uneori prea mult de la mine si apoi sunt nemultumita ca nu reusesc sa le fac pe toate. 

Ma uitam la acel program de curatenie in care imparti casa in 5 zone, cu program de curatenie saptamanal sau lunar. Am incercat si eu dar din pacate mai am si curtea si ceva anexe asa ca nu reusesc sa acopar toata zona. Iarna e mai usor dar odata cu venirea primaverii toate se dau peste cap, oricate liste de planificari as face. Iar incercarea de a intra pe forumuri sau grupuri despre organizarea in gospodarie a dus la o stare vecina cu depresia: fotografii cu curti frumoase, gospodarii bine organizare si multe critici la adresa celor care nu ating un anumit standard. Asa ca am renuntat. Ma consolez cu ideea ca peste cativa ani, cand vom avea constructii noi, cu destinatie clara si utilari specifice voi reusi sa ating "acel standard". 

La acea zicala cu "omul sfinteste locul". In ultimile saptamani am intalnit un medic de fapt o doctorita extraordinara. Un om care asculta, care face totul pentru ca cel ce ajunge la ea sa plece acasa bine. Dupa 3 ani in care am mers la fel de fel de medici cu unghia incarnata a copilului, ajuns intre timp major, in care a fost operat de cateva ori, avem certitudinea ca de data asta va fi bine. De data asta nu am mai mers la chirurgie unde ar fi fost operat sau i s-ar fi scos unghia ci la dermatologie unde a fost tratat medicamentos. Iar tratamentul a inceput cu analize, inclusiv de la degetul cu probleme, a fost schimbat de 2 ori in functie de evolutie si dupa 8 zile de spitalizare urmeaza o perioada de 20 de zile de reveneri periodica la control pentru a fi urmarita evolutia. Dar despre omul extraordinar care este doamna doctor Andreea Molodoi si oamenii speciali din jurul dumneaei voi face o postare separata.

Din locurile de unde invatam:

De la oamnii din jurul nostru, din intamplarile mai mult sau mai putin placute, din viata. 

Sunt recunoscătoare pentru:

Oamenii speciali pe care mi-i scoate Dumnezeu in cale si care imi mentine vie credinta ca oamenii sunt buni si doar anumite intamplari din viata lor, peste care nu au putut trece, ii face sa fie incrancenati, rautaciosi, invidiosi....

Din bucătărie:

Cafea deocamdata si ceva preparate cu peste pentru pranz.

In camara/beci:

In beci au poposit muraturile (pepeni si gogonele). Camara s-a imbunatatit cu sirop de patlagina, dulceata de mure, ketchup de casa, bulion si suc de rosii. Fasolea inca nu a terminat "adunarea" din gradina dar cele care au poposit in camara stau aliniate in borcane pe sortimente (sunt mult mai multe ca in anii precedenti). Au inceput sa se adune si semintele pentru anul viitor: patrunjel, marar, ardei si rosii.

Cu ce sunt imbracata:

O rochie-tricou pana la genunchi, moale si usoara.

Citesc:

Mai nimic. Nu se pun retetele de conserve pentru iarna...

Ceea ce astept (sper):

Sa ma pot bucura de toata abundenta toamnei, de aromele si culorile ei fara sa fiu stresata de timp, de vreme sau de alte "piedici" care ar putea intarzia/amana planurile.

Si organizarea bugetului astfel incat sa luam un pat nou in dormitor.

Ce mai mesteresc:

O bluzita din acril in 3 culori dintr-un fir pe care mi l-am cumparat in vara asta. 

Am reusit sa termin sarafanul :)

Ascult:

Muzica "de pe vremea mea" cum zice Matei.

În casa:

Un pic de dezordine in bucatarie dar se rezolva acusica.

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Aroma de levantica.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:

Leneveala, o carte usoara si ceva plimbari, poate si ceva cumparaturi (gogosarii pentru gogosari in sos de rosii si cei in otet cu conopida)

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: