jurnal de toamna 22 sept

E o zi calduta cu soare bland. Dupa o saptamana rece cu vant, nori si ceva stropi de ploaie razleti, a iesit soarele sa imbratiseze cald pamantul. E o zi de duminica aparte. Cu 11 ani in urma ziua de azi a fost tot intr-o duminica. O altfel de duminica... Poate ca cea de azi nu mai e cu atat de multe emotii dar tot cu schimbarea anotimpului in materie de haine ne prinde. Si cu ceva in plus: plecarea studentului la facultate. Copilul de atunci e student acum. Simpatic, responsabil, pus pe sotii si ironic atunci cand nu ii convine ceva dar matur, increzator si curios.
O duminica in care bucuria efervescenta de atunci, specifica inceputurilor, e inlocuita cu linistea, chiar oboseala zilelelor de toamna la tara (putin cam aglomerate) si cu speranta. Speranta de a fi ceea ce este. Speranta ce nu ne-a parasit in ultimii 10 ani ...
O zi speciala in care buchetul LUI de trandafiri tot creste. Curand trandafirii vor fi inlocuiti cu crizanteme. Mai bogate, mai colorate si mai rezistente.
O alta zi ce marcheaza un alt inceput, o alta etapa, o alta toamna...
O zi de bilant, de "numarat bobocii", de bifat pe lista de realizari dar si pe cea de invataminte....
O zi speciala sau poate doar o zi normala ca multe altele...
O alta zi obisnuita in care cei dragi, de lanaga tine, isi doresc sa fii sanatos, bucuros si implinit.
Dar e o zi speciala in care toata lumea iti trimite ganduri bune si urari de bine.
O zi anume din an doar a LUI..
Cine e EL?
E sot, e tata, e fiu, e frate, e ginere, e cumnat, e vecin, consatean dar si omul la care stii ca gasesti o vorba buna sau o mana de ajutor la nevoie. E omul care lasa tot pentru a ajuta pe cineva. E omul care nu renunta la a vedea ce e bun in oameni nici macar atunci cand nu mai e nici o speranta. E omul care nu se fereste de a spune ce gandeste chiar si atunci cand exista riscul de a deranja, daca e ceea ce crede ca e corect, drept sau ca ajuta pe cineva sa mearga mai departe. E impulsiv, efervescent, empatic, emotiv dar statornic, consecvent si perseverent. Asculta, sfatuieste, sufera si se roaga pentru oricine are o problema doar pentru ca asa simte el. Nu conteaza ca celalt l-a ranit, l-a indepartat, l-a nedreptatit... E doar EL, omul de langa mine care m-a facut sa zambesc atunci cand credeam ca nu mai am pentru ce, care m-a facut sa ma ridic atunci cand credeam ca nu mai e posibil, care m-a facut sa fac ceea ce credeam ca nu voi face niciodata si care m-a convins ca imposibilul e posibil atunci cand vrea Dumnezeu si daca crezi. Daca crezi in Dumnezeu, in tine, in oameni si in creatia lui Dumnezeu...
Azi e despre EL...

fila de jurnal - 8 septembrie

Dimineata racoroasa ne aminteste de schimbarea anotimpului. Chiar daca peste zi inca mai sunt perioade cu temperaturi de vara, seara si dimineata temperaturile sunt scazute. Am scos salul in culorile toamnei si l-am lasat in leagan pentru momentele racoroase. Asa cum si grebla-evantai pentru frunze nu mai leneveste la umbra fiind folosita destul de des. Parul din fata casei a inceput redecorarea gazonului cu frunze in nuante de rosu si galben. Miroase a struguri si a pere dar uneori se mai simte o adiere cu aroma de crini de toamna (sau Crinii Maicii Domnului). Alunul a indraznit si anul asta ne-a incantat cu un borcan mare de alune (de1.7l) din care nu a mai ramas mare lucru... Sunt foarte bune asa ca s-au mancat in ciuda dorintei mele de a le folosi mai intai la decoruri de toamna...

In gradina deja au disparut unele plante fiind inlocuite de gunoiul de grajd macerat pentru ingrasarea solului in timp ce varza si vinetele se dau in spectacol. Dovlecelul s-a rusinat de productia placintarului si a decis sa mai faca ceva flori pe varfurile unor vrejuri inverzite recent. Doar pepenele galben s-a ingalbenit de suparare si a lasat locul celui verde sa inveseleasca gradina cu globurile sale verzi pentru muraturi.
Pregatiri de toamna se vad peste tot in curte dar mai ales in preajma fantanii unde au popsit butoaiele de plastic (pentru prune dar si pentru muraturi) precum si damigenele de sticla in vederea improspatarii inainte de folosire.
Rumegatoarele incep sa se obisnuiasca cu furajul mai putin suculent iar gainile au incurcat anotimpurile si multe din ele s-au pus pe clocit... Doar purcelele se bucura de vremea mai racoroasa si dorm afara...

Doar ca toamna nu vine doar cu decoruri colorate si fabuloase. Ea vine cu multa munca, cu griji si indoieli, cu teama ca nu vom termina tot ce ne-am propus la timp, cu dorinta de a face mai multe si de a ne bucura de noi inceputuri (scoala, gradina, camp), cu sentimentul ca a mai trecut un an peste noi si alta toamna ne invaluie cu maturitatea ei. O toamna mai lunga si bogata in altfel de roade: amintiri, experiente, emotii, griji, indoieli. Daca tineretea are avantajul entuziasmului cred ca maturitatea vine cu multe indoieli iar batranetea cu nostalgii. Indoieli ca am facut tot ce se putea, indoieli ca nu am cultivat chiar tot ce e frumos si bun, indoieli ca am indepartat chiar tot ce nu ne era necesar...
Si cand indoielile se inmultesc, privesti primavara care vine, care  nu e departe si care nu ar putea exista fara toamna asta bogata, colorata, aromata si deosebit de frumoasa....