Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):

29 februarie 2016, ora 9:15

Afara:

E umezeala. E o ceata joasa care mentine o umezeala "groasa". Nu e rece tare, cred ca sunt in jur de 7-8 grade iar pasarile ciripesc vioi. Atat vrabiile adunate in cerdac cat si pitigoii din copaci. Se aude o ciocanitoare in nucul batran si o pupaza in marul vecinei. Mai e o pasare mare, cam cat un porumbel dar cu multe culori in penaj care vine sub geamul meu si scoate triluri lungi. Chiar nu stiu ce pasare este dar de primavara pana toamana tarziu, daca nu e agitatie prin curte vine sub geam. M-am bucurat tare mult zilele trecute cand am revazut-o. E semn ca frigul nu mai are putere...

Mă gândesc:

La piticii din curte, la piticii care intarzie (mai am 2 caprite gestante), la tratamentele ce trebuie facute animalelor in fiecare primavara impotriva parazitilor dar si celor cu problemute (o caprita care are nevoie de antibiotic dupa fatare si Negruta care trebuie pregatita de insamantare). 

La primavara asta timpurie si capricioasa...

La faptul ca am racit tare de tot si nu pot face mai nimic.

La martioare, la micile daruri de 8 martie....

Sunt recunoscătoare pentru:

tot ce ne da Dumnezeu..

Din bucătărie:

Miroase a lapte proaspat, fiert; a cafea si cam atat de dimineata. Urmeaza un bors cu carnita de purcel si la felul doi nu m-am hotarat inca...

Cu ce sunt imbracata:

Pantalon rosu de stat in casa si o bluza tricotata galbena.

Citesc:

Romane de dragoste in zilele de duminica si cele de sarbatoare...

Ceea ce astept (sper):

Nimic

Ce mai mesteresc:

Am lasat sarafanul in pauza cat am lucrat martisoare si daruri de martie, si abia astept sa ma intorc la el...

Ascult:

Se aude din bucatarie radio Zu in surdina iar de afara pasarile ciripitoare...

În casa:

E cald si ordine si pace... Pisicile s-au intors din plimbarile nocturne si s-au pitit pe unde au putut sa doarma...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Sa culeg plante medicinale. Abia astept sa infloreasca toporasii...

Unele planuri pentru săptămâna asta:"

Chiar nu am nimic in plan. Doar treburile obisnuite: animale, spalat, calcat, gatit si daca vremea e buna si mie imi trece raceala, sa mai "bibilesc"straturile cu flori...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Taniusa gazduieste jurnalele saptamanale si tot la ea gasiti lista cu toate blogurile ce s-au alaturat acestui proiect...

Ieduti

Ei sunt iedutii capritei Griuta: Cafeluta (el) si Cenusica care au venit pe lume joi seara:

Cenusica e mai timida si nu ii plac pozele, dar are multe nuante de gri, un ciuf aproape negru si e "machiat" si "rujata" cu negru. O domnisoara delicata si cocheta:

Iar el e cel mai mic:

Are doar cateva ore, il cheam Late si este langa mamica lui, Baba Neagra:

Cea mai haioasa pereche din curte...

Capucino

Banuiesc ca va asteptati la o ceasca de cappuccino...
Asa a crezut si Matei cand l-am trezit dimineata si l-am intrebat daca ii place cappuccino. Ajuns in bucatarie a inceput sa rada pentru ca il astepta :

Capucino

A venit pe lume dimineata inainte de rasaritul soarelui dar are o culoare foarte interensanta de cafea cu lapte si  care i-a adus si numele....

Negruta

Astazi s-a marit din nou efectivul nostru de animale.
A mai venit o vacuta, mai batrana dar tare blanda, pe care am botezat-o  Negruta

Despre branza de capra

  Articolul l-am gasit aici si l-am preluat integral, e un blog cu multe articole interesante si il puteti vizita cu drag.

Brânza din lapte de capră, este superioară ca gust şi proprietăţi, faţă de cea de oaie sau vacă.
Brânza de capră este foarte apreciată în ţări ca Franţa, Italia sau Grecia.
În ultimii ani a început să fie căutată şi pe piaţa românească, mai ales ca brânză telemea, fiind mai scumpă decât telemeaua de vacă sau oaie.
Se poate cumpăra la preţuri de 15-30 lei, mai proaspătă, sau 20-50 lei mai uscată, în funcţie de zonă şi de cupiditatea producătorului...
  
Desigur există şi alte varietăţi de brânză dar la noi se produc mai rar.
Una din marile minciuni propagate de unii producători, este aceea că laptele de capră nu ar avea colesterol. De fapt, 100 gr. brânză de capră, conţine 25mg colesterol.
Doar că, conţinutul de colesterol este mai redus decât la laptele de vacă sau oaie şi este un colesterol bun.
Laptele de capră conţine 35% trigliceride cu lanţ mediu (laptele de vacă 17%), ceeace însemnă că produce energie fără a depune depozite de grăsime în corpul uman.
   Laptele de capră: 
- susţine producţia de hemoglobină fiind de ajutor în tratarea anemiei;
- este asemănător laptelui uman;
- este hipoalergic;
- este mai uşor digerabil deoarece conţine mai puţină lactoză;
- conţine o cantitate mai mare de acizi Omega-6: acid linoleic şi arachidonic.
- este bogat în calciu, fosfor, zinc, seleniu, potasiu, minerale care îmbunătăţesc sistemul imunitar şi previn bolile neuro-vegetative;
- mai conţine vitamina A, B6, B12, C, D şi E.
100 gr. brânză de capră proaspătă are 270 cal.,  semi-uscată 365 cal.,  uscată 450 cal.

Desigur că în afară de telemea, există o multitudine de brânzeturi din lapte de capră, produse după metode  tradiţionale proprii sau zonale, de la cea proaspătă la aceea învechită 6-12 luni, cu densităţi şi gusturi diferite.
Există o varietate în Franţa, produsă în regiunea Deux Sevres care este ţinută la învechit învelită în frunze de castan (comestibil), ce-i oferă un gust deosebit, de nucă.

Eu nu cumpăr brânză de capră de la marii producători multi-naţionali.
Există şansa ca respectiva brânză sa nu fi văzut vre-un gram de lapte de capră iar învechirea să fie făcută pe bază de E-uri...

Oameni frumosi - Oana

Asa cum am precizat si in articolele precedente, numele nu e cel real.
Cand am cunoscut-o avea o sarcina avansata, in jur de 7-8 luni. Tot in piata, tot in hala de lactate. Venea 2 zile pe saptamna si era coada la masa ei. Avea branza de vaci, smantana, lapte si cas. Mi s-a parut extrem de tanara. Cand am aflat ca are 22 de ani nu mi-a venit sa cred. Venea cu masina, singura, de la douazeci si ceva de km, pe un drum prin padure cu multe serpentine. Si avea si bulina de incepatoare in geam. I-am admirat curajul, perseverenta si hotararea. Apoi am intrat in vorba si mi-a povestit despre ea. Cu bune si mai putin bune.
E un pic impulsiva ca oricine la varsta aceea. Apara persoanele dragi din viata ei indiferent de situatie iar asta o pune in situtii diverse de multe ori mai putin placute. Dar nu renunta...
A venit la piata si cu 2 zile inainte de a naste, asa cum a venit si la o saptamana dupa ce a nascut. Sotul facea naveta zilnic la 60 si ceva de km, schimband autobuzele de 2 ori. Dar facea efortul asta zilnic pentru a fi seara alaturi de familia lui. Familie din care faceau parte ei doi, bebelusul ce era pe drum si inca 2 copii acasa. S-au casatorit de foarte tineri si isi doreau cel putin 4 copii. Deocamdata aveau 3. Isi facusera si o casa. Erau bucurosi ca aveau apa curenta, baie, geamuri termopan si mobila frumoasa. Asa cum erau bucurosi ca ea reusise sa isi ia permisul de conducere si sa isi cumpere si o masinuta. Fereasca Dumnezeu daca aparea o problema in gospodarie aveau cum sa ajunga in oras la orice ora...
De multe ori imi povesteau ca inca nu le vine sa creada ca au reusit atat de multe intr-un timp relativ scurt si plecand de la foarte putin. Cum? Cu multa munca, cu sutinere recipoca, cu incredere in fortele lor si in ajutor de la Domnul..
Cresteau animale. Nu am fost la ei in gospodarie dar din povestile lor aveau 2-3 vaci cu lapte, in jur de 10 caprite, purcei si vitei la ingrasat si iepurasi (la un moment dat aveau in jur de 40). Si bineinteles gaini. Trezirea era dimineata la 4 cand pleca sotul la munca si se incheia seara la 10-11 seara cand venea sotul de la munca. De multe ori mergea in oras dupa el, daca nu mai prindea masina... Uneori platea pe cineva sa o ajute la carat gunoiul...
Intr-o perioada in care multi tineri se plang ca nu le dau parintii tot ce isi doresc, ei sunt un exemplu ca se poate. Trebuie doar sa vrei, sa iti placa si sa crezi. Sa crezi ca Dumnezeu te va ajuta daca pui osul la treaba. Sa crezi ca visele se pot implini daca sunt realiste si daca muncesti pentru ele. Sa crezi ca poti sa ai o familie numeroasa, o gospodarie frumoasa si copii frumosi...
Iar ce mi-a placut cel mai mult la ea era zambetul frumos chiar si cand ochii erau umezi, bunul simt si modul simplu in care primea complimentele fiind o femeie frumoasa si luminoasa. Cu acel "saru'mana" din suflet, ce numai la tara l-am intalnit,  completat de bucuria din ochii ei.

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/ora):

duminica 7 februarie 2016 ora 8.30

Afara:

E soare dar inghetat. Anunta cald pe astazi si prognoza dar si pitigoii. E o ciripeala vesela in curte. Chiar si o ciocanitoare isi face treaba in nuc. 

Mă gândesc:

Ca e prea cald pentru vremea asta si mugurii la copaci au inceput sa apara. Dar poate are grija Doamne Doamne de ei si nu vine nici un inghet intarziat...

Ma gandesc ca au trecut 25 de ani de la terminarea liceului si in vara e revederea.

Ma mai gandesc la organizarea gradinilor si culturilor din primavara si la faptul ca mi-as dori sa vina primavara mai repede sa pun in practica ideile pe care le am...

Mai e o saptamana si capritele se pregatesc de adus pe lume ieduti frumosi si jucausi, apoi trebuie pus incubatorul sa avem si pufosenii piuitoare. Incepe sezonul de juniori in gospodarie. Si sunt atat de frumosi....

Am invatat:

Ca lupul isi schimba parul dar naravul ba... 

Sunt recunoscătoare pentru:

Familia si gospodaria mea. Incet dar sigur, gospodaria prinde contur. Fiecare an aduce ceva nou atat la constructii cat si in efectivul de animale...

Din bucătărie:

Cafea, paine facuta in casa, unt facut in casa si miere de albine. Pentru pranz am fasole cu carnaciori de casa si muraturi iar pe seara as pune niste cartofi si gutui la cuptor...

Cu ce sunt imbracata:

Pantalon de tricot negru si bluza de lana moale si verde olive...

Citesc:

Cu pauze, "Jurnalul Fericirii" si in paralel doua carti despre vindecarea celor 5 tipuri de rani si efectul lor asupra greutatii: "Asculta, mananca si inceteaza sa te controlezi" si "Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine" ambele scrise de Lise Bourbeau.

Ceea ce astept (sper):

Sa revina tihna in sat...

Ce mai mesteresc:

Sarafanul degrade cu rosu, portocaliu, roz si mov. Suna ciudata combinatia dar rezultatul e foarte frumos...

Ascult:

Pasarile in curte, motanul care miorlaie sa intre in casa...

În casa:

E cald si ordine. As vrea sa intre mai mult soare in casa asa ca urmeaza ca saptamana viitoare sa sterg geamurile si sa schimb perdelele... Poate ca schimbarea da macar iluzia de primavara luminoasa...

Unul dintre lucrurile mele preferate:

Lumanarile parfumate...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:

Un smotru general cu spalat rufe si schimbat pamantul in ghivece...

Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:

Oameni frumosi - Marioara

Asa cum am spus, numele nu e cel real. Chiar daca mi-ar place sa citeasca aceste randuri si sa se recunoasca nu i-am cerut voie doamnei sa scriu despre dumneaiei asa ca am schimbat numele. E o doamna pe care am cunoscut-o la piata, in hala de lactate. E o femei apriga, cum se spune pe la noi. Adica hotarata, luptatoare si de neclintit atunci cand stie ca are dreptate. O foarte buna prietena dar si un dusman de temut. E singura, barbatul s-a dus sa aiba grija de ea din ceruri. Are fata un pic mai mica decat mine si baiatul mult mai mic. In schimb nepoata cea mai mare, are in jur de 13 ani, o ajuta in vacante si in week-end. I-am ascultat povestile de viata, unele frumoase, altele triste dar care au intarit-o si au facut-o femeia de nadejde care e acum, femeia cu o capacitate infinita de a ierta si de a iubi atat pe cei care merita dar si pe cei care au nevoie de sprijinul ei. E o femeie care are puterea de a vorbi frumos chiar si despre oamenii care au ranit-o.
Zilele astea i-am vizitat gospodaria si am constat cu surprindere ca e mult mai frumoasa si mai bine organizata decat povestea ea. Gospodaria cuprinde 2 vaci cu lapte foarte frumoase, un vitel jucaus, probabil 1-2 purcei (nu i-am vazut dar stiu ca are), gaini si iepuri. Mult pentru o femeie singura pe care o mai si supara un picior si mai nou inima. Stiu ca are ceva teren din care isi intretine gospodaria dar si ceva arendat pentru ca nu il mai poate lucra. Sira de lucerna era impresionanta la inceput de februarie iar cocenii de porumb erau asezati in stoguri circulare inalte si frumos construite.
Munca e multa si mai tot anul: primavara la insamantat,  vara la cosit, adunat si stivuit nutretul, toamna la adunat de pe camp si tot timpul anului la ingrijit singura animalele. Iar in ce priveste conservele si ce mai pune o gospodina in camara si in beci, pot oricand invata de la ea...
Iar veniturile....
Despre venituri vroiam sa vorbesc pentru ca aud mereu oameni care se plang ca salariile sunt mici si ca "statul" nu le da mai mult. Venitul principal al doamnei este cel obtinut din vanzarea produselor din gospodarie. Iarna, pentru ca vanzarea e mai buna, merge de 2 ori pe saptamana la piata cu lapte, branza, smantana si oua. Vara in schimb, vanzarea e slaba asa ca merge doar o data pe saptamana. Veniturile din vanzarea purcelului crescut in plus (clar ca unul e pentru gospodarie) si a vitelusilor ingrasati sau nu, sunt directionate de regula pentru intretinerea casei, a adaposturilor pentru animale si a gospodariei in general. Mai e subventia la teren care acopera intr-o oarecare masura lucrarile agricole dar fiind singura are multe sarcini de platit (cositul, caratul, stivuitul). Si asta nu e tot. Doamna merge la piata cu autobuzul in general numai ca de la casa dumneaiei pana la statia de autobuz sunt aproape 2 km. Doi kilometri pe care ii parcurge pe jos indiferent de vreme cu gentile pline cu produse pentru piata. Doi kilometri pe care ii parcurge la intoarcere cu gentile cu ambalajele goale si cele cateva cumparaturi cu cele necesare pentru casa. Si asta de ani de zile, ani in care si-a crescut copiii, ani in care si-a ajutat nepoata cea mare pentru ca mai are 3 nepoti mai mici, prescolari inca.
Si ca tot am vorbit de nepoata, pot sa va spun ca e o fata frumoasa si isteata foc, care locuieste si inavata in oras. Dar ce m-a suprins placut e ca ii place la tara. In cele cateva dati in care am mers impreuna in masina mi-a povestit cu mult drag de animalele din curte bunicii, de treburile care o asteapta in week-end. Stia bine rostul treburilor... Si are doar 13 ani dar viseaza sa revina la tara dupa terminarea studiilor...
Iar pentru cei care se intreaba cam ce vanzare poate face doamna la piata cu produsele obtinute de la cele 2 vaci va pot spune ca daca ar vinde la cel mai bun pret al lor, ar putea iesi un salar minim pe economie. Dar nu intotdeauna isi vinde toate produsele. Si nu intotdeauna obtine pretul care sa acopere munca, furajele si lucrarile agricole. Si mai mult, din venitul obtinit trebuie sa plateasca transportul, taxa la piata, impozitul pe venit si de anul trecut si sanatatea. Astea pe langa taxele pentru obtinerea certificatului de producator. Si ca in orice gospodarie sunt si facturi de platit...
Si totusi viata la tara te invata sa chivernisesti banii astfel incat sa iti ajunga pentru toate.

Oameni frumosi - prima parte

Sub acest nume voi scrie o serie de povesti despre oameni frumosi pe care i-am intalnit in ultimii ani. Voi scrie despre cum se poate trai la tara, frumos si decent, despre cum se pot creste copiii, la tara fiind... Si asta pentru ca privesc in jur si vad prezentate si promovate imagini sclipicioase fara nici o valoare, persoane care poate au multe calitati si trasaturi frumoase dar se promoveaza jucand roluri proaste si idioate iar valorile reale ale comunitatilor sunt ascunse, pitite sub presul de la intrare pentru ca nu sunt la moda, sclipicioase sau nu sar in ochi.
Am intalnit oameni frumosi cu mai mult sau mai putina scoala, care au realizat lucruri frumoase cum sunt familii inchegate sau gospodarii functionale dar care sunt marginalizati pentru ca nu au o imagine in ton cu cele promovate in media. Nimeni nu mai apreciaza munca cinstita, traiul decent, copii bine-crescuti, intrajutorarea discreta... Iar daca cineva are curajul sa traiasca decent si frumos este criticat, discreditat, marginalizat. Iar motive pentru a face asta se gasesc din belsug.
In articolele viitoare nu voi folosi numele reale ale personajelor, nu voi povesti despre necazurile cu care se confrunta pentru ca nimeni nu duce lipsa de asa ceva ci voi scoate in evidenta realizarile lor, perseverenta cu care si-au urmarit scopurile, chiar daca perseverenta vine uneori din nevoie, curajul de a face ceva pentru ei si familia lor, asa cum le vad eu. Uneori voi aminti si cateva din intamplarile din viata lor care i-au intarit dar fara a intra in detalii. Am constatat ca toti cei care au intampinat greutati in viata si le-au depasit au caractere mai puternice si sunt mai motivati sa isi faca viata frumoasa. Mai bine zis tihnita.
 Multe din aceste povesti m-au motivat, m-au incurajat si m-au facut sa fiu mandra ca i-am cunoscut.
Am decis sa scriu aceste povesti pentru ca m-am saturat sa aud cat de grea si  cat de lipsita de "conditii" e viata la tara, cat de umilitoare e munca la camp si la animale sau cat de de jos a putut fi dusa denumirea de "taran".
Sper sa pot aduna cuvintele cele mai potrivite pentru a creiona imaginile asa cum le-am vazut si simtit eu...