Jurnal săptămânal

 Dimineață a sunat ceasul prea dimineață. La al doilea apel nu înțelegeam de ce nu reușesc să mă trezesc. Apoi am privit pe geam: ploua. În sfârșit un pic de ploaie. Toată natura zâmbea razelor de soare ce se strecurau printre nori. Zambilele mele, triste ieri, astăzi păreau mai înalte si mai bogate iar narcisele galbene delicate parcă iși ridicaseră coronițele pentru a prinde cât mai multe picături în cupă. O binecuvântare din toate punctele de vedere.

Săptămâna trecută a fost una cu multe realizări. Pe lângă faptul că am stat mai mult pe afară am mutat și gătitul în bucătăria de vară iar mesele și cafeau de prânz le-am savurat la masa din curte. Am terminat curățenia în curtea din față iar soțul meu a terminat cu lucrările în câmp și gradini. 

Apoi am refăcut suporții la trandafirii cățărători (tot adaptări și cu materiale ce existau deja prin curte). Am o stare de mulțumire mai mare de cate ori reușesc să fac ceva practic cu cât mai puține cheltuieli chiar dacă nu e foarte estetic. 

Așa am făcut si un gărduț destinat să țină tufele de agrișe (care înțeapă) un pic mai în ordine și mai departe de masa din curte, dintr-un suport de uscat rufe ruginit pe care l-am desfăcut în panouri ce stau frumos unul lângă altul. O să se bucure si de un pic de vopsea dar mai tarziu un pic. Am în plan și un panou-suport pentru castraveți (plan înclinat pentru a-i culege mai ușor) dintr-un leagăn metalic vechi. Mă distrează privirea soțului meu când vin cu câte o ideie de reutilizare și scepticismul lui când lucrează după indicații dar și cea de pe final când e încântat de rezultate și chiar vine cu idei noi pentru un rezultat și mai bun.

Tot săpămâna trecută au ajuns și rolele pentru aparatul de vidat și vineri am petrecut mai bine de jumate de zi ambalând slănina afumată dar și niște caș proaspăt de probă (să văd daca mă aleg cu o telemea). Urmează depozitarea afumătoarei.
Când am făcut planificarea pe zilele săptămânii trecute am uitat că sămbătă era sărbătoare așa că m-am ales cu o stare de ușoară frustrare când am constatat că fie amân unele activități fie încerc să mă reorganizez ca să termin tot. Până la urmă am amânat unele dar m-am aglomerat cu altele. Am scos saltelele la aerisit dar și hainele de primăvară și am depozitat hainele groase, am spălat și călcat mai mult decât mi-am planificat, dar am amanat spălatul covorașelor și curățenia din curtea animalelor.
Sâmbată mi-am planificat să stau în casă cu o carte în mână, dar pe la ora 15 am decis să ieșim un pic la plimbare. Făcusem planificările pe următoarea săptămână, iar la capitolul lucruri de modificat (în caz de vreme de stat in casă) aveam nevoie de niște eleastic lat pentru un pantalon. La acea oră puteam gasi doar la un magazin Kik așa că am plecat spre Tg. Neamț. Am rezolvat repede cu elasticul dar si cu o pungă de nasturi colorați pentru un alt proiect, dar parcă nu era vremea de întors acasă. Ținând cont de sărbătoare am zis că o plimbare până la Agapia e perfectă. Vremea superbă, peisaje fantastice, un verde crud presărat cu pete de pământ proaspăt arat, case curate, curți frumos amenajate din care să mă inspir și drumul a fost mult mai scurt decât aș fi vrut. Am parcat și am pornit pe jos spre mânăstire. Îndicatorul cu „Agapia Veche” i-a atras atenția soțului meu. 

- Nu vrei să urcăm?
- Cum să nu! Hai!
- Stai să luam mașina, sunt 1,6 km.
- De ce? Mergem pe jos!
- Ești sigură? Nu avem nici apă la noi...
- Unde îți e simțul aventurii? Hai pe jos!
Și am pornit. Aerul tare de munte, mirosul brazilor și drumul forestier ne-a dat o stare de libertate. Și ca totul să fie frumos, la ieșire din sat ne-am întâlnit cu un cățel care a decis să ne însoțească până sus. Recunosc că m-am oprit de câteva ori pentru că urcușul m-a lăsat fără aer (la propriu) dar a meritat.  Băncuțele din bușteni ce sunt presărate de-a lungul drumului te imbie la un popas în care să te bucuri de priveliște, de miros și de florile/plantele din jur. 

Odată trecuți de poarta mânăstirii parcă am trecut în altă lume. O lume liniștită și curată. Căsuțele albe, joase cu gărduțuri albe și flori parfumate erau parcă desprinse de timp. Sunt acolo de o veșnicie și vor continua să fie. Am zărit și câteva maici cu chipul luminos, cu un zâmbet în priviri și radiind bunătate. Biserica era liniștită, icoanele ne-au primit cu dragoste și timpul părea oprit în loc. La ieșire am auzit susurul pârâiașului ce strabate curtea iar podurile micuțe m-au dus cu gîndul la povestirile lui Sadoveanu. 

Câtă frumusețe avem în acest colț de lume! Acea frumusețe eternă izvorâtă din vremuri neștiute și care va dainui în vremuri neimaginabile.

Coborârea a fost mai veselă. Am cules mâțișori iar bățul ascuțit găsit la urcare m-a ajutat să iau câteva feriguțe cu mușchi cu tot (am o zonă umbrită în curte, lăngă un gard unde am mai plantat câteva anul trecut dar din cauza secetei nu au crescut). 

În sat, natura sau poate Dumnezeu/Maica Domnului ne-a pregătit o surpriză: un zimbru impresionant ce păștea într-o curte nelocuită. S-a uitat la noi apoi si-a văzut de pascut în timp ce incercam să ii prind chipul în poze. Când am bagat telefonul în buzunar a ridicat din nou capul și ne-a privit. I-am zâmbit si noi și am plecat. Mi s-a părut că a dat din cap într-un salut mut de despărțire în timp ce ne îndepărtam. 

Pe drumul de intoarcere, la ora în care se imbină ziua cu noaptea am văzut în zare, pe margine șoselei 3 pomi incărcați cu ceva. Nu distingeam formele clare de la acea distanță. A fost nevoie să ne apropiem ca să vad mulțimea de cocori ce impodobeau acei copaci. E prima dată când ii văd în copaci și atat de mulți. I-as fi fotografiat dacă nu ne așteptau animalele noastre acasă cu ora de masă depășită deja...

Vivi si Blue

 Depre Vivi am tot povestit în ultimile jurnale. E vițica noastră de o lună și jumatate. Ea e liberă în grajd, doar mamica ei e legată, așa ca face multe boacăne. De exemplu și-a despicat urechea smulgând crotaliul în ziua în care veterinarul i le-a pus. 

Blue este motanul mai batrân cu ochi albaștri. Are deja 3 ani și e veteran dar îi place să stea lângă mine la muls și să culeaga spuma din sită. În perioada de împerechiere dispare cu zilele și când apare e cu răni. De data asta a a dispărut o săptămana si a venit cu blana murdară, cu o lăbuță din față în aer (nu o pune în pământ) si cu blana smulsă în zona urechii. Părea că s-a întors de pe front. Și a apărut taman la ora mulsului de dimineață. S-a strecurat printre uși hotărât să ajungă lângă mine, dar s-a întâlnit cu Vivi. Rănit fiind nu a avut forță să fugă așa că s-a oprit și a analizat situația. Vivi curioasă din fire, s-a apropiat încet si l-a mirosit. A văzut el că nu e nici un pericol si-a continuat drumul în 3 lăbuțe, ignorând faptul că se murdărește (de regulă e foarte precaut). Vivi a mers după el. Nu a mai văzut așa animăluț așa că era curioasă. Cand el s-a așezat lângă găleata de lapte a devenit cam agitată „Oare ce caută lângă laptele meu?”, așa că l-a atins cu vârful limbii pe blăniță. El si-a tras urechile pe spate și aștepta iar ea continua să il miroase și să il „guste”. Înteresant e că eu m-am oprit atentă la ei și vacuța s-a întors să vadă de ce m-am oprit. La un moment dat Vivi s-a îndepărtat și fiecare si-a văzut de treabă până am terminat. Si lui Vivi ii place să curățe sita de spuma laptelui așa că s-au întâlnit cele două boticuri roz la sita de lapte. Am alintat motanul și i-am explicat lui Vivi că e rănit și că vrea lapte să se faca bine. Ea s-a uitat la mine, apoi la motan și a plecat foarte țanțosă lăsându-l pe el să pape spuma. 

Seara, motanul a încercat să repete figura dar de data asta Vivi l-a pândit după tocul la ușă și l-a speriat așa că a fost rândul ei să pape spuma de pe sită.

Jurnal săptămânal

 O zi superbă de primăvară. E cald, e soare, animalele lenevesc la soare doar câte un pițigoi se aude din cand în când anunțând vreme bună.

Săptămâna trecută a fost cu vreme amestecata. Dacă luni și marți a fost vreme de aprilie, miercuri și joi a fost de început de martie cu geamuri înghețate dimineață și un vânt rece ce aducea miros de zăpadă. Vineri a fost mai cald dar cu nori si vânt iar de ieri s-a încălzit. Nu am scăpat de drumuri nici în această săptămână dar le-am planificat în zilele mai reci, iar miercuri, cand ne-am întors, am găsit un nou membru în gospodărie: o ieduță. Teoretic i-am pun numele de Iza dar până mai crește îi vom spune Țumpilici ca la toți ieduții mici. Iar acest Țumpilici e foarte jucăuș și „vorbăreț”: scoate sunete joase fără să deschidă gura, ca o mamaie sfătoasă și nu e sperioasă. Chiar îi place când e luată în brațe și pare că povestește ea acolo ceva ce noi nu înțelegem...

Găinușele s-au pus pe făcut ouă, una le adună undeva în pod unde nu pot ajunge și mai am una mai mare care dă semne că vrea să clocească în timp ce cocoșii fac întreceri fie la cântat, fie la alergat. În schimb au fost de mare ajutor la împraștiat gunoiul în grădină. A fost pus grămăjoare urmând să fie impraștiat mai târziu. După zilele astea urâte am constatat că e gata împrăștiat deci ne-au facut una din lucrările din grădină.

Am pregătit grădina de rădăcinoase de semănat și pentru că pământul era reavăn după freză am pus și ceapa în pământ, ieri după-amiază.  

În livadă am mai înlocuit 3 copăcei uscați, și cred că săptămâna viitoare voi termina de greblat și de săpat un pic la rădăcinile copacilor.

În curtea din față mai am 2 zone mici de amenajat și e gata, iar în cea a animalelor e de terminat de modificat un gard, de reparat/modificat gardurile la cotețele de porci și de greblat. Imi doresc să termin partea mea de treabă tot săptămana viitoare. 

Și dacă vremea nu a fost prietenoasă am facut curățenie generală în bucătăria din casa: dulapuri, frigider, aragaz și faianța. Mai reduc din treaba ce se aglomerează în preajma pastelui. Si dacă tot am fost la plimbare m-am aprovizionat cu mici decoruri noi de paste: o coroniță de ușă, câțiva cleștișori cu modele de paște, un coșulet tematic si 2 bobine colorate pentru un șal tricotat. Am și scos câteva decoruri de primăvară în salon pentru atmosferă.

În rest iar simt nevoia să fiu doar eu cu mine. Ca si cum am nevoie de un timp ca să imi pun în ordine gânduri, emoții, să mă adun. Am iar impresia că m-am împraștiat cumva și nu mă mai găsesc. E multă vorbărie nu tocmai prietenoasă în jur și chiar dacă imi știu drumul și nu mă mai afectează de mult răutățile și invidia, tot am senzația că mă murdăresc doar pentru că se întâmplă în preajma mea. Probabil câteva zile de treabă în curte imi va readuce o stare de spirit mai potrivită cu primăvara asta frumoasă.

Jurnal săptămânal

Azi e o zi superbă, cu temperaturi mai mari decat normalul perioadei, un soare vesel și un vânt jucăuș de primăvară. Blănoșii stau tolaniți la soare pe unde nu bate vântul în timp ce Vivi tot încearcă să iasă afară, deja mănâncă fân și nu mă mai alungă de la lapte. Chiar îmi lasă destul atât dimineața cât și seara. Căprițele se bucură de iarba verde iar găinile au început să facă ouă. Cocoșii nu prea se înțeleg și fac concurs de „cucurigu” de pe garduri când nu fugăresc găinile. Le dau drumul zburătoarelor seara, înainte de culcare, să „curețe” gazonul iar privelistea îmi răpește minute bune. Îmi place cum se văd găinile colorate pe gazonul verde în timp ce cotcodăcitul vesel sau croncănitul „sfătos”, când găsesc gâze, îmi încântă auzul. 

În curte, pe lângă verdele intens au apărut pete galbene de la brândușe și albastre de la viorele. Ghioceii au fost cam timizi anul acesta și au avut tije scurte poate din cauza încălzirii cam bruște. 

La capitolul curat în curte am restanțe față de graficul meu. Săptămana trecută, de la un drum în oraș de rezolvat niste acte am ajuns să merg zilnic și tot nu am terminat. Așa că am ajuns doar la jumatatea curții din „față” iar de curtea animalelor nici nu m-am apropiat. Sunt bucuroasă că am înlocuit mai bine de jumatate din copăceii neprinși de anul trecut. Am luat meri (un soi timpuriu și unul târziu), caiși tot cu perioadă de coacere diferită și 2 cireși (unul de mai și unul de iunie). Mai aștept doi cireși amari albi la care am făcut comandă și aș mai pune încă 3 meri roșii. Și cam asta ar fi cu mica mea livadă. 

La straturile de flori mai am două de reorganizat - am de mutat o tufă de bulgărași albi și ceva bulbi de crini pe lângă 2 tufe de tufănele și de mutat o alee din pietre late. Am descoperit că suportul meu metalic de uscat rufe se vrea pensionat (i-a sărit vopseaua) și m-am gândit că modificat ar ieși un suport pentru o tufă de flori cățărătoare. O să văd zilele viitoare dacă mă descurc singură să il modific sau am nevoie de soțul meu și uneletele lui electrice...

Sper să rezolv luni cu actele ca de marți să mă pot ocupa de curte și eventual să o termin până la finalul săptămânii. Îmi doresc ca până la final de lună să termin partea asta de curat/reamenajat curte.

La capitolul bucurii, aș trece plimbarea de pe 8 martie care s-a dovedit a fi doar o plimbare (nimic din ce voiam să mai bifam la acest drum nu s-a finalizat) și care mi-a bucurat sufletul pentru că am ajuns până la Mânăstirea Neamț. Am prins o oră liniștită, cu timpul parcă oprit în loc, cu un soare cald ce învăluia locul și care susținea un ciripit vesel de păsări. Icoana ne aștepta cuminte în paraclisul întunecat și m-a făcut iar să simt o bucățică de veșnicie, atât cât poate mintea să perceapă. Istoria locului, emoțiile acumulate mă fac să ma gîndesc la cât de efemeri suntem și cât de banale sunt problemele noastre în comparație cu măreția și veșnicia. Am plecat de acolo mai ușoară, mai veselă, mai optimistă și poate mai bună decât atunci cand am intrat.

Ziua de ieri m-a gasit cu resursele de energie epuizate așa că nu am avut listă cu de făcut pentru că nu știam cât voi putea, în schimb am luat pauze mai lungi și mai dese cînd oboseam. Am reușit totuși să îmi fac aproape tot programul obișnuit de sâmbătă (curățenie, gatit) și să mă bucur de o cană de ceai la soare, una de cafea la calculator și o seară liniștită la filme. Într-una din pauze, când hoinăream pe net căutând imagini am simtit un dor de frumos, de liniște, de calitate. Un dor de oameni de calitate, buni, generoși, empatici, de știri pozitive, de locuri frumoase. În ultima vreme am cunoscut oameni de calitate, oameni preocupați de frumos în toate formele lui care par că nu își găsesc locul și obosesc din cauza balastului din jur. Pentru oamenii aceștia frumoși îmi doresc o lume mai bună în care să bucure mai mult. Cred că va veni și ziua când balanța se va înclina în favoarea lor și restul lumii nu își va mai găsi locul în lumea lor frumoasă, calmă și plină de bunătate.

Jurnal săptămânal

 O duminică frumoasă. Soarele a fost cam timid dar vremea a fost caldă numai bună pentru florile de primăvară care si-au făcut timid apariția.

Săptămâna trecută a fost una destul de aglomerată, cu drumuri multe și cu bucurii.  La începutul lunii martie am fost cu Matei si si-a luat un „mărțisor”: mașina. E încântat de ea chiar dacă mai are nevoie de atenție. Mai are mici „defecte” rezolvabile în timp. 

Vineri, datorită unei doamne foarte speciale, am fost la un eveniment ținut la Casa de Cultură Tg. Neamt în cinstea marelui povestitor al neamului, Ion Crenagă, invitat fiind părintele Vasile Ioana impreună cu Dan Negru. A fost o seară memorabilă, demnă de prima vineri din Postul Mare, cu invățături prețioase și voie bună.

În curte am cam bifat ce era pe săptămâna asta: căpșunile mutate, gardul finalizat doar florile mai sunt de mutat și greblat curticica cu magnolie. La capșunele remontate am făcut bordura și am greblat mai bine de jumatate de vie în timp ce soțul meu a curățat-o. În plus am plantat un cireș si un păr pe lângă câțiva butași de vie de masă și doi afini. Mi-am făcut și aprovizionarea la semințe să nu stau cu grijă. Mai e sămânța de porumb dar mai aproape de semănat.

Măriuca, caprița lui Matei, a fătat prematur luni, când era foarte frig afară, dar ieduții erau prea mici și nu au supraviețuit. 

Pentru săptămâna viitoare, am planificat o zi în oraș de rezolvat cu acte și una de plimbare, pe 8 martie. Marți e planificat curațatul copacilor și în restul săptămânii aș vrea să mă ocup de curățenie in curte. Am două zone de reamenajat: fostul atelier a soțului pe care urmează să il amenajez pentru pui și zona de plită de afară cu tot cu masă și spațiul de luat masa vara. În ambele zone am de mutat atât obiecte mari cât și tufe astfel încât să avem un spațiu confortabil iar pentru asta e nevoie de vreme bună și de baieți acasa. Plus o bordură de turnat. Poate pe vineri, să începem.