Postarea zilei - 21 noiembrie

E zi de sarbatoare in satucul dintre dealuri unde am crescut.
E hramul bisericii in care am crescut si in care m-am cununat.
E ziua in care, bunica, acum 98 de ani a venit pe lume, chiar daca in certificat e trecuta cu o zi mai tarziu. 
Si e la o zi distanta de ziua in care a plecat „la deal”, la bunicul. 

E o zi speciala. 

O zi cu multe amintiri si multe doruri. 

Dor de o lume mai buna, dor de brate primitoare, dor de drag si de bine.

Si astazi m-am trezit cu alb in jur. O imensitate de alb curat si pufos. Ieri adunam frunze iar azi e zapada.

Si poate nu intmplator, aseara a sunat telefonul. Un nume pe care nu l-am mai vazut de un de zile. 

Am raspuns si a fost doar o propozitie pe langa salut. 

Dar e un inceput. 

Si ca de fiecare data sper ca de data asta poate va fi altfel. 

Dar datile din urma, pe care nu le mai contabilizez de multa vreme au fost la fel. 

Acelasi tipar... 

Si ma intrebam zilele trecute cand s-a format acel tipar...

De unde e preluat acel tipar.

Si uite ca am aflat.

Nu sunt foarte incantata dar macar stiu.

Ce voi face cu el? 

Voi vedea...

Acum ma bucur de zapada.

Ma bucur de liniste.

Ma bucur de focul din semineu si de cartea inceputa.

Ma bucur de placintele cu varza primite ieri...

E sarbatoare!

E prima zi de colinde!

Se apropie cea mai frumoasa perioada din an: Craciunul.

Ce poate fi mai minunat de atat?

„Calatoria spre craciun” - prima saptamana

 Chiar daca prima saptamana „intreaga” a inceput deja mai e timp pentru a face sarcinile din aceasta saptamana.

E vorba despre zonele de dormit deoarece ele au multe dulapuri, e cu schimbarea de sezon a hainelor, cu ordinea prin dulapuri dar si stersul pe dupa dulapuri si prin ganduri si emotii.

Unele ne pregatim de spovedit asa ca o ordonare a gandurilor e binevenita...

„Calatoria spre craciun” - editia a doua

 Mai tineti minte calatoria spre craciun de anul trecut?

A fost o calatorie in pasi mici astfel incat sa ne putem bucura de sarbatorile de iarna. O calatorie care pe mine m-a ajutat sa nu ma simt coplesita si obosita de sarbatori. O calatorie care m-a ajutat sa ma bucur de craciun pe toata perioada postului.

Anul acesta am intarziat cu postarile de inceput dar probabil asa a fost sa fie.

Ce ziceti?

Incercati?

Postarea zilei -15 noiembrie

 O zi frumoasa de toamna. Cu soare bland, cu vant si temperaturi joase.

Prima zi de post, prima zi a calatoriei spre craciun.

Primele zile sunt despre organizare. 

Unul dintre obiectivele anului acesta a fost sa fiu mai organizata. Ma gandeam ca nu l-am atins deoarece am multe restante. Apoi am vazut un video in care spunea ca daca il rogi pe Dumnezeu sa iti dea rabdare iti va da o gramada de oportunitati pentru a-ti testa rabdarea. Asa ca, se pare ca si eu am primit o gramada de oportunitati de a-mi testa capacitatea de ma organiza. Asta inseamna mai multe sarcini. Si daca ma uit in urma constat ca in ciuda restantelor, sunt un pic mai organizata raportat la numarul de sarcini pe care le am.

Si multumesc Domnului ca odata cu noi directii care, in ultimii doi ani, au avut nevoie de toata atentia noastra (ca sa nu zic implicare), s-au mai redus unele activitati in gospodarie pentru ca, mi s-a parut mie, nu „s-au aliniat planetele”. Si ca sa nu bat campii fara sa inteleaga nimeni nimic, cu putin timp inainte ca visul sotul meu sa se implineasca, am fost nevoiti sa renuntam la vacuta, dar am ramas cu vitica, care a avut nevoie de cei doi ani in care sa creasca pana la maturitate si in care „mulsul” nu a mai fost  pe lista de treburi zilnice. La fel s-a intamplat si cu sectorul porcilor, unde scroafa avuta nu a vrut sa faca purcei asa ca, timp de aproape 2 ani, la capitolul porci a fost doar dat manacare si facut curat. Anul asta am luat alte doua porcute si cred ca va reveni capitolul „fatat si intarcat purcei” de anul  viitor. Ca sa nu spun ca o doamna vulpe a avut grija ca si „adunatul oualor” sa nu mai fie pe lista de sarcini zilnice dar ne revenim anul viitor si pe aceasta directie.

Eu zic ca am reusit sa integram in viata de zi cu zi activitatile noastre personale astfel incat sa putem sa ne organizam fara a ne simti coplesiti. Asta nu inseamna ca nu mai sunt perioade din an cand simtim ca avem nevoie de pauza, sau cand prioritizam o activitate in defavoarea alteia. Pentru ca uneori pe ritmul gospodariei care are minime si maxime se suprapun ritmurile activitatilor noastre care si ele la randul lor au minime si maxime si asta inseamna perioade pe care le vom simti mai intense urmate clar de perioade in care avem nevoie de pauze. De exemplu perioada de sesiune de iarna (invatat) se suprapune cu inceputul postului mare (unde eu am un curs nou iar sotul este foarte ocupat) care aduce dupa sine primavara cu campania de semanat dar si cu pitici/puiuti si la capre si la vaca si la pui si poate si la purcei. Aparitia piticilor in gospodarie e o perioada destul de solicitanta dar atat de frumoasa... Nimic nu e mai relaxant ca privelistea iedutilor care alearga si se joaca, sau a puilor mici care descopera furnicile, sau a vitelului mic care te priveste candid si care se dezechilibreaza cand incearca sa dea cu capul in pulpa vacii si nu o nimereste.

Avantajul planurilor anuale, atunci cand exista o ciclicitate anuala, este ca nu te plictisesti deloc. Dezjavantajul este ca nu poti „corecta” o planificare decat anul urmator. Lectiile sunt anuale.

Postarea zilei - 13 noiembrie

 Aseara a nins!

A nins cu fulgi mari si pufosi!

Prima ninsoare din iarna 2024-2025 a fost scurta dar frumoasa.

Azi a iesit soarele. A fost ca si cum doamna Iarna ne-a spus ca e pe aproape, sa ne rezolvam restantele si sa ne pregatim de stat la caldura. Asa ca am profitat de soarele caldut si m-am ocupat de strans resturi vegetale de prin curte si sa le dau foc.

A fost zi cu activitati fizice care mi-au facut bine si la suflet si la minte. Ma bucur de caldura focului, de un ceai fierbinte si oboseala fizica.

Maine incep programul „Iertare si Ratiune: 21 de zile pentru sufletul tau”. E varianta imbunatatita a celui din primavara de la inceputul postului. Sunt nerabdatoare sa vad cum se formeaza grupul pentru aceasta calatorie. Si de poimane demarez provocarea ”Calatorie spre craciun”... 

Incepe cea mai frumoasa perioada a anului si sunt recunoscatoare pentru asta!

Postarea zilei - 11 noiembrie

 A fost o zi soare in suflet. 

M-am ocupat mai mult de postari si de scris materiale. Dupa o zi cu pauza din online, aveam nevoie sa recuperez. Am incheiat seara cu o intalnire cu doamne faine dar oboseala si-a spus cuvantul si am uitat sa inregistrez intalnirea. 

Ziua de ieri a fost cu peripetii. Dupa mult timp am plecat singura la drum pana la Iasi. De fapt pana pe Bucium. Buburuza mea s-a comportat impecabil la drum, muzica faina in difuzoare doar eu am fost cu capul in nori. Mi-am zis sa ocolesc traficul din oras si sa merg pe ocolire. Si normal ca a fost o decizie nu prea stralucita ca m-am trezit dupa o ora, pe coclauri cu tot cu maps-ul deschis. A fost nevoie sa ma opresc, sa inchid si sa redeschid maps-ul ca sa imi arate inca 24 de minunte de mers pana la destinatie. Iesirea din Iasi spre Bucium s-a schimbat mult in ultimii 16 ani de cand nu am mai fost prin zona. Doar serpentinele au ramas. Pana si teama mea de serpentine s-a mai schimbat si mi-a facut ceva probleme la coborare. In schimb, la intoarcere am trecut prin Iasi fara nici o probloema. Mai multe semafoare ca pe vremuri, mai multe benzi pe traseu dar am iesit in mai putin de jumatate de ora. Drumul pana acasa a fost linistit si am ajuns destul de repede. Muzica veche in difuzoare, sotul in apelul telefonic, telefonul in suportul de pe bord, luminile oraselor, cerul instelat mi-au facut drumul frumos. M-am bucurat de plimbare, de eveniment, de oamenii frumosi de la eveniment si de ziua de toamna cu toate amintirile ce si-au facut aparitia. 

Sunt recunoscatoare pentru tot!

Postarea zilnica - 6 noiembrie

 Am luat o pauza fortata de la postari ieri. 

Din cauza unor lucrari in zona, s-a rupt fibra optica pe la ora 9 dimineata. Am sunat la firma de furnizare servicii prin cablu si ni s-a spus ca echipa e in teren si lucreaza intens la rezolvarea problemei. La ora 15 eram in oras langa sediul local al firmei cu pricina si echipa de muncitori era la o cafea. Toti cei 4-5 muncitori erua rezemati de masina de interventie. Serviciile pe cablu au revenit azi dimineata la cateva minute dupa ce am revenit cu un telefon in care am precizat despre „munca intensa” a echipei din ziua precedenta, dar dupa ce am fost asigurata ca este inregistrata convorbirea. 

Aseara am fost recunoscatoare pentru faptul ca „sunt de moda veche” si inca mai am stocat in calculator muzica si filme. Am putut sa ma bucur de ele in condintitii de „deconectare” de la internet.

Ziua de astazi a inceput cu o mare bucurie: a venit masina de lemne. Iar pe dupa-amiaza a sunat baiat care ne mai ajuta la treaba in curte ca poate veni maine la crapat si stivuit lemnele. Singurul domeniu la care sunt un pic intaziata este curatatul gradinii. Sper sa mai tina vremea ca sa pot termina si asta zilele urmatoare.

Si am mai avut o bucurie pe ziua de astazi cand am gasit gaini in piata. Anul acesta am avut „bucuria” de a avea in vizita, destul de des, o cumatra vulpe care mi-a redus drastic efectivul de gaini. Astazi am reusit sa mai refac un pic numarul astfel incat cozonaculd e craciun sa fie galben si gustos de la ouale din gospodarie.

Pe seara am reusit sa incarc pe Amazon „Agenda sufletului tau”. Este o agenda-jurnal pentru 2025 facuta pentru nevoile mele, asa cum am simtit-o eu, cu nelipsita rubrica de planificare pe ore a zilei, cu pagini de jurnal pentru fiecare zi dar si cu mici rubrici care sa creasca sau sa consolideze incredere in sine si bucuriile zilei. Am incheiat ziua cu un email la editura pentru a scoate si un tiraj mic pe hartie.

copertile agendei

Doar raceala, care a venit in vizita duminica seara cu nas infundat, si care azi si-a adus o prietena buna - tusea - mi-a redus un pic zambetul.

Sunt recunoscatoare pentru tot ce am reusit sa fac!

Postarea zilei - 4 noiembrie

 A fost o zi frumoasa, de stat in casa, la caldura. 

Soarele a fost bland si cald dar am avut un vanticel obraznic care s-a jucat toata ziua cu frunzele uscate cazute si cu tot ce a mai putut ridica de jos. Iar eu am petrecut ziua la birou la cursuri online. 

De fapt am inceput ziua cu o plimbare pe jos de la Biserica spre casa. M-am bucurat de privelistea peste valea in care locuiesc dar si de muntii ce se vad in departare. Apoi am intrat la cursuri. Prin pauze m-am ocupat si de putina treaba in casa dar si de amenajarea biroului care merge in pasi de melc. Daca sambata am pus perdelele noi, azi am pus covorul in fata canapelei si o masuta mica. Apoi am asezat o parte din carti „pe teme” astfel incat sa le gasesc usor. Pasii sunt mici dar imi place rezultatul. Maine vreau sa asez ghivecele cu flori si sa trec la dulapurile de de acte. Imi doresc sa termin cu biroul saptamana asta. Apoi urmeaza spatiul dedicat magazinului si mai imi doresc un colt pentru „sport” pentru care am ceva idei si sunt curioasa cum se vor concretiza...

Sunt recunoscatoare pentru informatiile noi si cunostintele nou dobandite dar si pentru ideile creative care apar mult mai usor si se concretizeaza mult mai repede....

Postarea zilei - 3 noiembrie

 O zi calda de duminica.

Soarele invaluie cald pamantul. E duminica, zi de mers la bicerica. E o zi speciala pentru ca astazi am facut pomenirea mamei unei doamne dragi de departe. Si am avut si ajutoare iar asta a fost cu multa bucurie. Si nu a fost doar atat pentru ca astazi s-au sfintit noi odoare pentru biserica iar atmosfera a fost emotionanta.

Pai daca tot vorbesc despre recunostinta si motive pentru a fi recunoscatoare, probabil m-a auzit  Doamne Doamne si  imi tot da motive de recunostinta sau imi arata motivele pentru care sunt recunoscatoare.

Astazi a fost o zi cu multe recunostinte in sufletul meu fie ca le-am zis, scris sau doar le-am simtit...

Postarea zilei - 2 noiembrie

 O zi care a inceput cu un soare caldut si molcom. 

Dupa rutina diminetei am intrat la un curs. De data asta ca mentor. Au fost 3 ore fascinante cu povesti uimitoare a unor femei uluitoare. Sunt povesti motivationale, povesti din care invat mereu cata putere exista in spatele unor zambete, cata forta in spatele unor chipuri frumoase. Dupa curs, cand am deschis usa am descoperit ca vremea s-a uitat in calendar si a vazut ca deja e 2 noiembrie asa ca s-a adaptat. Un vant rece dansa pe sub stratul gros de nori. Frunze uscate zburau suparate prin aer. Pasarile s-au adapostit zgribulite si nu se mai auzeau. Doar stoluri de ciori alergau prin vazduh anuntand apropierea iernii. O vreme de stat la gura sobei cu lucru de mana sau o carte buna...

Sunt recunoscatoare pentru vremea care ma trimite la gura sobei, pentru oamenii frumosi ce apar in viata mea si pentru lectiile de viata.

Provocarea lunii noiembrie

 E al treilea an in care ma provoc la o postare pe zi in luna noiembrie despre recunostinta. Cred ca e singura sarbatoare „importata” care imi place prin mesajul pe care il transmite iar eu am extins-o la toata luna noiembrie. 

Acum cativa ani vedeam recunostinta dintr-o alta perspectiva, mai mult de relationare interumana decat de emotie/sentiment... Eram focalizata pe a avea si a face in timp ce a fi si a simti  erau undeva in coada listei de prioritati. Ca orice adolescent copletit de emotii le-am pus bine la cutie in ideea ca actiune ne defineste ca oameni iar succesul e definit prin posesie. A fost nevoie de un cutremur in viata mea pentru a invata ca a fi si a simti sunt esentiale, ca doar ele iti aduc bucuria sincera si durabila dar mai ales acea stare de liniste sufleteasca si impacare...

Acum, chiar daca recunostinta face parte din viata mea in orice minut, imi place ideea de a-i acorda o luna pe an pentru a o consemna aici, pe blog, si nu numai.

Asa ca, in culorile toamnei, va provoc la o postare pe zi care sa cuprinda si un gand de recunostinta.

V-as recomanda si sa scrieti in comentarii daca va inscrieti in provocare dar si in ziua in care faceti postarea cu provocarea astfel incat sa ne putem inspira una de la alta.

Un noiembrie plin de recunostinte va doresc!

”Caminul meu un colt de rai” - concluzii

 A trecut si nuna octombrie. 

O alta provocare terminata!

In ciuda faptului ca am avut un octombrie extrem de aglomerat si ma gandeam ca nu voi putea face provocarea m-a surprins faptul ca tocmai provocarea m-a ajutat sa imi iau mici ragazuri de incarcat bateriile. Probabil fara aceasta provocare, as fi ajuns epuizata emotional la final de luna. Multumita acestei provocari, in forma ei atat de usoara am reusit sa raman creativa si chiar sa pun pe hartie cateva proiecte interesante pentru luna noiembrie.

Cum ati simtit aceasta provocare? 

Cat ati putut face din ea?

Ce va placut cel mai mult?