Jurnal saptamanal - 4/52

 S-a dus si saptamana a patra din acest an, dar si prima mea saptamana de sesiune. A mai ramas una. Emotii au fost amestecate. La inceput a fost teama ca nu retin dar m-au ajuta mult cunostintele acumulate in ani, apoi ca nu imi ajunge timpul dar se pare ca scriu destul de repede. Saptamana viitoare am cateva examene cu materie relativ noua pentru mine dar interesanta. Cu ajutor de Sus va fi bine. 

In alta ordine de idei, afara vremea a fost destul de calduta asa ca in pauze am mai facut una, alta prin curte. Incerc sa mai fac din treburile primaverii ca sa reduc aglomeratia din aprilie, cand vor fi si sarbatorile pascale. Pot bifa si prima tura de slaninuta in afumatoare cu perspectiva ca saptamana viitoare sa o pot depozita (si slaninuta, si afumatoarea).

Chiar daca solarul comandat a venit destul de repede, inca sta in cutia de transport pentru ca timpul nu a permis amenajarea spatiului unde va fi montat. La cum arata vremea, sper ca saptamana asta sa ii vina si lui randul. 

Vineri noaptea a plouat destul de tare iar ploaia s-a transformat in zapada sambata dimineata. Doar ca a fost putintica, cat sa pudreze natura cu un strat fin si stralucitor. Astazi a fost cu nori si ceata. Soarele s-a aratat destul de putin. In schimb au ciripit pitigoii toata ziua. Inca nu imi e clar ce spun dar e ianuarie abia. Mai e timp sa ne suprinda iarna. Gainile mele s-au decis sa ma mai bucure cu cate un ou din cand in cand iar purcelele au devenit papacioase. Doar vitica e linistita suprinsa probabil de burta ei care creste incet si sigur. Mai e o luna si un pic pana sa apara vitelul...

Pe parte de dezvoltare personala, ieri am incheiat o calatorie de 4 luni de zile, calatorie in care am fost mentor intr-un curs intens al Alinei Sutu.  O calatorie fascinanta alaturi de femei minunate, atat cursante cat si mentori. Am invatat multe despre mine, despre ce pot si cum pot, despre fragilitatea si forta sufletelor oamenilor. Mereu ma surprinde forta cu care o persoana se poate ridica din cea mai adanca deznadejde daca are un punct de sprijin. 

Printre invatat si gospodarie pregatesc lansarea unui curs lung interesant despre care o sa povestesc mai multe saptamana viitoare cand voi avea si materialele gata si editia a doua a unui curs mai scurt dar intens. Vineri seara analizam date si pespective pentru noile cursuri si chiar cochetam cu ideea de a amana putin ca sa am timp sa imi trag sufletul cand primesc un mesaj care suna cam asa: „Nu imi vine sa cred cum eram anul trecut si cum sunt acum. Nu pot sa cred cate pot face si cat de repede imi iese ce imi propun”. Bucuria pe care am simtit-o m-a ajutat sa planific tot ce mi se parea ca poate fi amanat pentru ca imi doresc sa primesc cat mai multe mesaje de acest gen...

Am inceput sa sustin cursuri pe platforma LiveGood si mi se pare foarte interesant tot ce se intampla acolo. Imi doresc sa aloc mai mult timp dupa ce termin sesiunea, pentru ca e o lume interesanta cu informatii interesante si multe, multe cursuri.

Cam asta a fost saptamana trecuta...

Jurnal saptamanal - 3/52

 A treia saptamana din ianuarie s-a dus. maine, poimane ajung la 51 si ma intreb cand a trecut anul.... 

Astazi ma bucur pentru ca am trecut de primele 2 examene la facultate cu bine. Aveam emotii legate de modul cum se desfasoara, de timp (daca ma incadrez) si de cat pot asimila atunci cand invat ca deh nu mai am 25 de ani, dar cineva acolo Sus ma iubeste si inca fac fata (cu bine zic eu).

A fost o saptamana cu o noua dinamica a zilei. A aparut rubrica cu „invatat” in programul zilei si, daca la inceput a fost mai greoi procesul, pe la mijlocul saptamanii, a inceput sa imi placa trezitul de dimineata si acele cateva ore singura, cu foile mele. Pe final de saptamana a fost cald si frumos afara si mi-as fi gasit de trebaluit la soare afara. In gospodarie a aparut pachetul cu solarul iar motorul la motosapa a cerut pensionarea si, de voie, de nevoie, i s-a aprobat asa ca a fost inlocuit. In functie de vreme si de timpul meu, vom instala solarul in gradinuta din fata. Abia astept sa vad cum va fi aceasta noua aventura in gradina.

Acum un an eram in perioada de lansare a primului meu curs de dezvoltare personala dupa terminarea cursului de formare. Erau o gramade de emotii. Acum, se pare ca emotiile sunt de alta natura. Sunt in fata primei sesiuni din cadru facultatii de psihologie. Si imi place ce invat, ce citesc, plec de la o idee din curs si caut mai multe informatii pe aceeasi tema. Uneori sunt ca un copil care vrea sa stie mai mult si mai repede. Alteori obosesc si ies in curte. Si daca unele planuri de viitor legate de curte si de gospodarie nu le vedeam realizabile, acum se aseaza in mintea mea ca un viitor posibil. Si apare acel fior de nerabdare. Si apar oportunitati noi, si activitati noi, si oameni alaturi de care sa pot face toate astea cu bucurie iar asta aduce si mai multa bucurie in viata noastra.

Acum doi ani ma bucuram de laptopul meu nou. Si astazi caut altul pentru ca nu mai face fata. Se pare ca dinamica lumii se schimba extrem de repede si asta poate fi un motiv de stres. Un stres de adaptare la schimbari. Si cum se spunea intr-o reclama la var lavabil, ca singura constanta din viata noastra este schimbarea, e nevoie sa ne adaptam din ce in ce mai repede la schimbare.

Vremea in saptamana urmatoare va fi cam asa:

Destul de cald pentru perioada asta. Cred ca Doamne Doamne are grija sa putem monta solarul si pregati zona de gradinuta de primavara. Si cum am 4 examene saptamana viitoare o sa am nevoie sa descarc din emotii pe afara.
Inca lucrez la rutina zilnica pentru ca timpul nu se dilata iar activitatile noi din program iau din timpul altor activitati, dar cu rabdare si cu blandete se aseaza toate la locul lor.

O saptamana spornica si cu bucurie tuturor!

Jurnal saptamanal - 2/52

 Am decis sa scriu pe cat posibil duminica rubrica de jurnal saptamanal. 

A doua saptamana din ianuarie a inceput cu vant si frig, ca de Boboteaza, apoi ne-a aratat ce frumoasa poate fi primavara in mijlocul iernii si s-a terminat cu o pudra de zapada peste intreaga natura inghetata, dar luminata de un soare vesel. A fost o saptamana frumoasa ca vreme, cu alergatura dar si cu momente de bucurie. A fost si ziua mea de nume si am fost surprinsa la biserica (iarași) de atentia si grija celor din jurul meu. Am primit un cadou destul de costisitor (noroc ca l-am desfacut acasa ca altfel ofeream un spectacol pe cinste) si practic. Ceva ce imi doream de mult dar tot am amanat ca sa gasesc un moment potrivit. Nu prea am reusit sa imi gasesc cuvintele (dovada sta postarea precedenta scrisa inainte de a procesa toate emotiile) pentru acele vorbe de apreciere pe care le-am auzit pentru ca eram coplesita, pentru cadou cu atat mai putin mi-as fi gasit cuvintele acolo, cand toti ochii erau pe mine. Cadoul a fost atat pentru ziua de nume cat si pentru cea de nastere asa ca nu am certat pe nimeni pentru cheltuiala mare.
Cu o zi inainte am fost surprinsi, toti din biserica de data asta, de aparitia unui mic mare gospodar cu calul sau. De fapt era o iapa mare, frumoasa si foarte blanda. A fost adusa conform traditiilor stravechi pentru „botezul cailor” de boboteaza si a fost „imbracata” foarte frumos pentru aceasta ocazie. Am admirat atat pozitia mandra a calului cat si a foarte tanarului gospodar calare. De incantarea tanarului ce ingrijeste iapa nu e nevoie sa amintesc. Avea un zambet demn atat in coltul gurii dar mai ales in priviri. Toata familia merita felicitari pentru modul in care ingrijeste animalele dar si pentru modul in care a ales sa ne incante sufletele in zi de sarbatoare.
Tot la capitolul bucurie sufleteasca o sa adaug o alta initiativa a tinerilor gospodari din comuna care au ales sa isi petreaca duminica trecuta calatorind dupa gheata la Lacul Rosu pentru ca toate bisericile comunei sa aiba o cruce de gheata la sarbatoarea Bobotezei. Nu am reusit sa suprind in poze bucuria cu care lucrau pentru a „modela” cu drujba crucea din curtea Bisericii noastre dar am simtit-o privindu-i.

Apoi m-am apucat de invatat. Pasii sunt mici dar perseverez pentru ca „pofta vine mancand”. Odata cu „apucatul de invatat” au aparut si emotii neprocesate din adolescenta pe cand eram studenta la fizica. Asa ca am avut de lucru in paralele cu invatatul.
Ieri, sambata am avut ultima intalnire „lucrativa” ca mentor intr-un curs din cadrul pachetului de cursuri al Academiei de coaching in care m-am format. A fost cu multe emotii, mai ales ca tema a fost o incununare a intregului parcurs, un plan de viitor bazat pe cunostintele acumulate dar si emotiile evocate si asimilitate din timpul cursului. Sunt incantata de rezultatele obtinute de fete, de zambetele largi ce au inlocuit lacrimile sau incrancenarea de la inceputul cursului. Supriza a fost astazi, cand una din cursante m-a vizitat. Imi plac trecerile din online in ofline. Ma bucur sa vad ca se pot crea legaturi frumoase si in online si ca pot simti oamenii aproape la fel de bine ca in interactiunile directe.

Urmeaza o saptamana in care pare ca vremea va arata asa:

 Asta in timp ce eu am de bifat o lista lunga de activitati pe langa invatat si facut teme.

Va las cateva poze din ultima perioada:

de ziua mea

crucea de gheata

echipa „crucea de gheata”

dezbateri

Jurnal saptamanal - 1/52

 Au trecut si sarbatorile intr-un iures de activitati si emotii. 

Si daca in anii precedenti ma amuza expresia „vacanta de dupa sarbatori”, anul asta i-am simtit nu doar sensul ci si utilitatea. Din pacate sau poate din fericire incep astazi, in prima zi lucratoare a anului 2025 nu doar cu intentii serioase ci si cu un calendar plin si un orar zilnic incarcat. Imi doresc sa imi pastrez nu doar entuziasmul ci si capacitatea de a pune in practica tot ce imi doresc. 

Sarbatorile de iarna m-au surprins prin forta manifestarii emotiilor. Am constatat ca ceea ce imi place mie legat de traditii si de obiceiuri nu doar ca place in general sau ca gaseste un ecou in sufletele celorlalti ci uneste oamenii. Poate ca asa am redescoperit sensul lor, acel sens profund pe care stramosii nostri il stiau:  acela de a lega oamenii, de a-i aduce impreuna, de a-i face sa se simta parte din ceva mai mare si mai frumos. Filmand evenimentele am surprins bucuria de pe chipurile celor prezenti in cele mai diverse forme: zambete, lacrimi, barbii tremurande, scripiri in priviri. Iar suvoiul de comentarii frumoase din online, de apreciere m-a coplesit.

Sarbatorile s-au incheiat ieri, de Sf Ioan cand cea surprinsa am fost eu. Pe langa discursul mestesugit si urarile de ziua mea de nastere si de nume, am fost suprinsa de o cutie imensa, cu o funda frumoasa deasupra - codoul pentru mine. Si a fost destul de costisitor pe langa faptul ca a fost un cadou practic, dovada a faptului ca au inceput sa ma cunoasca. Atentia si grija celor din jur nu doar ca ma bucura dar ma si responsabilizeaza.

Am inceput ziua de astazi cu program de invatat, de miscare si program atent de mese. Cel mai frumos a fost ca gandurile mi s-au limpezit in momentul in care am inceput sa scriu iar solutiile si ideile creative au aparut mai repede decat ma asteptam eu.
Si cum „semne bune anul are” imi doresc sanatate si liniste sufleteasca ca sa ma pot bucura de tot si toate.

2025 - intentii si directii

 Mi-am dorit sa scriu postarea asta in prima zi a anului ca sa incep anul cu toate asezate. 

Bineinteles ca am un panou cu imagini colorate pentru vise si obiective dar vreau sa le am si scrise pentru aducere aminte. Zilele astea am constatat cu surprindere ca intr-un fel sau altul am bifat tot ce am scris ca intentii pe 2024. 

Dupa un an in care am testat ce am invatat in anii din urma dar in care am inceput si o noua calatorie intr-un univers drag mie, cel al psihologiei, imi doresc ca anul acesta sa consolidez tot ce am invatat in ultimul timp si sa dezvolt directii noi bazandu-ma pe experienta anului incheiat. Si cum voi face asta?

Pai sa vedem:

• sa imi iau toate examenele la facultate din prima
• sa fac a doua editie (imbunatatita) a programelor din trecut adica 5 programe scurte cu plata
• sa deschid calea celor 2 programe abonament ce se vor intinde pe mai multe saptamani.
• sa am minim 25 de persoane inscrise in fiecare program
• sa lucrez alaturi de persoane mai experimentate in cateva programe
• sa explorez si sa valorific la maxim oportunitatea aparuta in perioada sarbatorilor
• sa continui sa public materiale valoroase 
• sa scriu mult atat aici pe blog cat si pe hartie
• sa deschid magazinul
• sa reorganizam activitatea din gospodarie 
• sa realizam planurile de reparatii si imbunatatiri ale gospodariei
• sa lucrez cu mai multe persoane
• sa cunosc mai multe persoane
• sa leg prietenii frumoase
• sa fiu creativa
• sa ma bucur mai mult
• sa ma plimb mai mult
• sa vad locuri noi
• sa invat mai mult
• sa citesc mult
• sa castig mai mult

In plus imi doresc ca 2025 sa ma suprinda placut cu activitati noi, cu directii noi si cu oportunitati noi. 

Cuvantul anului 2025

 Am vrut sa aleg un cuvant frumos dar cred ca cuvantul pentru 2025 s-a ales singur.
E vorba despre capitalizare. Vine din sfera economica dar se poate aplica tuturor ariilor din viata noastra. Dupa ani in care am experimentat diverse domenii imi doresc ca 2025 sa fie anul in care facem inventarul a tuturor calitatilor, deprinderilor, cunostintelor pentru a putea nu doar dezvolta toate ariile din viata noastra ci si de a le integra intr-un tot complet si complex. Si da, as vrea ca si in sfera economica sa putem consolida directiile in care ne-am dezvoltat in ultimii ani.

prima zi a anului 2025

 Sunetul alarmei a venit prea devreme. Inca era intuneric afara. Inca nauca am facut repede ce era de facut si inapoi in pat la somn. Cand m-am trezit din nou soarele imi batea vesel in geam. Aroma cafelei a fost revigoranta. Fiind prima zi a anului m-am apucat de actualizat fisierele cu finantele familiei. Anul trecut a fost un an destuld e echilibrat asa ca am folosit rezultatele lui 2024 ca baza pentru previziunile anului 2025. A fost nevoie de cateva ajustari si fisierul e gata. Imi plac sumele centralizate pentru ca imi da o alta perspectiva asupra intregului an si a intregii activitati. 

A urmat o plimbare prin gospodarie cu gaini cotocodacind vesele prin jurul meu alaturi de masculii de bibilici care se dadeau in petec scotand sunete ascutite. Purceii m-au salutat veseli in timp ce vitica a dat din cap lenesa. Doar cateii inca mai stau pititi prin custile lor, dupa nebunia de azi-noapte.

Sunt recunoscatoare anului ce a inceput astazi cu un soare vesel, cu temperaturi pozitive, cu o stare de bucurie si de abundenta care vin din interior. 

Seara de revelion a fost cu multa bucurie. A inceput pe la ora 10 la Biserica unde am fost asteptati de enoriasii din parohie iar uraturile lor haioase ne-au ajutat sa incheiem anul cu ras si veselie, a urmat slujba de multumire pentru anul ce s-a incheiat cu toate ale sale si re decunostinta pentru anul ce abia a inceput. Sampaniile desfacutepentru a marca evenimentul alaturi de platourile cu prajituri au incheiat momentul cu alte zambete si momente de bucurie. Pana si sampania din parul meu a generat multe zambete. Am continuat seara alaturi de oameni frumosi cu povesti si zambete. 

Asa ca soarele dimineatei a fost doar o continuare a unei stari de bine.