Final de octombrie

 O zi calda de toamna. Un soare caldut, a carui raze se strecoara printre crengile golite ale copacilor incalzind natura. Pisicile si cateii stau tolaniti la soare, fiecare pe unde a gasit. Uneori se anima si se lasa cu zbenguiala prin curte. Purcelusii stau aliniati sa ii incalzeasca soarele. Doar vitelul priveste curios prin usa deschisa, la joaca blanosilor. Dumitritele sunt reginele sezonului. Cele albe se vad de la distanta, in timp ce coloratele se pierd in marea de culori a frunzelor.

Cu fiecare zi ne apropiem de finalul toamnei si incercam sa bifam cat mai multe activitati din gospodarie. Ultimile pozitii de pe lista sunt ocupate de porumb. Recoltatul, stivuitul si depozitatul porumbului marcheaza finalul sezonului. Apoi e aratura de toamna si poate veni zapada. Dar pana ajungem acolo mai sunt mici proiecte de constructii, in mare parte finisaje si curatenia din curte.

Din pacate trec printr-o perioada mai dezorganizata. Cu un mare chef "de nimic si nimeni" sau de "ascuns intr-un colt pana va trece". Interesant e ca ma bucur mai degraba de chestii marunte decat realizari mai mari. Cele mari, mi se par ca vin cu responsabilitati noi sau aduc dupa ele alte proiecte. Iar asta ma cam copleseste sau poate faptul ca ma simt obosita de vremurile astea tulburi ma face sa le vad asa. Inca nu am gasit solutie la dilema asta dar lucrez la organizare si la relaxare. Din pacate, situatiile neclare si imprevizibile ma fac irascibila iar adaptarea la regulile schimbate peste noapte ma cam epuizeaza. Nici scrisul nu se mai leaga. Chiar daca idei sunt multe, prezenta pixului sau a tastaturii le intimideaza, si cuvintele se blocheaza undeva pe drumul spre foaie, fie ea de hartie sau digitala. Incepusem un proiect interesant care s-a blocat pe la jumatate. Ma gandesc ca poate are nevoie de timp sa se maturizeze. Parea un pic cam copilaresc...

Mi-am regasit bucuria de a gati in schimb. Mai ales ca toamna e foarte generoasa iar posibilitatile sunt inepuizabile. Ier filmele de Craciun ma fac sa ma gandesc la decoruri si planuri de sarbatori. As vrea ca anul asta,  mai schimb cate ceva din "traditiile" casei, cum ar fi lista de bucate sau cea de prajituri. Clar ca tot cozonacul va fi vedeta dar pe langa el cred ca mai e loc si de noutati.

mijloc de octombrie

In anii din urma eram in plina provocare de toamna. Provocare cu decoruri dragute, cu lumanari parfumate si dulciuri pe baza de bostani. Anul acesta, sper ca tocmai am iesit dintr-un blocaj uracios si ca ne putem indrepta mai linistiti spre o iarna frumoasa. Probabil voi muta acea provocare in noiembrie, chiar daca va fi doar pentru casa noastra, si va fi continuata cu pregatirile pentru sarbatorile de iarna.
Astazi, pentru ca vremea e mohorata si cu ceva stropi de ploaie, incerc sa fac planificari pentru saptamana viitoare. Imi doresc sa facem destul de multe dar si timpul, si puterile noastre sunt limitate. Deocamdata ma multumesc sa ma gandesc la o duminica aromata in casa. O duminica cu ceva briose de dovleac, cu un bors de gaina cu taitei de casa, lumanari parfumate si poate niste saratele cu mac si ceapa. Productia de ceapa a fost foarte buna anul asta asa ca va fi introdusa in meniu destul de des. Si fiindca e sambata, e zi de smotru cu scos praf, aspirat, calcat si gatit.
In gospodarie, marunteii cresc: puisorii de toamna langa closca, purcelusii au trecut in cotet separat iar unii dintre ei au plecat la case noi, vitelul creste vazand cu ochii iar capritele asteapta tabara de toamna.
Gradina de acasa e aproape curatata. In curand va primi gunoiul-ingrasamant. In camp, mai sunt ceva radacinoase de scos si recoltatul porumbului, apoi gunoi si aratura.
In bucatarie, pentru camara, sunt pregatiti ardeii iuti pentru dulceata si pepenii pentru murat. Asteapta cuminti sa am un pic de timp si pentru ei. Mai e de cumparat varza si cam atat in toamna asta. Pe langa culesul strugurilor si facut vinul.

In curte, dumitritele dau spectacol de culoare si parfum iar frunzele colorate si uscate incearca sa incalzeasca un pic atmosfera inmiresmata de mere, struguri si gutui.

O toamna minunata!

Zi de toamnă

 Nu știu când a trecut anul acesta. Mai ieri puneam în grădină și acum o eliberez. Ziua s-a micșorat așa că plimbarea de seară a dispărut din programul zilnic. Începem să facem loc serilor cu ciocolată caldă, cartofi la cuptor, mere și gutui coapte sau compoturi calde. Supa crema de dovleac e regina zilelor mai reci așa cum piureul de dovleac se simte în cafeaua de la prânz. Plăcintele cu mere vor să recupereze lipsa lor din toamna trecută când nu prea au fost mere. Iar biscuiții cu dovleac și scorțișoară au invadat bolurile pentru crănțănele. Și cum producția de ceapa a fost frumoasă, vor fi urmați de crănțănelele cu ceapa și mac numai bune pentru înmiresmat serile când vântul ne amintește că se apropie iarna.
Din păcate aglomerația zilelor și stresul unor activități întârziate de tot felul de ghinioane mă cam împiedică să mă bucur de zilele aromate și colorate de toamnă. Decorurile de toamnă se zăresc timid prin curte sau prin bucătăria de vară. În casă mai sunt câteva modificări de făcut înainte de a veni iarna așa că visez la decoruri de crăciun deja pe lângă perdele și câteva piese de mobilier noi.

Dacă în primăvară  nu prea am avut tineret prin gospodărie, toamna a venit cu tot felul de mărunței. De la puii mici de găină scoși de o cloșcă prin podul șurii și purceluși, până la mărunțelul șef (ca vârstă) - vițelul. Așa ca gospodăria e destul de animată. Doar că pierderile de anul acesta ne mai umbresc din când în când bucuria - un ieduț, cățelușa și pisica călcate de mașină și pisoii orfani care nu au supraviețuit fără mămică (erau prea mici). Dar ne bucurăm ca Bobită (cățelandru mioritic) își recuperează încet lăbuța fracturată.   

În rest, cămara plină, beciul mai așteaptă vinul și murăturile la butoiașe, iar hambarul se pregătește să primească porumbul. Mi-am completat stocul de fire pentru iarnă (de parcă nu aveam destule) şi dosarul cu modele noi în aşteptarea filmelor de Crăciun de pe Diva.

O tomnă bogată şi minunată tuturor!

o diploma

 

Diploma e actul care atesta ca ai terminat un anumit stagiu de studiu. Un stagiu de studiu poate fi un curs de cateva luni sau un ciclu de studiu (liceal, facultate, master, doctorat). Diploma atesta ca ai dobandit niste cunostinte pe care le aplici mai apoi fie in cariera aleasa, fie in viata de zi cu zi. Doar ca uneori, se intampla, ca acele cunostinte sa se mai piarda pe drum, in timp, in noianul de griji si activitati care inseamna viata in toata complexitatea ei.  O persoana cu ceva studii in spate sau macar cu bun simt, stie ca atunci cand se loveste de o problema poate gasi raspunsurile fie in materia invatata, fie la colegii alaturi de care au urmat acele cursuri sau cu care lucreaza. Din pacate unii cred ca avand acea diploma e suficient. Daca diploma nu e sustinuta de cunostine, de experienta, de pasiune sau macar de un oarecare interes pentru ceea ce faci, e pur si simplu degeaba.
Cand merg la un medic nu ii cer diplomele de studii ci merg pentru ceea ce stie sa faca. Daca il gasesc in cabinetul unde scrie "medic" pe usa ma duc si cer sfaturi sau rezolvari. Un medic bun e cel care pune pasiune, care invata permenent, care isi da interesul ca pacintii sai sa fie bine. Si daca recomandarile sale ma ajuta si mai e si empatic cu durerea mea, o sa ma tot duc.
Cand merg la coafor nu cer diploma doamnei, ci vad ce face si cum face. Si daca imi place merg iar si iar. Nu ma intereseaza cate diplome are, cate ore de munca a lasat in urma si nici cate nopti nedormite are pentru a invata cea ce stie. Ma intereseaza cum ma simt cand ies de acolo.
Asa cum nu ma intereseaza ca vecinul proaspat mutat in sat e arhitect. Ci doar faptul ca nu si-a facut un amarat de WC pentru muncitorii de pe santier care isi fac nevoile pe unde apuca din primavara pana acum. Iar eu nu pot culege fructele din copaci pentru ca ori calc in .... ori ma apuc de strans pentru ca dumnealui isi permite sa raspunda de sus pentru ca e din oras si cu studii. Ce conteaza ca si altii au, daca stau la tara...
Cand chem veterinarul nu ma intereseaza nici studiile si nici experienta lui. Faptul ca e veterinar in sat e suficint pentru mine sa am incredere sa il chem atunci cand un animal are probleme. Si ma doare cand vad o lipsa de interes, cand animalul meu nu e tratat cu seriozitate ("doar e caine") sau ("da si tu cu niste albastru pe scroafa si o sa ii treaca") sau cand nici macar nu se apropie de acel animal ci il priveste de la distanta. Si doare si mai tare cand, dupa ce gasesc raspunsuri la intrebarile mele, i le comunic, in ideea ca poate se mai intalneste cu acele probleme dar mi se raspunde ironic. 
Stiu ca sunt dificila cand e vorba de ceea ce iubesc si fac tot posibilul ca cei pe care ii iubesc sa fie bine dar mai stiu si ca fac al naibii de urat cand sunt luata de proasta. Si las de la mine, o data, de doua ori pana se umple paharul. Si cand se umple le scot pe toate la inaintare. Din pacate am o memorie de elefant. Adica retin afirmatiile celorlalti si le pot cita cuvant cu cuvant atunci cand sunt nevoita. Fie ca o fac in acelasi context sau in altul dar lupt cu vorbele celuilalt si il bat cu propriile sale cuvinte.
Nu poti sa ceri rerspect cand tu nu oferi acel respect. Nu poti cere sa fii respectat pentru studiile tale cand tu nu ii respecti pe ceilalti pentru studiile lor. Nu poti cere respect pentru ceea ce faci cand nici macar tu nu respecti ceea ce faci...