30 octombrie, 2016

Fila de jurnal (final de octombrie)

Pentru astazi (data/hora):
Duminica 30 octombrie 2016 ora 8:10

Afara:
Dupa multe zile ploioase este soare. Un soare caldut ce scoate in evidenta miile de culori a frunzelor aflate fie in copaci, fie in patura calda si colorata de pe jos. Vrabiile ciripesc iar cateii se incalzesc la soare.

Mă gândesc:
La multe. La ce mai e de facut ca sa ma pot bucura atunci cand vine zapada. La ce as putea face pentru sarbatorile de iarna, la decoratiunile de iarna. Deja visez la Craciun, la fulgi crosetati si la zilele de liniste si lucru de mana din ianuarie...

Din locurile de unde invatam:
In ultimile zile am invatat de la viata, de pe net si de la oameni speciali care au aparut sporadic in viata mea...
Am invatat ca si cel mai interesant om poate fi idiot in anumite situatii. Am invatat ca din comoditatea de a schimba ceva poti pierde munca ta din ultimii ani si ca uneori e necesar sa inlaturi oameni din jurul tau pentru a nu avea de suferit pe termen lung...

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii din jurul meu, pentru intamplarile frumoase din ultima vreme dar si pentru cele mai putin placute.

Din bucătărie:
Cafea aburinda (a doua), o ciorba cu legume de toamna si parjoale cu sos alb. Am pregatit o felie de dovleac placintar pentru o portie de biscuiti.

Din gospodarie:
Am reusit sa terminam de adus stiuletii de porumb acasa. Mai avem de sortat, depozitat si adus cocenii. 
A inceput si campania frunzelor si a florilor uscate care trebuie adunate. 
Vinul alb e deja la beci in damigene. Mai e cel negru de pregatit si dulceata de gutui...

Cu ce sunt imbracata:
Pijamale inca. Pufoase.

Citesc:
Cartulii romantice usurele potrivite cu vremea si starea de oboseala

Ceea ce astept (sper):
Vreme buna, cu soare. O toamna frumoasa si mai putin umeda...

Ce mai mesteresc:
Zilele astea mai nimic din ata. Doar prin curte...

Ascult: 
Muzica de relaxare.

În casa:
Un pic de deozordine cu haine groase ce trebuie calcate...
Miros de gutui, de bostan fiert si dumitrite in vaze.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Plimbarile cu masina toamna, la munte.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sortat si depozitat porumbul, eliberat gradina si curatat gradina de flori.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

sursa: pinterest

27 octombrie, 2016

Epopeea transportului la tara - ep 1


Cand m-am mutata aici, faceam naveta la gradinita in comuna in care am locuit inainte. Aceeasi firma de transport cu care mergeam si cand stateam dincolo, spre Roman si care asigura transportul si aici, spre Roman. Spre Piatra Neamt serviciul era asigurat de 2 firme de transport pe 2 trasee diferite.
O vreme am avut abonament. Iesem cu masina pana in soseaua judeteana si de acolo cu microbuzul pana la gradinita. In lunile cu vacanta nu am facut abonament. Au fost situatii amuzante, cand soferul nu era atent si "m-a uitat" in statie dar ori si-a amintit si m-a asteptat (am lasat masina in satul alaturat) sau si-a sunat un coleg care venea cu 10 min mai tarziu sa ma ia. Dar ne-am amuzat de situatie si am ramas amici. Au fost situatii cu zapada abundenta si drumuri blocate cand ii sunam la 5 dimineata (erau doi soferi pe traseu, prin rotatie) sa vad cum ajung la gradinita sau cand ma sunau sa imi zica ca nu se poate intra. Adica a fost o colaborare super, cu ore de plecare respectate, cu respect de ambele parti, cu amabilitate. Nu s-a pus problema ca trebuie sa respect anumite curse, ca abonamentul e facut doar pentru cursa de 7 dus si 13 intors. In zilele cu serbare, cand incepeam mai tarziu plecam cu 9 fara sa fiu nevoita sa aduc la cunostinta soferului ca merg cu alta masina. In zile in care se termina programul mai devreme  sau mai tarziu (actiuni la scoala, scoala altfel, cercuri pedagogice in scoala) nu se punea problema ca nu pot pleca cu alta cursa mai devreme sau mai tarziu decat daca informez conducerea firmei. Au fost situatii cand, din cauza zapezii am mers pe jos cei 3 km pana in sosea si am sunat sa ma astepte cateva minute pentru ca am estimat gresit. Si m-au asteptat.
Au fost si situatii in vacanta din octombrie, cand m-am intors cu masina liceenilor. Acea cursa regulata, stabilita astfel incat liceenii sa ajunga in oras si sa se intorca (7.20 dus si 14.30 intors). Nu am auzit nici un liceean care sa fie nevoit sa plece de la ultima ora mai devreme ca sa prinda masina sau care sa renunte la ora de la 14-15 pentru a se intoarce cu masina de 14.30 atata vreme cat exista masina si la 16.30
La fel cum nu am auzit nici un sofer sa lase pasageri in statie, sa dea jos pasageri din diverse motive sau sa ridice tonul, sa vorbeasca necuviincios cu un calator fie el adult, adolescent sau copil... Cei care circula pe traseul Roman-Climesti stiu despre ce vorbesc. Unul din cei 2 soferi despre care povestesc s-a mutat pe un alt traseu iar cel ce a venit in loc mi s-a parut la fel de ok in cele 2 ocazii pe saptamana in care imi lua copilul anul trecut, cand nu am putut face abonament din cauza orarului mai ciudat.
Am povestit de oamenii acestia minunati pentru a putea face diferenta cu povestile urmatoare din cadrul firmei de transport. Povesti din care reiese ca "omul sfinteste locul". Povesti in care voi preciza, in viitor, atat numele firmei dar si a celor implicati in aceste povesti. Poate parea o reclama gratuita dar cu siguranta nu e una pozitiva. Regret doar ca vine la pachet cu oameni de nota 10 care au doar ghinionul sa lucreze acolo.

16 octombrie, 2016

fila de jurnal (ploios)

Pentru astazi (data/hora):
Duminica 16 octombrie 2016 ora 8:40 

Afara:
Ploua. De aproape o saptamana ploua. Ieri a fost o pauza dimineata si am iesit cu avant de treaba dar ploaia m-a trimis in casa de cateva ori. 

Mă gândesc:
La cate sunt de facut cand se opreste ploaia. Am iar sentimentul ca au ramas in urma mult prea multe si nu reusim sa le facem pana la venirea frigului. Anul asta a fost un an in care prioritatile au fost altele. Nu ne-am axat prea mult pe curte si casa. Nici gradina nu a fost vedeta din cauza secetei asa ca ne adaptam...

Din locurie de unde invatam:
De multe ori am impresia ca nu reusim sa invatam cate am avea nevoie sau ce avem nevoie. In schimb invatam multe lucruri care ne folosesc mai rar sau deloc...

Sunt recunoscătoare pentru:
Viata tihnita si oamenii invidiosi.Daca nu ar exista invidii as avea impresia ca ma scufund in marea de comoditate si lehamite ce imbratiseaza tot mai mult lumea...

Din bucătărie:
Cafea calda facuta la ibric de cupru. Mi-au placut intotdeauna si acum am si eu unul mic. Poate e doar in mintea mea dar aroma cafelei e mult mai intensa daca e facuta in ibricul de cupru. Mai ales ca o beau neagra si e nevoie de aroma putermica...

Cu ce sunt imbracata:
Inca in pijamale. Flausate, albastre si cu un ursulet. 

Citesc:
Retete de dulciuri si Bloguri:
 La Anca am vazut culori frumoase, camin linistit si un copil trist pentru o vulpita.
La Taniusa am citit despre reorganizare cu pereti daramati si semineu de mutat.
La Lella m-am uitat la poze si m-a impresionat bunicul cu cateii si gainile.
La Ligia am citit o poveste de Berceni.
La Irina am gasit o chestie interesanta despre obiective, planuri si o viata de 10
La Claudia toamna bogata a venit si cu tristeti si nelinisti.
La Velntina am admirat pisoi si papuci lucrati superb.
Iar aici povesti de toamna cu lemne crapate, foc in soba si varza.

Ceea ce astept (sper):
Sa se opreasca ploaia sa pot termina lucrarile de toamna...

Ce mai mesteresc:
O pereche de sosete si acelasi sarafan rosu caruia i-am desirat partea de jos sa o refac.

Ascult:


În casa ...
 Un pic de racoare, soba asteapta flamanda lemnele. In rest e ordine, miroase a vin (de anul trecut) imbuteliat ieri la sticle cu pluta. Se pregatesc damigenele pentru a primi mustul dulce. In bucatarie sunt mere culese de pe jos ce vor poposi infofolite in aluat in cuptorul cald. Mici decoruri de toamna sunt imprastiate peste tot. Iar gutuile aliniate pe un raft parfumeaza intreaga casa.

In curte:
E o mare de dezordine. Camera de pe beci e in curs de renovare (intrerupta de muncile din camp iar acum de ploaie) asa ca pe langa frunze cazute avem si materiale de constructii imprastiate. Se mai pot vedea lditele pregatite pentru radacinoasele ce se bucura de ultimile zile in gradina, gutui si nuci coborate din copac de vremea urata de afara.
Mai e si via trista, inca plina de ciorchini bucuroasa ca bruma nu le-a afectat mai deloc coditele iar boabele sunt dulci si zemoase.

In gradina:
Mai sunt ceva radacinoase de scos: morcov, pastarnac, patrunjel si sfecla rosie. Sunt cele ramase dupa campania de conserve. 
Mai sunt si cativa rugi de fasole boambe (cu boabele mari care se coc in etape) langa randul de patrunjel ce isi asteapta folia ca sa ne bucure si la iarna cu aroma sa proaspata si cam atat. Langa gard sta trist un pui de prun asteptand trecerea ploii pentru a-si ocupa binemeritatul loc de pe marginea gradinii.
In camp mai e porumbul de taiat si adus acasa. Apoi aratul si plapuma rece de zapada se poate asterne...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa cos langa geam la caldura cand afara bate vantul si e rece si umed. Daca in preajma e o cana de cafea sau un ceai aromat de levantica totul pare desprins din basm...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Porumbul si via daca se opreste ploaia...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc: