Pentru astazi (data/hora):
Duminica, 20 august 2017, ora 7:30
Afara:
E racoare. Moment perfect de stat in gradina dar e duminica. Se anunta o ultima zi caniculara asa ca toata curtea e linistita. Doar cateii mici ca varsta cersesc ceva de mancare pe la usi. Ar prefera laptic... In curand va fi forfota odata ce ies la animale. Fiecare vrea ceva, fiecare se alinta in felul sau: vitelul scoate un sunet din gat parca maraie, vaca parca e sirena din port cu un sunetul lung care se aude la mare distanta, caprele behaie si topaie la poarta sa plece la pascut, gainile sunt nerabdatoare sa inchid toate partile ca sa poata alerga sus, pe gunoi... Si fiecare isi arata afectiunea in felul ei: vitelul si vaca ma asigura de iubirea lor cu limba aspra pe mainile mele (un peeling natural, cam dur), capritele isi apropie boticul de fata mea unele chiar isi lipesc "fata" de obrazul meu, cateii isi pun labutele din fata pe mine ca sa ii alint pe cap, iar cei mici ma prind cu dintii de pantaloni/fusta ca sa ma aplec sa ii mangaii, iar pasarile imi ciupesc degetele de la picioare iar pisicile....
Pe stalpii de pe drum au poposit berzele. Se pregatesc sa plece. Miroase a toamna...
Mă gândesc:
De fapt sunt suparata pentru felul in care esti privita de unii oameni daca stai la tara.
Vecinii mei, de alaturi, locuiesc in oras dar au mostenit casa de la tara. Le place sa vina cand si cand sa faca un gratar in curte. Si ca multi altii, confunda politetea cu "prostia" ca alt cuvant nu gasesc. Amabilitatea cu "slugarnicia". Daca am fost de acord sa avem grija de curtea lor pentru ca era plina de tot felul de plante care cresteau inalt si ascundeau vulpi si caini fara stapan au considerat ca au din ce in ce mai multe drepturi si noi, obligatii. Am mai trecut prin asta si atunci mi s-a parut aiurea ca amabilitatea si bunul simt sa fie considerat o obligatie si sa apara cerinte, pretentii din ce in ce mai mari precum si acuze, injurii in cazul in care acestea nu se concretizeaza...
Dar probabil, asta spune ceva despre caracterul omului. Nimeni nu e perfect, toti avem defecte, momente in care reactionam in moduri in care nu ne face cinste, zile proaste pe care am vrea sa le stergem cu buretele dar problematic devine atunci cand atitudinea e constata si continua...
Asa cum cred ca prioritara e casa, curtea si gradina mea. De restul ma ocup printre timp, in functie de prioritate si urgente. Dar asta e doar parerea mea....
Din locurile de unde invatam:
Nu mai stiu de unde putem invata ceva. Probabil de peste tot atunci cand ne dorim, cand e nevoie sau cand vrem sa evoluam...
Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru oamenii minunati din viata mea. Fie ca sunt aici, aproape, sau la dinstante imposibile; fie ca vorbesc cu ei zilnic sau foarte rar dar ca si cum ne-am auzit ieri; fie ca ne impartasim fiecare gand sau perioade lungi doar gandurile sunt legaturile....
Din bucătărie:
O nebunie de borcane care isi asteapta etichetele si drumul spre beci: zacusca de vinete, zacusca de dovlecel, zacusca de morcov, capia copti in otet... Asa cum in ultimile zile o serie de pungute s-au tot stivuit in congelator: vinete coapte, ardei copti, boabe de porumb dar si caserole cu mure.
Ibricul de cafea aproape gol sta linistit langa ingredientele pentru ardei umpluti iar in frigider am o portie generoasa si gustoasa de cascaval de casa. Urmeaza si o portie de branza topita, tot de casa...
Din gradina/gospodarie:
Am cules, impletit si urcat la pod ceapa. O mare surpriza anul asta. Dupa spectacolul frumos oferit in primavara a venit inundatiile si nu mai speram ca voi mai face ceva ceapa, dar Doamne Doamne a avut alt plan si am avut o recolta mult peste asteptari. Cu ajutorul unei doamne speciale care m-a ajutat sa redau speranta cepei trantita la pamant si aproape smulsa din radacina.
Si usturoiul s-a dat in spectacol anul asta cu o productie mult peste asteptari. Doar la fasole am estimat corespunzator :).
O alta surpriza de anul acesta au fost pepenii. Nu foarte mari dar numai buni de depozitata in saramura la beci. Din cauza uscarii rugului cred ca voi pune muraturile saptamana viitoare.Iar cartofii au uitat sa priveasca in calendar si s-au pregatit de scos mai devreme. Au vrut sa fie la racoare, in beci, odata cu inceperea scolii.
Pe locul ramas gol in urma cepei au iesit deja noua generatie de castraveti si de fasole pastai. Iar ridichea neagra a scos cateva fire, cat sa imi aminteasca ca e si ea pe acolo...
Capritele au redus cantitatea de lapte iar tapul da semne de inceperea spectacolului de imperechere asa ca, odata cu inceperea scolii, vor pleca in tabara de toamna cateva saptamani.
Vitelului i-au trebuit 2 saptamani sa se convinga ca nu mai primeste lapte deloc si nici nu ne lasam induplecati de plansetele lui. Dar acum s-a obisnuit si cu orele de masa. Iar doamna vaca a marit substantial productia de lapte. Motiv pentru care am trecut la productii de cantitati mici de cascaval de casa si branza topita.
Cu ce sunt imbracata:
Pijamale inca.
Citesc:
Ceva despre femeile musulmane si cultura lor dar e o carte care se citeste in timp. Fara sa ma "prinda" foarte tare.
Ceea ce astept:
Sa ne incadram in calendarul lucrarilor din vara asta cu toate ca am un sentiment straniu de "ceva" care poate schimba toate planurile dar... ce si cum o vrea Doamne Doamne.
Ce mai mesteresc:
Sarafanul portocaliu pe ultima suta de metri. Cu un pic de timp ploios il voi putea imbraca la toamna.
Ascult:
Concertul pasarilor din curte...
În casa:
Un pic de dezordine. Se simte "borcaniada" din saptamana care am incheiat-o. Dar ne vom reveni cat de curand.
Unul dintre lucrurile mele preferate:
Rutina. Acele repere orare in care stiu exact ce fac si astazi, si maine. Rutina imi da liniste, siguranta si un oarecare confort mental. Bineinteles ca iesirea din rutina din cand in cand poate deveni un "eveniment specal" sau chiar o "sarbatoare".
Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Cred ca e o saptamana prinsa in rutina: animale, gradina, curatenie, spalat, calcat...
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
