Noiembrie 30

 Mai ieri faceam prima postare din provocarea lunii noiembrie si iata ca am ajuns la ultima. A fost o luna interesanta, cu multe emotii iesite la lumina, cu multe provocari si cu multa munca. Dar si cu multe bucurii si satisfactii. Iar postarile (relativ) zilnice m-au ajutat sa constientizez bucuriile fiecarei zile. Iar ziua de azi a venit cu casa curata, calda si parfumata. Un soi de liniste inaintea furtunii. De maine eliberez dormitorul pentru zugraveala. Nerabdarea se impleteste cu grija ca nu vom termina la timp. Dar daca se va intampla asta o sa gasesc o solutie sa primim Nasterea Domnului cu bucurie si atmosfera frumoasa. Dupa-amiaza demaram operatiunea "luminite". Deocamdata le vom scoate la lumina, le vom verifica, pregati si repartiza pe locatii. Sunt ceva schimbari fata de anul trecut si probabil vor mai fi si completari. Mai ales ca mie imi vin idei noi in timp ce asez. 

O zi de sarbatoare minunata sa aveti!

noiembrie 29

 O dimineata umeda si cetoasa. Se anunta ploaie. Azi e zi de treaba in casa. Focul e facut, lista e gata doar cheful de treaba s-a ascuns pe undeva si nu il gasesc. Dar cum pofta vine mancand probabil il voi gasi dupa ce voi bifa una, doua pozitii de pe lista. Mai ales ca maine e sarbatoare deci iarasi zi de leneveala. Sau de coborat "craciunul" din pod, pentru ca leneveala nu mi se potriveste. Daca nu ii dau teme concrete mintii, aceasta o ia pe cararile batatorite ale vinovatiei chiar daca logica ii zice ca zona e periculoasa si nefolositoare. Dar sunt carari cunoscute din copilarie si deci locuri "confortabile". In psihologie era acel principiu conform caruia confortul fiecaruia e atmosfera copilariei indiferent cum a fost ea, si avem tendinta fireasca sa refacem acel mediu cunoscut, confortabil. Asa se explica de ce un copil abuzat, la maturitate cauta inconștient relații in care fie e abuzat fie e abuzator. Asa si eu cu vinovatia. Crescuta cu "ce o sa zica lumea?",  "nu iti e rusine sa...?", "ma faci de ras!", "nu asa se face!" sau si mai rau "daca nu faci cum trebuie din cauza ta cuiva i se va face rau". Acel "cineva" era fie tata, fie mama. Si cum eram copilul mai mare, nedorit si fata pe deasupra, eu eram sursa tuturor problemelor din casa. Fie ca nu se intelegeau parintii, fie ca fratele meu facea o boacana eu eram motivul sau cauza. Dupa ce am plecat la facultate am inteles santajul si manipularea emotionala dar a fost nevoie de multe ore de terapie ca sa inteleg cum poate fi gestionata starea de vinovatie. Din pacate, din obisnuinta, in anumite situatii mai plec pe cararile cunoscute ale vinovatiei cu toate ca sunt constienta ca imi face rau. Si atunci imi umplu timpul si mintea cu activitati frumoase cum ar fi acum decoratiunile de craciun sau amenajarea casei pentru a fi un camin cald si aromat. Imi plac mult lumanarile parfumate si mici decoratiuni pe care le mut, le reasez ca atmosfera sa fie oarecum dinamica in functie de vreme, de sarbatori, zile sau emotii. Asa ca voi fi foarte ocupata in luna ce abia incepe. Maine voi face planificarile, meniurile de sarbatori si repartizarea decoratiunilor. Sper sa reusim sa ne incadram cu toate treburile si sa ne bucuram de aceasta perioada minunata din an.

O saptamana spornica tuturor!

Noiembrie 28

 O dimineata cu mormaieli de catei si soare cu dinti. Nu e foarte rece dar mult mai cald decat normalul perioadei. Incheieturile mele anunta o schimbare de vreme si multa umezeala. In casa e cald iar aroma de cafea predomina. Mi-am terminat ceasca dar somnul nu vrea sa plece. Pe de o parte imi doresc o zi de leneveala in pat cu o carte in mana sau la tv cu filme de craciun. Iar pe de alta parte ma gandesc ca maine vine parintele cu molifta iar eu nu am reusit sa asez cat de cat prin casa. Camera lui Matei e gata cu renovatul. Aseara au montat si patul si benzile led iar eu am pus perdelele noi. A iesit foarte faina. Mobila ar trebui sa ajunga la final de saptamana iar biroul peste 2 saptamani. Urmeaza dormitorul nostru. Aici e o poveste mai lunga cu criza de timp aferenta. Dar cu ajutor de Sus totul e posibil.

Am citit provocarea Mihaelei de decembrie si imi place ideea de a continua sa fac cate o postare pe zi. De data asta cu tema data. Mai ales ca noiembrie e pe final. Aroma de dovleci cu scortisoara va fi inlocuita de cea de turta dulce si baclava cu nuci.Iar decorurile de toamna vor disparea putin cate putin fiind inlocuite de luminite si sclipici de craciun.

Nu mi-am dat seama ce mult imi lipsea blogul si comunitatea fetelor cu bloguri. Aveam nevoie de caldura si armonia ce se desprind din postarile lor. Chiar daca viata nu e roz la nimeni, chiar daca suntem obosite, stresate, speriate de vremuri sau suparate, postand pe blog echilibram un pic balanta sufletului fie ca descarcam emotiile mai putin frumoase fie ca scrisul ne reaminteste de ce avem nevoie. Si pentru asta le multumesc.

O ultima duminica de noiembrie minunata!

Noiembrie 26

 M-am trezit inaintea alarmei. Mai ales ca avem un locatar nou in casa. O catelusa creata de casa. A aparut acum vreo doua saptamani la cimitir. Si slabea pe zi ce trece. Cateva zile s-a dus sotul meu sa ii duca mancare, dar ieri Matei s-a hotarat sa o prinda si sa o aduca acasa. Si l-a adoptat. A stiut sa se duca direct in cada cand a intrat in casa. A stat cuminte la dus si la scos scaietii din blanita. Nu a speriat-o nici uscatorul de par si nici aspiratorul. Iar camera preferata e cea a lui Matei. Urca in pat cat sa se alinte si apoi sta pe paturica "ei". Cand sta Matei la calculator, ea sta la picioarele lui. Intelege ce ii spui si se face inteleasa. A venit si veterinarul sa o vada si i-a dat pastilute si picaturi pentru deparazitare. Inca nu se intelege cu Bobita dar banuiesc ca in timp se vor obisnui unul cu altul. Am aflat ca o cheama Ina si nu stie de granule. In schimb ii place mamaliga. De parca nu erau destui 7 caini. Acum avem 8.

Asa ca dimineata a inceput cu pisica pe genunchi, catelusa la picioare si cafea aromata in fata semineului. 

Azi e zi de retusuri la var in camera lui Matei si sper eu sa punem si mocheta. Din cauza volumului mare de vanzari, mobila mai intarzie o saptamana. A ajuns in schimb salteaua la pat si am comandat ultima piesa de mobilier pentru camera lui: biroul din 2 piese versatil (poate fi pus in L sau drept).

Daca vremea e buna as vrea sa termin de curatat gradina si ultima zona din curtea din fata. Ar trebui sa tai si dumitritele tarzii dar inca sunt inflorite. Iar de gatit ma tenteaza o fasole batuta, un bors de cartofi si cartofi la ceaun cu salata de praz.

O zi spornica tuturor!

noiembrie 25

O dimineata rece. Totul e pudrat cu alb. Nu stiu daca e bruma groasa sau a nins un pic. Iarna da semne ca e aproape. In casa e cald, focul trozneste vesel. Cafeaua e aromata si am gasit un lapte vegetal "barista" care se spumeaza. In plus am facut si un amestec de condimente pentru turta dulce din care pun un pic si in cafea. 
Ieri a fost cald asa ca am stat mai mult pe afara. Am curatat inca o zona din curte si am greblat o jumatate de gradina. Resturile vegetale le dau la capre sa le roada asa ca imi dozez treaba cat sa am mancare pentru ele pentru o zi. In casa am stagnat un pic cat sa se usuce reparatiile de la glafuri la camera lui Matei. Azi urmeaza amorsa si varul. Poate si mocheta daca Matei nu are intalnire cu colegii de facultate pentru lucru la un proiect. Ar trebui sa ajunga si mobila. 
Avem si un drum in oras cu ceva acte iar eu sunt lenesa. 
Poate de la vreme sau poate de la vremuri dar as sta cu crosetul in mana la tv cu filme de craciun. 
Printre maruntisurile de craciun am si o Craciunita. Am mai povestit eu ca sotul meu se gandeste mereu la cate o prostioara pentru mine. De data asta a fost la Iasi. La iesire din Iasi e o florarie unde ma opresc de 20 de ani de cand au deschis. Cu ochii in modelul meu de sal si cu gandul ca trebuie sa ne intoarcem repede nici nu m-am gandit sa ii zic sa opreasca. Cand a oprit eram nedumerita. 
- Nu vrei floare?
- Pai dumitritele sunt pe trecute iar flori de ghiveci nu iau acum. O sa completez colectia la primavara.
- Hai totusi sa ne uitam.
In sera primele pe care le-am vazut erau azalee colorate dar stiu ca sunt cam pretentioase asa ca am renuntat. La iesire am vazut o craciunita mare dar m-am gandit ca nu am spatiu pentru ea asa ca am vrut sa plec la masina cand am zarit 2 craciunite mai mici. A treia era deja in mana sotului care se pregatea sa plateasca.

Tot drumul a stat la Matei in brate.

Acum are ghiveci nou si asteapta sa terminam cu amenajarile ca sa isi gaseasca un loc al ei.

noiembrie 23

O dimineata de toamna. Ploua. In sfarsit avem un pic de ploaie. In sfarsit voi reusi sa scot pastarnacul cand se linisteste. Si poate si bulbii de flori sa ii pot da la beci. 
Drumul de ieri la Iasi a fost obositor. Aglomeratie pe sosea, aglomeratie in oras si fara timp de hoinarit prin magazine. Asta nu inseamna ca nu mi-am luat doua prostioare de craciun de la supermarket, la reduceri. 

cam asa a fost drumul

La intoarcere am mai smotruit un pic in casa pe langa rutina zilnica si am terminat ziua cu un film nou la Diva (nou pentru ca nu l-am mai vazut) si un episod dintr-un serial romanesc la protv. Le-am vazut printre gene pentru ca "cineva" dadea cu praf de somn in dormitor:

Astazi continui cu smotruiala in casa: mai un sertar de organizat, mai un dulap de ordonat, ceva hartii de pus in ordine, ceva bucatareala si poate reusesc sa inchei cardiganul mov. Ar mai fi si de demarat operatiunea carpit sosete de lana dar asta e o activitate de seara in fata semineului.
O zi de marti spornica sa avem!

Noiiembrie 21

micile bucurii pe final de saptamana

 Dupa nebunia de ieri, ziua de azi a fost ca un balsam pe suflet. A inceput cu un soare cald, cu un catel iubitor care mornaia cu nasul in hainele mele, probabil povestind ce a facut toata noaptea si cu o pisicuta care torcea pe langa picioarele mele. Pentru ca urma sa merg la biserica m-am bucurat doar de aroma cafelei facuta din inertie. La biserica am fost primita ca de obicei cu multa caldura exprimata prin strangeri de mana (strangerile in brate au disparut odata cu pandemia). Si parca biserica era plina de bunicute. Parca bunica mea, de ziua ei mi-a trimis o gramada de bunicute care sa imi aminteasca ca cineva acolo sus are grija de mine.

Binecuvantarea impartasaniei a readus linistea in sufletul meu de parca ziua de ieri nici nu a existat. M-am intors cu Matei pe jos in timp ce sotul a mai ramas la cimitir pentru cateva pomeniri. Privelistea Ceahlaului in zare, culorile toamnei intre dealuri dar si acel semntiment de vesnicie al satelor din jur ne-a facut sa visam frumos. Costruiam in cuvinte cate o gospadarie imbelsugata din fiecare casa parasita pe langa care ne purtau pasii. Povesti, proiectii, oportunitati ale terenului, toate pareau posibile. Apoi ne-a intampinat valea unde este satul nostru (biserica de parohie e in satul vecin, la cca 2 km de casa noastra). Pamantul negru, proaspat arat era presarat cu parcele nerecoltate de porumb, parcele de livada si gospodarii frumoase. Dealul urmator e presarat cu acoperisuri colorate ale caselor vizibile acum, cand copacii sunt golasi. Iar padurea din stanga a mai pierdut din intensitatea culorilor.  De la cimitir pana acasa ne-a insotit un catel pripeag. Acasa ne-am bucurat de un pranz cu peste, mamaliguta si usturoi. Dupa-amiaza a fost tot cu planuri dar de data asta mai concrete alaturi de sot. Am udat si fertilizat florile din ghivece. Le-am si curatat de frunzele uscate si m-am bucurat ca s-au adaptat bine la interiorul rece deocamdata al firmei. Am masurat partea de curte eliberata de butucii batrani de vie pentru a face loc unor pomi fructiferi dar si unui suport pentru uscat rufe. Iar ziua s-a incheiat cu pregatirea drumului de maine la Iasi. Matei are de depus niste acte la facultate si de luat hainele de iarna. Iar eu vreau sa profit de plimbare. Vrem sa ne intoarcem repede pentru ca vrem sa finalizam renovarea camerei lui. Si cred ca in restul saptamanii vom finaliza proiectul inceput in curte: magazia pentru porumbul boabe. Asta pe langa mutat gunoiul de grajd de anul acesta in platforma de macerat si imprastiat gunoiul macerat pe camp. Mai e de scos si un rand de morcov si pastarnacul, dar pamantul e foarte tare. Speram sa ploua. 
Am pregatit si ladita pentru bulbii de gladiole si dalii. Urmeaza sa ii scot si sa ii depozitez in beci. Si tot la capitolul depozitat intra si uneltele de gradinarit. Dupa ce le adun si le curat.
Luata de val am uitat ca mi-a ajuns firul pentru salul de craciun pe care il incep maine (am cautat un model nou), un lac de unghii de culoarea prunelor si mici decoratiuni pe baterii. Abia astept sa treaca saptamana asta si sa dau jos "craciunul" din pod. Duminica viitoare incepem operatiunea "luminitele". Chiar daca bradul il facem in Ajun sau cat mai aproape de Ajun, de decorat ne apucam de la 1 decembrie. Si incepem cu luminitele de afara. Pana atunci ne bucuram de acest sfarsit de toamna cu temperaturi destul de ridicate si florile de dumitrite.
O saptamana binecuvantata sa aveti! 

Noiembrie 20

 

O zi... urata. Foarte urata. Si nu ma refer la vreme. Vremea a fost frumoasa.
I-am facut bunicii la cimitir o mica pomenire de 5 ani. Ca dupa vremuri. Cateva pachete, o coliva cu chec si negresa de post, doua ghivece cu dumitrite si o slujba restransa. Macar nu a plouat ca acum 5 ani. Multe amintiri si nu toate frumoase. Apoi a venit un moment si mai urat. Un moment din care ar trebui sa inteleg odata pentru totdeauna ca sunt locuri unde nu ma mai regasesc. Sau locuri unde nu mai sunt dorita. De-a lungul timpului am tot incercat sa gasesc motivatii care sa justifice unele comportamente. Astazi in schimb am auzit lucruri pe care nu credeam ca le voi auzi vreodata. Sau ca nu le voi auzi de la acei oameni. Si totusi le-am auzit. Iar motivatia a fost la ani lumina de cele gasite de mine. Una veche de cand lumea: banii. Stiam ca banii leaga si dezleaga prietenii dar credeam ca unele legaturi de familie nu sunt conditionate de bani. Se pare ca sunt. Si unii si-ar vinde si mama si fiica pentru bani. Si apoi se plang de cat de oropsiti de soarta sunt. Si cum eu am prostul obicei de a spune ce gandesc mai ales in confruntari directe clar ca nu sunt o persoana comoda. Si am si o memorie fantastica. Tin minte propozitii, fraze, expresii fara sa vreau si care ies la iveala cand sunt nervoasa sau calcata pe bataturi. Cum se zice ma bat cu cuvintele celuilalt. Deci clar ca sunt nedorita in locuri in care barfa si plansul pe umarul unuia si altuia e ocupatia principala. Si daca celalalt e si ipocrit si "fudul" am un arsenal intreg de care ma pot folosi la nevoie.  Din pacate, daca de obicei ma controlez si plec, din bun simt, cand spiritele se incing, astazi paharul s-a umplut si mi-am permis sa spun ce simt. Am descarcat tot bagajul emotional pe care il duc dupa mine de ani de zile. Mi-am permis sa ma simt eliberata de orice datorie sau obligatie cand am auzit reprosuri pentru perioadele cele mai grele din viata mea. Se pare ca mi-am permis sa fiu egoista in momente cand eu habar nu aveam daca voi mai prinde urmatorul rasarit. Recunosc ca atunci, in momentele grele, incercam sa fac haz de necaz pentru ca era singura modalitate de a nu ma gandi la ce imi va aduce urmatorul rasarit. Uneori perspectivele erau atat de sumbre incat ma ingrozeau. Si atunci radeam. Cautam situatii amuzante de care sa ma agat intr-o speranta surda ca rasul meu va speria acele posibilitati ingrozitoare. Asa cum am cochetat de nenumarate ori cu ideea de "a pleca dincolo", de a evada din lumea asta. Au fost momente cand credeam ca "plecarea" mea ar fi rezolvat multe dintre problemele care ma inconjurau. Au fost si situatii cand am incercat sa "plec". Dar in ultimul moment a existat ceva care a schimbat cursul evenimentelor. Si nu am facut "publice" acele scapari pentru ca nu voiam mila nimanui. Asa cum nu m-am plans ca imi e greu ca sa nu ii impovarez pe ceilalti. Dar speram ca am oameni langa mine care ma cunosc, care ma iubesc, si care vad dincolo de masca pe care o afisam. Si am avut. Dar nu pe cei pe care credeam eu ca ar trebui. Se pare ca in toate acele perioade ingrozitoare din viata mea, oamenii de care vorbesc astazi, nu numai ca nu mi-au fost alaturi, nici macar nu le-au vazut. Erau atat de preocupati de ei, de imaginea lor in societatea in care traiau incat au pierdut din vedere esentialul: omul de langa ei. Iar astazi mi s-a amintit cat de tare i-a durut pe unii nu durerea mea ci faptul ca au pierdut bani atunci cand eu pierdeam lucruri mai importante, cele care nu se pot cumpara sau cuantifica in bani.

Postul acesta a inceput cu revelatii. Si nu din cele mai placute. Sau sa le spun ispite?
Dar ca de obicei, in asemenea situatii, ma retrag in locuri in care sunt apreciata si iubita si ignor orice persoana frustrata si nemultumita de tot ce o inconjoara.  Viata e atat de frumoasa si de pretioasa incat nu trebuie pierduta nici o clipa. Mai ales ca suntem in postul craciunului. Un post al bucurie care face trecerea spre cea mai frumoasa perioada a anului - sarbatorile de iarna.

noiembrie 19

O zi rece de toamna. Cu multi nori si ceva stropi de ploaie. O altfel de zi. Mai de suflet. Cu activitati pentru suflet si amintiri. Multe amintiri. Dar despre astea poate voi putea scrie intr-o postare viitoare... 

Dar pana atunci am gasit postari mai vechi:
- acum un an
- prin 2011
- 2019
Sa aveti un final de saptamana linistit si o sarbatoare minunata!

Noiembrie 18

 O dimineata mohorata si rece. E ceata si miroase a iarna. In casa arde focul. Inca e racoare asa ca sosonii si salul insotesc cana de cafea. Au ajuns si siropurile-arome de cafea, am mutat si expresorul din bucataria de vara in cea din casa asa ca mirosul de iarna a invadat si casa. Ca sa nu spun ca ieri am asezat instalatia cu globuri de zapada pe grinda din salon. Are nevoie de o prelungire la stecher dar imi place mult cum arata. Probabil voi schimba si tema ghirlandei din brad artificial pe care o pun de obicei la grinda din rosu-auriu in alb-argintiu. 
Ieri am mai facut un pas mic la amenajarea din casa: lacuit grinda si dat startul la vopsit usi. Prima a fost cea de la baie. Urmeaza cea de la bucatarie astazi... Baietii au pus tapetul din salon si au luat materialele pentru glafurile de la camera lui Matei. Asa ca de maine intra camera lui in renovare. Nu a intrat mai devreme pentru ca astazi, mai pe seara, are un examen partial. Nu stiu ce mai bucura mai tare: sarbatorile de iarna sau acest drum spre sarbatori. 
Cand eram mica, tata isi gasea ceva de renovat/schimbat in saptamana anterioara sarbatorilor. De cele mai multe ori cand mama se apropia de finalul curateniei. Si o luam de la capat in ultima zi. Probabil de acolo am ramas cu pitici pe creier ca trebuie sa pun perdelele si covoarele in ajun. Dar se pare ca am ramas si cu obiceiul de a reamenaja in apropierea sarbatorilor. Oricum la tara se da cu var in casa in preajma sarbatorilor deci m-am integrat :). 
O zi spornica si vesela tuturor!

cam asa ar trebui sa arate ghirlanda mea 

Noiembrie 16

 O zi de platit facturi care s-a transformat intr-o nebunie de cumparaturi. Am nimerit intr-un magazin cu produse chinezesti. Cautam un banal batator de covoare. Cel vechi a cedat nervos si se odihneste in tomberonul de reciclabile. Si cum am trecut de jumatatea lunii noiembrie vanzatoarele erau ocupate cu asezarea pe rafturi a decoratiunilor de craciun. Asa ca ... am umplut cosul. Chiar am fost nevoita sa il las la casa ca sa pot vizita toate raioanele. Apoi am intrat intr-un supermarket si m-am oprit la un stand de reduceri unde am mai pus o decoratiune in cos. Am mai intrat intr-un magazin mare si pe langa produsele din lista, m-am "lipit" de niste forme de silicon, bezele si un organizator de cosmetice - ideea sotului, ca eu nu m-as fi uitat dupa asa ceva. Nu am asa multe cosmetice si le tin fie in baie in "borcanase" fie intr-un sertar cu maruntisuri. Dar mi-a placut ca s-a gandit el.  Am ajuns acasa foarte obosita de la aglomeratia din magazine si din trafic dar foarte incantata de "achizitiile" mele:

papuci de casa

o coronita cu Mos din panza

 

 

 

un bradut metalic

o lumanare din plastic cu baterii (am luat 2 pentru zona cu tavanul inclinat unde nu pot aprinde lumanari pentru ca se afuma)

instalatii cu baterii

si instalatie cu globuri cu "zapada" pentru grinda din salon

Cam asta a fost ziua mea de "marti".

O seara frumoasa!

Noiembrie 15

 A fost o zi aglomerata si cu multe bucurii. Am inceput ziua cu o cafea bauta pe jumate si in fuga. Apoi am trecut la bucatarie. Am avut iarasi oameni la treaba care aveau nevoie sa fie hraniti. Ciorba de cartofi, orez cu legume si pentru ei friptura de pui. Ibricul de cafea a poposit pe aragaz de cateva ori. Intre timp s-a terminat de adus porumbul de pe camp, atat stiuletii cat si strujenii. Eu m-am ocupat de rufe (spalat, intins), de vase si am incercat un pic de ordine prin curte printre timp. Prima bucurie a venit pe la pranz. A ajuns comanda lui Matei cu proiectorul. S-a asezat pe covor si l-a montat si a trecut la testare. Bucuria de pe chipul lui a fost mai importanta decat orice. Parca era un pusti de cativa anisori cu o jucarie noua. Fiecare apasare de buton venea cu un nou zambet si un nou curcubeu in priviri. Apoi a pus si muzica. Ambientala. Si la final a spus ca e musai sa il monteze in salon pentru ca stelutele de pe tavan ar merge cu focul din semineu. Am zambit:

- Ar merge bine alaturi de cosul cu sosete de carpit... si am plecat la treaba. L-am lasat cu luna, cu stelutele si cu muzica lui ambientala.

Nu a trecut mult si a ajuns si comanda cu siropuri pentru cafea. I-am facut una fara cofeina la expresor, cu sirop de irish si cu multa spuma de lapte: alt curcubeu pe fata lui.

- Parca merge altfel invatatul acum! 

Un pic mai tarziu am dat de el in curtea din spate spargand lemne:

- parca invatai?!

- iau o pauza! Sa oxigenez creierul!

Intre timp a aparut si sotul meu cu un zambet mare pe fata:

- Am turnat pardoseala in biroul tau de la firma! De saptamana viitoare poti amenaja. 

Amenajarea inseamna mutat mobila din camera lui Matei. La el trebuie sa ajunga mobila lui noua iar la cea veche trebuie sa ii dau o noua functie.

Ziua s-a incheiat cu cate o farfurie de fasole cu pepene murat. Iar seara e cu ceai aromat, filme de craciun, liste cu pozitii bifate, zambete si mici bucurii...

noiembrie 14

 De regula duminica e zi de odihna. Fie e activa si atunci plecam la plimbare sau la cumparaturi, fie e pasiva si se lasa cu citit sau filme. Azi in schimb e zi de organizare si de (re)facut liste. Am facut ceva comenzi cu plata la livrare care intarzie si trebuie sa pun banii deoparte ca nu cumva sa raman fara. Apoi mai avem de platit cateva arenzi la teren si am de refacut calculele. Marti e zi de platit facturi si vreau sa le centralizez. Lista de "trebuie" pentru activitatile de toamna are nevoie de actualizare ca si cea cu "trebuie" pentru reamenajarea casei. Iar la final as vrea sa initializez (ca la programele IT a lui Matei) lista cu "trebuie" pentru postul Craciunului. 
Asa ca mi-am facut o ciocolata calda alba intr-o cana de craciun, am pregatit pixurile si culorile, jurnalele si planurile si la treaba. Ma tenteaza ceva colinde romanesti dar cred ca voi merge pe cantece de craciun in engleza. De la Matei din camera, deja se aud cantece cu clopotei in diverse limbi (poloneza, ceha, germana....). 

In semineu focul trozneste vesel, am aprins si o lumanare parfumata iar din cuptor miroase a caramel de la crema de zahar ars.
In postarile precedente spuneam ca provocarea de noiembrie are si un rol terapeutic pentru mine. Cautand zilnic teme si imagini pentru postarea zilei, am reusit sa ma scutur de noianul de griji si scenarii pesimiste in care ma adanceam pe zi ce trecea. Prinsa in vartejul de "trebuie" la care se adauga stirile pesimiste, scenarii in care am putea functiona oarecum normal si problemele celor din jur pe care le ascult zilnic, nu reuseam sa mai vad frumusetile fiecarei clipe. Si ca in povestea celor 2 lupi, hraneam doar lupul negru (cu griji si nevoi) si nu prea imi  mai ramaneau resurse sa il hranesc si pe cel alb (cu bucurii marunte). Cumva, postarile zilnice m-au ajutat sa il tin doar pe cel alb in forma asa ca ii multumesc din nou Irinei pentru provocare dar si Mihaelei si celorlalte bloguri care s-au alaturat provocarii.
Si daca tot am amintit de  Irina, ieri am incercat reteta ei de dovleac umplut. A iesit foarte buna si a fost apreciata de baieti. Mai am un dovlecel portocaliu mai mic pentru o varianta de post. 

Afara s-a lasat rece. Soarele s-a ascuns si vine un aer rece, de zapada, de pe munte.
Pe bloguri am gasit deja articolele despre craciun pe care le atasez pentru inspiratie:

https://thesassybarn.com/2019/12/25/diy-swags/

https://blog.balsamhill.com/b/christmas-tree-professional-decorating-tips/

https://www.craftberrybush.com/2021/11/diy-amber-glass-christmas-ornaments.html

https://www.ellaclaireinspired.com/cheap-christmas-ornaments/

https://www.ellaclaireinspired.com/diy-vintage-santa-ornament-free-printable/

https://inspiredbycharm.com/diy-paper-star-garland/

https://www.frenchcountrycottage.net/2021/11/vintage-christmas-ornaments.html

https://handmadefarmhouse.com/7-inexpensive-christmas-decor-ideas/

https://www.zevyjoy.com/my-home/how-to-decorate-for-christmas-on-a-budget/

https://cityfarmhouse.com/2021/11/botanical-christmas-village.html

noiembrie 13

 O dimineata rece. Temperatura a scazut sub zero grade. O bruma groasa si un pic de ceata. Miroase a toamna tarzie. 
Au fost 2 zile nebune, cu oameni la treaba, in care mi-am baut cafeaua printre treburi. Joi mai aveam cafea in cana si seara. Seara in care am adormit pe la 8 seara cu pisicuta langa mine. M-a trezit sotul pe la 12 sa ma schimb in pijamale si sa facem patul... 

Dar am terminat de recoltat porumbul stiulete. Mai trebuie adus acasa luni. 

Lista cu "de facut" se scurteaza cu fiecare zi. Abia astept sa terminam si renovatul ca sa ma ocup in liniste de decorurile de craciun. 
Saptamana asta am descoperit in oras un loc unde cafeaua e cu arome si spuma de lapte cu un pret pe masura. Dupa ce m-a alintat sotul cu o cafea mare, spumoasa si gustoasa mi-am facut comanda de siropuri cu arome pentru cafea. Le asteptam pe luni. Doar ca incepe postul acusica si nu stiu daca pot face spuma de lapte vegetal. Dar o sa incerc.

Oricum postul acesta e cu mult, mult peste asa ca drumul spre craciun se anunta frumos si aromat. Sper ca saptamana viitoare sa terminam treburi pe afara ca sa ne putem concentra pe interior.
Mi-a venit si comanda de cosmetice cu un spumant de baie si o masca de par noi pe care o sa le incerc diseara.

Azi e zi de smotru, spalat si calcat rufe la care se adauga un drum in oras pentru cumparaturi.
O sambata minunata tuturor!

Noiembrie 9

 O dimineata inchisa, umeda si intunecata. A plouat un pic peste noapte si se anunta ploaie si pe astazi. O ploaie mocaneasca de toamna. Era mare nevoie de ea. 

Sunt somnoroasa iar cafeaua gustoasa facuta de sotul meu inca nu si-a facut efectul. Ma gandesc la treburile saptamanii acesteia si incerc sa le planific in functie de vreme. Suntem un pic intarziati cu porumbul. E o activitate care depinde de vreme si de multi oamenii  asa ca e mai greu de armonizat programul. Speram sa se suprapuna pe a doua jumatate a saptamanii astfel incat duminica sa ne gaseasca linistiti din punctul asta de vedere. Pana atunci am de re-organizat coserul de porumb. Mai avem porumb stiulete ramas de anul trecut asa ca trebuie compartimentat pentru a nu-l amesteca cu cel de anul acesta. Si daca iese un pic soarele as vrea sa scot pastarnacul din pamant. E destul de mare si cum pamantul era uscat nu l-am putut scoate pana acum. Tot la capitolul "trebuie" e si tarcul vitelului din grajd. A crescut si are nevoie de "camera" lui. Si printre treburile de pe afara avem de finalizat renovarea camerelor. 

Ma bucura faptul ca nu sunt stresata sau panicata. In anii din urma as fi fost extrem de panicata din cauza intarzierilor si a treburilor nefinalizate. Acum simt ca toate se vor aseza la locul lor indiferent de starea mea de spirit. Si e important ca eu sa ma bucur de fiecare zi. Imi place emotia anticiparii sarbatorilor de iarna. Ideile de amenajare se aseaza si ele incet, incet. Daca pana de curand aveam o gramada de idei amestecate si uneori antagonice, acum parca se limpezesc gandurile si se evidentiaza starea de spirit a casei pe care mi-o doresc pentru familia mea. 

O saptamana spornica!

Noiembrie 8

 O dimineata in zi de mare sarbatoare. Chiar daca e luni, e zi de relaxare. Am cateva activitati de bifat dar in rest mergem pe spontaneietate. Ca ziua de ieri, care parea o zi "amestecata" dar linistita acasa si care s-a terminat cu o plimbare intr-un loc drag sufletului meu. Am admirat toamna pe dealurile subcarpatice dar si un apus superb cu Ceahlaul in prim-plan. Poate plimbarea cu masina, peisajele sau poate acel loc special mi-a mai limpezit un pic gandurile si emotiile. 

o poarta mare si veche ce se deschide spre un alt univers

un pasaj ce face trecerea

si micul univers magic

.

Si Minunea adapostita in universul magic:

O zi binecuvantata!

Noiembrie 7

 O dimineata cu nori multi si un pic de ceata. As fi vrut un pic de soare ca sa pot face poze. Dar, ca sa ma tin de cuvant, astazi o sa va prezint unele animalute despre care am vorbit prin postarile precedente. 

Si o sa incep cu Bobita:

S-a nascut in gospodarie avand drept parinti catelusa ciufulita de intors oile, extrem de energica si ciobanescul mioritic pripasit pe la noi in iarna trecuta. A avut si o surioara latoasa mai curioasa, Lizuca care a iesit in strada si a fost lovita mortal de o masina. Nici Bobita nu a fost prea cuminte doar ca el s-a ales doar cu o labuta rupta acum mai bine de o luna. Mai schiopateaza un pic dar in principiu osul s-a prins bine si labuta e functionala. 

E un catel extrem de energic si de alintat. Are doar 6 luni si isi foloseste dintii destul de des mai ales cand are chef de joaca. 

Ea e Smotocica: 

Pisica noastra a avut aceasi soarta ca Lizuca: un impact cu o masina in fata portii. Avea pisoi de doar 10 zile. Aproape o luna am incercat sa ii salvez dar nu au supravietuit. Ultimii 2 au plecat la mamica lor intr-o duminica dimineata si eram foarte suparata. La vreo 2 ore am auzit un pisic mic plangand. Intai am crezut ca mi se pare. Apoi am crezut ca zapacitul de motanel a ramas blocat in nuc. Nu ar fi fost prima data. Vorbind cu pisoiul care plangea am constatat ca se aude de dupa tomberonul de gunoi de la poarta. Am chemat-o si au iesit doua urechiuse maronii de dupa tomberon. Era cat palma de mare si fara blanita pe cap. Avea si 2 rani micute aproape trecute ca si cum ar fi fost muscata. In prima zi nu a vrut sa manance deloc. Dar a cedat in fata castronelului cu lapte. Acum e o pisica foarte jucausa, de unde si numele. Blanita e pufoasa si se mai vede foarte putin blanita mai scurta in zona unde a fost afectata mai tare de "muscatura". Doar ca nu sta la mangaiat. La sot si la baiat sta putin si apoi fuge. Eu in schimb sunt "a ei". Pot sa ii fac ce vreau ca nu protesteaza. In plus are obiceiul sa "ma adoarma" seara.

El e Fracois: tapul tanar cumparat zilele trecute.

Vasilica are o luna jumatate. Inca papa tot laptele cand si cum vrea, dovada fiind motul din frunte murdar mai tot timpul.

Inchei prezentarea tineretului din curte cu ceva culori de toamna:

O duminica frumoasa!